8 Noiembrie

1674: John Milton, poet, literat erudit, pamfletist si istoric englez, faimos pentru poemul epic în versuri albe “Paradise Lost” (Paradisul Pierdut) care reprezintă una dintre pietrele de temelie ale literaturii engleze. (n. 9 dec. 1608)

John Milton este considerat cel mai important scriitor englez dupa William Shakespeare. Este cunoscut mai ales pentru poemele sale epice Paradisul pierdut (Paradise Lost), considerat cel mai important poem epic al literaturii engleze, precum si pentru Paradisul regasit (Paradise Regained), Lupta lui Samson (Samson Agonistes) si pentru sonetele sale.

Poet şi polemist puritan, John Milton este autorul monumentalei lucrari “Paradise Lost”, o Summa Theologica cu privire la originea omului, lucrare inspirata atat din Biblie, in ceea ce priveste dimensiunea creştină, cat si din Eneida lui Virgiliu, in privinta formei. Provenit din burghezia religioasa şi cultivat la Londra, a frecventat scoli prestigioase, Colegiul Sf. Paul (1620) si Christ College din Cambridge (1625), iar tatal sau i-a angajat profesori particulari pentru a-si desavarsi educatia.

Milton era destinat unei cariere ecleziastice, dar o călătorie in Italia şi lectura lui Tasso şi a lui Dante l-au incurajat să devină scriitor. In 1629, isi ia licenta in arte, iar in 1632, masteratul, ceea ce contravenea intentiei initiale de a intra in randul preotimii. Inclinatiile sale puritane, de stanga, faptul ca dispretuia ierarhizarea si dogmatismul din cadrul Bisericii Angliei si chiar lipsa lui de credinta l-au determinat sa renunte la cariera ecleziastica. Nemultumit de educatia primita la Cambridge, a devenit un autodidact, continund sa studieze şi să-si aprofundeze cunoştinţele de limbi antice şi moderne, filosofie, literatură şi teologie.

Milton a scris in latină, italiană şi engleză şi a avut o reputatie internationala in timpul vietii sale. Poezia şi proza sa reflectă convingeri profunde şi probleme contemporane (de exemplu, Areopagitica este un tratat in care dezbate problema detinerii de catre guvern a unor publicatii sau a unor sisteme de cenzura inaintea publicarii unei lucrari).

Autor de drame precum “Samson Agonistes” şi de sonete lirice, dintre care cele mai bune sunt inspirate de moartea celei de-a doua sotii, a fost cunoscut in timpul vieţii mai ales pentru pamfletele sale. Critic al puterii si al clerului, atat catolici, cat şi protestanţi, scriitorul condamna cenzura şi interdicţia de a divorţa.

Apărător al sistemului parlamentar introdus in 1649, a intrat in parlament şi a lucrat pentru Consiliul Afacerilor Externe. Milton a devenit vocea Commonwealth-ului (in timpul guvernului lui Oliver Cromwell), ocupandu-se de corespondenta internationala si de apararea guvernului de atacurile din strainatate. Revenirea monarhiei in 1660 a pus capăt carierei sale politice in timpul careia devenise foarte influent.

Admirat nu numai in ţara sa, incepand cu sfarsitul secolului al XVII-lea, lucrările lui John Milton au inspirat mulţi scriitori, inclusiv pe François-René de Chateaubriand, traducatorul sau si cel mai mare admirator al operei sale.

Mai mult… 

1226: Ludovic al VIII-lea al Franței (n. 1187)

1876: Maria Vittoria dal Pozzo, soția regelui Amadeo al Spaniei (n. 1847)

1953: Ivan Bunin, scriitor rus, autor de poezii, nuvele şi romane (n. 1870)

Ivan Alexeevici Bunin a fost primul autor rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură in1933, “pentru măiestria artistica viguroasa, prin care a dezvoltat traditiile prozei si poeziei ruse clasice”. Textura poeziilor si povestirilor sale a facut ca acestea sa fie uneori denumite drept “brocartul lui Bunin”, fiind considerat unul dintre cei mai mari stilisti.

A lucrat ca ziarist si functionar, scriind si traducand in acelasi timp poezie. A devenit cunoscut ca autor de nuvele, prin capodopere ca povestirea Domnul din San Francisco, 1916. Alte lucrari ale sale sunt Satul, 1910, Valea-Seaca, 1912, Dragostea lui Mitia, 1925, volumul de povestiri Alei intunecate, 1943, Viata lui Arseniev,1933, 1939 – o autobiografie fictiva, precum si memorii si lucrari despre Lev Tolstoi si Anton Cehov.

Prin povestirile si romanele sale realiste, de investigatie psihologica si de tonalitate lirica, Bunin a fost unul dintre cei mai respectati autori anti-comunisti ai emigranţiei albe si  mulţi dintre colegii săi scriitori l-au considerat un adevărat moştenitor al tradiţiei realismului din literatura rusă, curent literar consacrat de Tolstoi şi Cehov.

Emigrant alb: cetatean rus care a emigrat din Rusia in urma Revoluţiei Ruse şi a Războiului Civil Rus, şi care se afla in opoziţie faţă de climatul politic rus contemporan. Este un termen politic folosit in Franţa, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie.

1978: Norman Percevel Rockwell, desenator, ilustrator și pictor american (n. 1894)

Pictor naturalist al vieţii americane a secolului XX, lucrările sale s-au bucurat de o larga popularitate in Statele Unite pentru reflectarea culturii americane. A fost celebru pentru ilustrarea copertilor revistei Saturday Evening Post, la care a colaborat timp de peste patru decenii, intre 1916 – 1960.

1998: Jean Marais, actor francez (n. 1913)

Jean Marais, născut sub numele Jean Villain Marais, a fost, de asemenea, regizor, scriitor, pictor, sculptor, olar, cascador. Dintre filmele sale: “Carmen” (1942), “Frumoasa si bestia” (1945),  “Contele de Monte Cristo” (1953), “Napoleon” (1955), “Capitanul Fracasse” (1961), “Fantomas” (1964). In 1993, Jean Marais a primit un Premiu César onorific.

2006: Iosif Conta, dirijor român (n. 1924)

2009: Vitali Ghinzburg, fizician şi astrofizician rus, considerat unul dintre părinţii bombei atomice sovietice si ateu declarat (n. 1916)

Vitali Lazarevici Ghinzburg a fost membru al Academiei de Ştiinţe a fostei Uniuni Sovietice şi succesorul lui Igor Tamm la conducerea Institutului de Fizică. Impreuna cu Alekseï Abrikossov si Anthony Leggett, a fost colaureat al Premiului Nobel pentru Fizica in 2003, “pentru contribuţiile de pionierat la teoria supraconductorilor şi a superfluidelor”.

A obţinut prima sa diploma la Facultatea de Fizica a Universitatii de Stat din Moscova în 1938 şi titlul de doctor în 1942. Incepand din 1942, a lucrat la Institutul de Fizica Lebedev din Moscova. I se datoreaza o teorie fenomenologică a supraconductibilităţii, dezvoltata impreuna cu Lev Landau în 1958, teoria Ginzburg-Landau, o teorie despre propagarea undelor electromagnetice in plasma, precum ionosfera, şi o teorie despre originea razelor cosmice. In anii 1950, a detinut un rol-cheie în dezvoltarea bombei cu hidrogen sovietice.

Comments

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.