Comemorari 9 februarie
1881: Feodor Mihailovici Dostoievski, scriitor rus (n. 1821)
Unul dintre cei mai importanți scriitori ruși, ale cărui opere au avut un efect profund și de durată asupra ficțiunii din secolul XX. Considerat unul dintre cei mai mari romancieri ruși, a influențat mulți scriitori și filozofi.
După o copilărie dificilă, a urmat o școală de ofițeri și s-a atașat de mișcările progresiste din Petersburg. Arestat în aprilie 1849, a fost condamnat la moarte pentru vederile sale politice a scăpat în ultima clipă de plutonul de execuţie.
După un simulacru de execuție, a fost în cele din urmă deportat într-un lagăr de muncă forțată din Siberia, unde a rămas până în 1853, timp de patru ani. Această perioadă a vieţii a avut o influenţă decisivă asupra operei sale. Redevenit sublocotenent, a demisionat din armată în 1859 și s-a angajat pe deplin în scris. Epileptic, jucător înglodat în datorii și cu un caracter întunecat, Dostoievski fugea de creditorii săi și ducea o viață de rătăcire în Europa, în cursul căreia a renunțat la toată credința în socialism și a devenit un patriot convins al Imperiului Rus.
Un scriitor admirat după publicarea romanului Crimă și pedeapsă, 1866 și Idiotul, 1869, autorul și-a publicat apoi cele mai realizate două lucrări: Demonii, 1871 și Frații Karamazov, 1880.
Romanele lui Dostoievski sunt uneori calificate drept „metafizice”, câtă vreme întrebarea angoasantă a liberului arbitru și a existenței lui Dumnezeu se află în centrul reflecției sale, la fel ca și figura lui Hristos. Lucrările sale nu sunt „romane cu teză”, ci romane în care se opun într-un mod dialectic diferite puncte de vedere prin intermediul unor personaje care se construiesc singure, prin acțiunile și interacțiunile lor sociale. Dostoievski merge astfel în principal pe diferite teme ale naturii umane și ale condiției umane.
Adesea prezentând personaje aflate în stări de conștiință extreme sau fracturate, operele sale demonstrează un talent extraordinar pentru investigarea psihologiei umane și analiza politicii sociale și spirituale a societății din Rusia epocii sale. Multe dintre operele sale s-au dovedit profetice și a fost un precursor al unor idei moderne. Se spune despre Dostoievski că este părintele existențialismului, în special în Însemnări din subterană, volum descris de Walter Kaufmann drept „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”.
Este unul dintre cei mai importanți autori din literatura universală, a cărui operă este o strălucită replică literară și filosofică la criza socială și spirituală a vremii sale, zugrăvind ciocniri polifonice între personaje originale și paradoxale, aflate într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane, marcate de un profund psihologism și tragism.
Cărțile sale sunt traduse și comentate în întreaga lume, iar pe baza lor s-au realizat numeroase spectacole de teatru și filme celebre. Numele lui Dostoievski a devenit sinonim cu profunzimea psihologica. Profunzimea si caracterul contradictoriu al eroilor sai au facut teoriile psihologice sistematice sa para superficiale, prin comparatie. Freud si multi alti teoreticieni au incercat sa pretinda ca Dostoievski este predecesorul lor. Cărți precum “Brava lume noua” de Aldous Huxley si “1984” de George Orwell deriva din scrierile sale, avand o influenta puternica asupra creatiei lui Friedrich Nietzsche, André Gide, Camus, Jean-Paul Sartre, André Malraux si Mihail Bulgakov.
Printre operele sale majore: Idiotul, Jurnalul unui scriitor, Amintiri din casa mortilor, Crimă şi pedeapsă, Jucatorul şi Fraţii Karamazov, pe care autorul o considera capodopera sa.
1640: Murad al IV-lea, sultan al Imperiului Otoman (n. 1612)
1670: Frederick al III-lea al Danemarcei și al Norvegiei (n. 1609)
1874: Jules Michelet, istoric francez (“Istoria Franței”, “Istoria Revoluției Franceze”) (n. 1798)
1874: Contesa de Ségur, scriitoare de literatura pentru copii
La vârsta de 57 ani, Contesa de Ségur si-a inceput cariera de scriitoare. In treisprezece ani, a scris un manual de igiena infantila, patru cărţi religioase şi douăzeci de romane, urmate de schite pentru cei mici, şi romane educative pentru adolescenti. Ea înfăţişează copii bogaţi sau harnici, răsfăţati sau maltratati de anturaj, personaje familiare din Rusia natală, din Parisul hibernal şi mai ales din Normandia atat de draga ei.
A trait aproape 50 de ani (1821-1872) la castelul său Château des Nouettes (Orne, Normandia), unde si-a crescut cei opt copii şi a scris aproape toate romanele şi povestirile. Calitatea scrierilor sale, folosind un limbaj simplu şi direct, adaptat cititorilor săi, intrigile construite din experienţa personală au dus la succesul imediat in randul tinerilor.
1957: Miklós Horthy, regent al regimului monarhic în Ungaria (1920 – 1945) (n. 1868)
1979: Dennis Gabor, fizician și inventator maghiar (n. 1900)
1981: Bill Haley, solist vocal, compozitor, autorul primei piese rock and roll ajunsă în secțiunea pop în Billboard Crazy Man Crazy
1984: Iuri Andropov, Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (n. 1914)
1991: Florin Mugur, poet român (n. 1934)
1994: Gherasim Luca, poet, prozator, aderent la mișcarea de avangardă. Din 1947, se stabilește la Paris. A semnat și sub pseudonimele Costea Sar, Petre Malcoci (n. 1913)
1995: William Fullbright, politician american, fondatorul Programului Școlar Fullbright (n. 1905)
1996: Henri Masson, pictor canadian
2002: Prințesa Margareta, sora reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit (n. 1930)
2005: Arthur Miller, dramaturg și eseist american (n. 1915)
Arthur Miller – care a fost recunoscut drept unul dintre cei mai importanți dramaturgi ai mijlocului secolului al XX-lea, poate cel mai cunoscut pentru capodopera sa câștigătoare a premiului Pulitzer, Death of a Salesman – a murit la vârsta de 89 de ani.