Aniversari

9 februarie

1944: Alice Walker, scriitoare americană ale cărei romane, povestiri și poezii s-au remarcat prin tratarea profundă a culturii afro-americane. Romanele ei, în special Culoarea purpurie (The Color Purple), 1982, se concentrează în special asupra femeilor. Pentru acest roman a primit Premiul Pulizer în 1983.

Născută într-o familie de fermieri de condiție foarte modestă, descendenți ai sclavilor, în Eatonton, Georgia, Alice Malsenior Walker a fost ultima dintre cei opt copii ai părinților ei – Willie Lee Walker, arendaș, și Minnie Tallulah Grant, menajeră și croitoreasă. Are origini afro-americane, cherokee, scoțiene și irlandeze.

Când avea opt ani, fratele ei Curtis a împușcat-o accidental cu o pușcă cu aer comprimat și și-a pierdut  ochiul drept, al cărui aspect a fost ulterior îmbunătățit prin chirurgia reconstructivă. Acest eveniment și perioada dificilă care a urmat au împins-o să se adâncească în lectură și să înceapă să scrie poezii.

În adolescență, a participat la mitinguri de protest împotriva segregării rasiale în Statele Unite și a mers la Marșul de la Washington în 1963, unde Martin Luther King a ținut celebrul său discurs “I have a dream…” (Am un vis…).

Șefă de promoție la liceul Butler Baker High School, și-a început studiile la Universitatea Spelman (Atlanta, Georgia), apoi a obținut în 1965 licența în arte de la Universitatea Sarah Lawrence11 (Yonkers, New York), unde obținuse o bursă în 1963. Unul dintre profesorii săi de istorie din Atlanta a fost Howard Zinn, care și-a încurajat studenții în activismul politic.

A fost căsătorită cu Melvyn Rosenman Leventhal din 1967 până în 1976, un avocat evreu și activist pentru drepturile civile, pe care încă îl numea „minunat” 50 de ani mai târziu. Familia lui Mel a respins această căsătorie și Alice și Mel s-au mutat la Jackson, devenind primul cuplu mixt unit legal din statul Mississippi. Cei doi au fost hărțuiți și amenințați cu moartea de către albi, inclusiv de Ku Klux Klan. Mel a participat în special la lupta împotriva segregării rasiale în școlile și restaurantele din Jackson la nivel juridic. Împreună, în 1969, au avut o fiică, Rebecca Walker, care a devenit și ea scriitoare și activistă și a scris despre suferința ei de a fi copilul unui cuplu mixt, despre relația dintre părinții ei și despre faptul că s-a simțit neglijată de către mama ei, în cartea Negru, alb și evreu, publicată în 2001.

În această perioadă, Alice a descoperit lucrările autoarei și antropologului afro-american Zora Neale Hurston care a avut o influență decisivă asupra propriei sale activități, prezentând în cărțile sale personaje de culoare, cu biografii, ființe umane angajate într-un destin complex, contrar reprezentărilor stereotipe ale autorilor albi pe care îi studiase.

Walker a publicat prima carte de poezie Odată (Once) în 1968 și în 1970, primul ei roman A treia viață a lui Grange Copeland (The Third Life of Grange Copeland).

În 1972, a acceptat un post didactic la Wellesley College și a fondat primele cursuri de literatură pentru femei în Statele Unite7. În același an, tatăl său a murit la vârsta de 61 de ani, schilodit de boală8.

În 1974, familia Leventhal s-a întors la New York unde feminista Gloria Steinem, fondatoarea Ms. Magazine, a dorit să promoveze cariera lui Walker a cărei operă o admira și a numit-o redactor-șef.

După divorțul ei de comun acord de Mel, a suferit de depresie și singură, s-a mutat la Wellesley în Massachusetts apoi la San Francisco în California datorită bursei de la Institutul Guggenheim și a cazării oferite de ziarul „Ms. magazine”, mai întâi în oraș, apoi într-o casă de la țară în Mendocino, un loc ideal după ea pentru a „visa, medita și scrie”, unde a redescoperit natura și s-a atașat permanent de ea.

În 1978, ea s-a îndrăgostit de Robert Allen, un scriitor de culoare și editor la „The Black Scholar”, pe care îl cunoscuse în 1962 la Spelman College din Atlanta.

1409: Constantin al XI-lea, ultimul împărat bizantin(d. 1453)

Constantin a fost ultimul împărat bizantin. El a murit in 1453, odată cu cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani conduși de Mehmed al II-lea Fatih. A avut de luptat cu multe dificultăți făcute de proprii aliați (venețienii și genovezii) care îl ajutau la apărarea orașului.

A fost venerat de catre poporul grec ca un martir al neamului (în cartea lui Nikolas Kazanțakis “Libertate sau moarte”, este descrisă o slujbă de doliu făcută în Creta, cu ocazia aniversării morții lui ca martir, în anul 1909).

1773: William Henry Harrison, președinte al SUA (d. 4 aprilie 1841)

1775: Bolyai Farkas, matematician maghiar din Transilvania

1859: Robert Hope-Jones, inventatorul orgii pentru teatre

El a inventat, de asemenea, diafonul (aparat de producere a semnalelor acustice pentru ceață cu ajutorul aerului comprimat) şi sirena pentru ceaţă.

Orga pentru teatru, numita, de asemenea, orga de cinema este un instrument muzical din familia orgilor cu tuburi, dezvoltate pe scara larga începand de la sfarsitul secolului al XIX-lea si care se gaseau si se mai gasesc inca in salile de teatru sau in marile sali de cinema.

1885: Alban Berg, compozitor austriac

1903: Silvia Șerbescu, pianistă română (d. 1965)

1908: Cicerone Theodorescu, poet român (m. 18 februarie 1974)

1910: Jacques Monod, biochimist, laureat al Premiului Nobel pentru medicină pe anul 1965 (m. 1976)

1917: Oleg Danovski, balerin român

1931: Thomas Bernhard, scriitor austriac (d. 1989)

1940: John Maxwell Coetzee, scriitor sud-african, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2003

1942: Carole King, autoare, compozitoare, pianista si interpreta americana

Patru premii Grammy în 1971 (“It’s Too Late”, “Tapestry”, “You’ve got a Friend”. Membra din 1990 al Hall of Fame Rock and Roll. Alte piese: “Will You Love Me tomorrow”,”Go Away Little Girl”, “The Loco-Motion”.

1943: Joe Pesci, actor american

1945: Mia Farrow, actriță americană

A debutat în 1959 într-un film al tatălui său, John Paul Jones, apoi a avut o multime de roluri mai mici. În 1964, prestatia sa in rolul lui Allison Mackenzie, timp de doi ani, în seria Peyton Place, a insemnat un inceput de notorietate. Patru ani mai târziu, consacrarea i-a venit odata cu rolul principal din Rosemary’s Baby al lui Roman Polanski.

Cariera sa a cunoscut o ascensiune rapidă: joaca alaturi de Anthony Mann (A Dandy in Aspic, 1968), Richard Fleischer (Blind Terror, 1971) şi apare chiar pe afisul pentru Secret ceremony  alaturi de Elizabeth Taylor, precum şi Dustin Hoffman şi John şi Mary (1969).

În anii 1970, Farrow a apărut într-o serie de filme notabile, inclusiv thriller-ul See No Evil (1971), Docteur Popaul al regizorului francez Claude Chabrol (1972) şi The Great Gatsby (1974), în care a jucat rolul lui Daisy Buchanan, alaturi de Robert Redford.

In anii 1980, il întâlneşte  pe regizorul Woody Allen, si va petrece peste zece ani alaturi de el, jucand în treisprezece dintre filmele regizorului new-yorkez. În 1992, Mia il paraseste pe Woody Allen după ce a descoperit atractia acestuia pentru fiica ei adoptiva Soon-Yi.

Revine pe marele ecran in 2006 in filmul fantastic “666” apoi in Arthur and the Invisibles, un film de animaţie ce combină animatia cu acţiunea live, regizat de Luc Besson, în care a jucat rolul bunicii micului erou, rol pe care l-a reluat în 2009, în Arthur and the Revenge of Maltazard si în 2010, in Arthur and the War of Two Worlds.

1990: Alina Bercu, pianistă română