Aniversari 9 aprilie
1821: Charles Baudelaire, poet, traducator si critic literar si de arta francez (d. 1867)
A devenit faimos indeosebi datorita lucrarii Florile raului, 1857, care a fost, poate, cea mai importanta si mai influenta colectie de poezii publicata in Europa in sec. al XIX-lea.
In mod similar, Mici poeme in proza, 1868, a fost cel mai reusit si mai inovator experiment de poeme in proza din timpul sau.
Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea controversatului sau volum Les Fleurs du Mal (Florile răului), originalitate ce continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale.
Ca poet si critic, Baudelaire este situat in poezia franceza si europeana asemenea prozei lui Gustave Flaubert si picturii lui Edouard Manet, cu totii fiind o legatura esentiala intre romantism si modernism si un exemplu suprem, atat in viata, cat si in opera lor, a ceea ce inseamna artistul modern.
Influenta sa catalitica asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu, a fost recunoscuta in sec. al XIX-lea de Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé si Algernon Charles Swinburne si, in sec. XX, de Paul Valéry, Rainer Maria Rilke si T.S. Eliot.
Poeții timpului Stephane Mallarmé, Paul Verlaine, și Arthur Rimbaud l-au considerat imediat un predecesor. În secolul al XX-lea, gânditori, critici sau poeți celebri cum ar fi Jean-Paul Sartre, Walter Benjamin, Robert Lowell și Seamus Heaney i-au celebrat opera. In poezia romaneasca, volumul lui Tudor Arghezi, Flori de mucigai a fost influențat de volumul lui Baudelaire, Florile răului.
In cautarea unei “magii evocative” de imagini si sunete, fuziunea dintre ratiune si emotie, ironie si lirism si eschivarea intentionata de la rostirea retorica, Baudelaire s-a desprins decisiv de poezia romantica a declaratiilor si emotiilor, in favoarea poeziei moderne a simbolurilor si sugestiilor. Baudelaire a reprezentat puternic si esential omul modern in toata complexitatea sa fizica, psihologica si morala.
1770: Thomas Johann Seebeck, fizician german, descoperitorul termoelectricitatii
S-a născut în Reval, în Prusia de Est (acum Tallinn, Estonia), într-o familie de comercianti germani. Albsolvent de medicina în 1802, la Universitatea din Göttingen, a preferat să se dedice studiului fizicii. În 1821, a descoperit efectul Seebeck: la jonctiunea a două metale apare o diferenţă de potenţial atunci când sunt supuse unui gradient de temperatură. Acest efect sta la baza generararii energiei electrice prin efectul termoelectric si măsurarii temperaturii cu termocuple.
1835: Leopold al II-lea al Belgiei (d. 1909)
1894: Camil Petrescu, scriitor român (d. 1957)
1905: William Fullbright, politician american, fondatorul programului școlar ce-i poartă numele (d. 1995)
1908: Victor Vasarely, pictor de origine maghiară (d. 1997)
1918: Jørn Utzon, arhitect danez
Jørn Utzon, nascut la Copenhaga, Danemarca, a devenit celebru pentru realizarea proiectului Sydney Opera House din Australia, care a devenit simbolul acestui oraş.
Când în 1957 a câştigat concursul pentru Sydney Opera House din Australia, era încă un arhitect necunoscut. S-a mutat acolo în 1962, pentru a urmari mai bine construcţia clădirii. Dar numeroasele probleme aparute au dus la o serie de dezacorduri intre el si guvernul din New South Wales, astfel incat se vede nevoit să abandoneze proiectul în 1966 şi sa paraseasca Australia.
Cladirea, care a fost construita dupa plecarea sa, a suferit numeroase modificări de la proiectul iniţial al lui Utzon şi a fost finalizata de Peter Hall, Littlemore David şi Todd Lionel. Cladirea Operei a fost inaugurata oficial pe 23 octombrie 1973 de catre regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
1919: “Pres” Eckert Jr, informatician american
John Adam Presper “Pres” Eckert Jr., nascut in Philadelphia, Pennsylvania, a fost un pionier american al informaticii. Impreuna cu John Mauchly, a inventat primul calculator electronic digital multi-utilizator, ENIAC. A predat primele cursuri de informatica la Moore School of Electrical Engineering (Şcoala Moore de Inginerie Electrică), a fondat prima companie comerciala de informatica, Computer Eckert-Mauchly Corporation şi a proiectat primul computer din SUA, UNIVAC, care a inclus una dintre invenţiile sale.
1924: Francisc Munteanu, scriitor, regizor, scenarist de film român (d. 1993)
1926: Hugh Hefner, fondatorul revistei Playboy
1933: Jean-Paul Belmondo, actor francez de teatru si film
Si-a început cariera in cinematografie cu un rol mic in filmul Sois belle et tais-toi (Fii frumoasa si taci, 1958). In anul 1960, a obtinut primul sau rol major în À bout de souffle de Jean-Luc Godard. De asemenea, a jucat alături de Lino Ventura în Classe tous risques de Claude Sautet. A cunoscut un mare succes cu rolul din L’Homme de Rio, alaturi de Françoise Dorléac (sora lui Catherine Deneuve), apoi alături de Anna Karina în Pierrot le fou, 1965, filmul legendar al lui Jean-Luc Godard.
A revenit în 2008, după şapte ani de absenţă, pe platourile de filmare, sub conducerea lui Francis Huster pentru o noua versiune a lui Umberto D. a lui Vittorio De Sica: Un homme et son chien.
1935: Ágnes Ágai, scriitoare, poetă, traducătoare maghiară
1938: Viktor Cernomîrdin, om politic rus (d. 2010)
1954: Dennis Quaid, actor american
1959: Frank Lloyd Wright arhitect de geniu și scriitor american
Moștenirea arhitecturală a lui Frank Lloyd Wright (1867–1959) este incontestabilă. Proiectele sale revoluționare au redefinit spațiile în care trăim și muncim, deși mulți oameni nu sunt conștienți de cât de mult ideile sale au influențat casele și afacerile noastre.
Wright era preocupat de spațiul din jurul clădirilor sale la fel de mult cum era preocupat de clădirile în sine: „Clădirea bună nu este una care dăunează peisajului, ci una care face peisajul mai frumos decât era înainte de a fi construită.”
Wright a fost un geniu care a fost adesea defăimat în timpul vieții, deoarece viața sa personală a jignit atât de mulți oameni.
Frank Lloyd Wright a fost într-adevăr o figură polarizantă, ale cărei scandaluri personale i-au umbrit adesea strălucirea arhitecturală în timpul vieții. Ignorarea convențiilor sociale și relațiile sale tumultoase l-au transformat într-o țintă pentru denigrarea publică.
Scandaluri personale majore
Fuga din 1909: Wright a scandalizat societatea când și-a abandonat prima soție și cei șase copii pentru a fugi în Europa cu Mamah Borthwick Cheney, soția unuia dintre clienții săi. Presa l-a etichetat drept imoral și „distrugător de case”.
Masacrul din Taliesin: în 1914, în timp ce Wright era plecat, un servitor a dat foc casei lor din Wisconsin, Taliesin, și a ucis șapte persoane, inclusiv pe Mamah și cei doi copii ai ei. Chiar și după această tragedie, ziarele au continuat să se refere batjocoritor la proprietate drept „Căsuța Iubirii”.
Probleme juridice: în 1926, Wright și viitoarea sa a treia soție, Olgivanna, au fost arestați pentru presupusa încălcare a Legii Mann, o lege federală împotriva transportului femeilor peste granițe de stat în scopuri considerate imorale.
Conflict financiar și profesional: de-a lungul vieții sale, Wright s-a luptat cu datoriile și a fost cunoscut pentru o „aroganță sinceră” care a dus la certuri cu clienții, colegii arhitecți și organizații precum AIA.
Impactul asupra carierei
În mare parte a anilor 1920 și începutul anilor 1930, notorietatea personală și personalitatea dificilă a lui Wright au dus la stagnarea carierei sale; a fost considerat un „ex” sau chiar o „glumă”. Abia la sfârșitul anilor 1930, cu proiecte precum Fallingwater, a cunoscut o renaștere profesională dramatică. Astăzi, este considerat pe scară largă „cel mai mare arhitect american din toate timpurile”.
Clădirile sale depășeau adesea bugetul și uneori aveau scurgeri, dar aveau un efect profund asupra oamenilor.
Moștenirea arhitecturală a lui Frank Lloyd Wright este definită de o tensiune între designul vizionar și eșecul practic. Deși clădirile sale au suferit adesea de probleme structurale și de proastă gestionare financiară, acestea au remodelat fundamental modul în care oamenii percep spațiul și natura.
Eșecurile practice: bugete și scurgeri
Proiectele lui Wright erau cunoscute pentru depășirea limitelor lor financiare și tehnice:
Depășiri de buget: Wright era un cheltuitor frecvent care negocia adesea cu debitorii și mecenații pentru a acoperi costurile proiectului. Casele sale „usoniene”, menite să fie accesibile pentru clasa de mijloc în timpul Marii Depresiuni, au înregistrat adesea prețuri care au crescut semnificativ în timpul construcției.
Scurgeri cronice: designul său cu acoperișuri plate și utilizarea inovatoare a materialelor au dus frecvent la daune provocate de apă. Cel mai faimos exemplu este Fallingwater, care a necesitat milioane de dolari pentru restaurare din cauza scurgerilor persistente și a înclinării structurale a teraselor sale în consolă.
Atitudine disprețuitoare: Wright a prioritizat adesea estetica în detrimentul funcției. Când un client s-a plâns de un acoperiș cu scurgeri care picurau pe biroul său, i-a dat faimosul răspuns „să mute biroul”.
Efectul uman profund
În ciuda acestor defecte, „arhitectura organică” a lui Wright a avut un impact transformator asupra locuitorilor și a profesiei:
Bunăstare emoțională: Wright credea că arhitectura ar trebui să hrănească sufletul. El a folosit planuri deschise, lumină naturală și un focar central pentru a crea un sentiment de „liniște” și „libertate” față de stilurile înguste și restrictive ale epocii victoriene.
Integrarea cu natura: prin utilizarea ferestrelor de la podea până la tavan (spații vitrate) și a materialelor locale, precum piatra și lemnul, a estompat linia dintre interior și exterior, făcând din mediu o parte integrantă a vieții de zi cu zi.
Un „Mediu total”: adesea a proiectat fiecare detaliu – de la mobilier la corpuri de iluminat – pentru a asigura o experiență unificată și armonioasă care ridica „scara umană”.
Influența lui Wright rămâne vizibilă în 2026 prin adoptarea la nivel global a unui stil de viață open-space și a unor principii de design sustenabile, orientate spre natură.
Wright părea să prospere pe seama controverselor, fie că era vorba de opiniile sale personale, fie de proiectele sale adesea surprinzătoare și revoluționare. A făcut să pară o alegere simplă aroganța sinceră – „Foarte devreme în viața mea, a trebuit să aleg între aroganța sinceră și umilința ipocrită și am ales aroganța sinceră.”
Moștenirea lui Wright a crescut incomensurabil de la moartea sa în 1959. Oamenii vin din întreaga lume să-i vadă clădirile. Aproximativ 4.000 de oameni participă anual la turul arhitectural săptămânal al clădirii administrative SC Johnson.
S-au scris mai multe cărți despre Wright decât despre orice alt arhitect, iar magazinele de cadouri vând tot felul de suveniruri Wright imaginabile.
Orașul Racine, Wisconsin, cuprinde întreaga carieră a lui Wright, cu o varietate neobișnuit de largă de lucrări din aproape fiecare etapă semnificativă a carierei arhitectului de după 1900.
Racine este situat pe malul lacului Michigan, între Chicago, unde Wright și-a început cariera în 1887, și Milwaukee. A fost fondat în 1834 și a devenit un oraș cu o industrie robustă. Racine a atras o varietate de oameni ambițioși și inventivi și își celebrează moștenirea de „oraș al invențiilor”.
Mașinile de treierat și tractoarele agricole ale Case Company, Horlick’s Malted Milk și Golden Books sunt toate originare din Racine. Chester Beach a inventat motorul universal cu o putere fracțională în Racine; acesta a fost adaptat la multe utilizări casnice, inclusiv la mixerele Hamilton Beach, Osterizer și Waring. Albert Dremel a inventat prima mașină de tuns iarba pe benzină în Racine, iar John Hammes a inventat In-Sink-Erator, prima mașină de tocat gunoi.
1975: Terasa Livingstone actriță australiană de teatru, film și televiziune
1977: Gerard Way, interpret american (My Chemical Romance)
1985: Yamashita Tomohisa, muzician, actor japonez (NEWS)