8 Mai

1828: Henry Dunant, om de afaceri, filantrop elvetian, umanist de formație creștină, fondator al „Crucii Roșii”, laureat al Premiului Nobel (d. 1910)

Martor ocular al bataliei de la Solferino, a organizat serviciul de prim ajutor pentru ranitii austrieci si francezi.

In 1862 a propus infiintarea serviciilor voluntare de asistenta sociala in toate tarile si incheierea unui acord international pentru ranitii de razboi. A fondat în 1864 “Comitetul internațional al asociațiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniților” care din 1876 poartă numele Comitetul internațional al Crucii Roșii sau Crucea Rosie.

Tot in 1864 a intrat in vigoare Conventia de la Geneva. Aceasta acceptă și asimilează ideile publicate de Dunant în lucrarea “Eine Erinerung an Solferino”, in care propunea anumite principii conform carora trebuiau tratati ranitii, medicii si asistentele pe campul de lupta. De exemplu, un convoi de raniti, pentru a trece prin mijlocul câmpului de luptă, trebuia sa fie semnalat prin steaguri albe cu o cruce rosie in mijloc, semn al neutralitatii lor. A imaginat principiul de neutralitate a personalului medical şi a răniţilor: un soldat ranit, inceteaza sa mai fie un inamic si este tratat ca o fiinta umana care are nevoie de ajutor. Medicii şi asistentele medicale le pot da acorda asistenta fara teama de a fi capturati, astfel incat sa nu-si abandoneze răniţii.

A continuat sa militeze pentru un tratament corespunzator acordat prizonierilor de razboi, pentru abolirea sclaviei, pentru arbitraj international, pentru dezarmare si pentru stabilirea unei patrii a evreilor. În 1901 a fost primul laureat al premiului Nobel pentru Pace împreună cu Frédéric Passy.

1884: Harry S. Truman, președinte al SUA (d. 1972)

1903: Fernandel, actor francez (d. 1971)

Actor de mare succes, atât pe scena teatrelor, cât și în filmele de cinema, „comedianul cu zâmbet cabalin”, a devenit celebru în rolul lui Don Camillo din seria de filme Don Camillo și Peppone, alături de Gino Cervi, după povestirile scriitorului Giovanni Guareschi.

Mai mult…

1906: Roberto Rossellini, regizor şi scenarist italian (d. 1977)

Rossellini a fost unul dintre regizorii cinematografiei neorealiste italiene, contribuind cu filme cum ar fi Roma Città Aperta (Roma, City Open 1945) la aceasta mişcare artistica.

S-a lansat in cinematografie cu filmul “Dafne”, 1936.  În 1937, Rossellini a realizat primul său documentar, Preludiu la dupa-amiaza unui faun. După acest eseu, a fost chemat pentru a fi asistentul lui Goffredo Alessandrini, la realizarea filmului Luciano Serra pilota, unul dintre filmele italiene cele mai de succes din prima jumătate a secolului XX. În 1940, a fost chemat pentru a fi asistentul lui Francesco De Robertis pentru filmul Uomini sul Fondo. Prietenia sa stransa cu Vittorio Mussolini, fiul lui Il Duce, a fost interpretata ca un posibil motiv pentru care a fost preferat altora ca asistent.

A regizat primul sau film artistic de lungmetraj, Corabia Alba (La nave bianca), in 1941. In Al Doilea Razboi Mondial a realizat filme de propaganda fascista, filmand in secret si activitati antifasciste. Pelicula documentara a fost folosita in filmul Roma, oras deschis (Roma città aperta, 1945), considerat unul dintre primele exemple ale neorealismului italian. Scenariul a fost scris impreuna cu Federico Fellini, cu care a colaborat si la Paisà, 1946.

Multe dintre filmele sale, incepand cu Stromboli ( Stromboli, terra di Dio, 1949), au avut-o in  distributie pe Ingrid Bergman, iar scandalul legat de relatia lor amoroasa si de casatoria lor le-a afectat mult carierele. A regizat Generalul delle Rovere (Il generale della Rovere), in 1959 si piese de teatru si de televiziune, inclusiv o serie de piese istorice cu caracter didactic. Fiica sa si a lui Ingrid, Isabella Rossellini a jucat in filmele Catifeaua albastra (Blue Velvet, 1986) si Noaptea cea mare (The Big Night, 1996).

1914: Romain Gary, scriitor francez (d. 1980)

1924: Petru Dumitriu, prozator român (d. 2002)

1937: Darie Novăceanu, scriitor român

1937: Thomas Pynchon, romancier american

1940: Ricky Nelson, interpret american de muzică rock si country (d. 1985)

A inceput sa cante in public alaturi de familia sa formata din muzicieni şi cântăreţi. In 1957, si-a inceput cariera pe cont propriu, cu o reluare a unei piese de Fats Domino: I’m Walkin. A fost mult timp intr-o postura de rivalitate cu Elvis Presley, seducand America albilor din clasa de mijloc.Cariera sa a durat mai mult în comparaţie cu cea a idolilor epocii sale.

1945: Keith Jarrett, muzician american de jazz

1975: Enrique Iglesias, interpret spaniol de muzică ușoară

Este al treilea şi ultimul copil al cantaretului Julio Iglesias. A debutat in cariera in Mexic, ceea ce i-a permis să devină unul dintre cei mai renumiti artisti din America Latină. Enrique Iglesias a vandut pana acum peste 50 de milioane de albume în întreaga lume, s-a clasat de doua ori pe primul loc in topul Billboard Hot 100 si deţine recordul pentru opt titluri ale pieselor sale, clasate pe locul 1, la categoria single, pentru limba spaniolă, in topul Billboard’s Hot Latin Tracks.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.