Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Alte evenimente
9 mai

9 mai, o zi cu triplă semnificaţie istorică: Ziua Independenţei României, Ziua Europei şi sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial


9 maiZIUA INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI (1877)

La 9 mai 1877 a fost proclamată Independenţa României ca urmare a declanşării Războiului de Independenţă al României, parte a Războiului ruso-turc din anii 1877 – 1878.

La începutul anului 1877, vasală Imperiul Otoman, România era silită să recunoască suzeranitatea otomană, să plătească un tribut anual şi să accepte stăpânirea Porţii în Dobrogea, la gurile Dunării, iar independenţa ţării devenise un ideal al tuturor românilor.

Astfel, izbucnirea Războiul ruso-turc în aprilie 1877, a reprezentat ocazia ideală pentru a profita de contextul internaţional în realizarea independenţei României.

În aprilie 1877, România a semnat convenţia cu Rusia prin care permitea armatei ruse să treacă pe teritoriul ei şi să ocupe linia Dunării până la gura Oltului. În temeiul aceleiaşi convenţii, armata română s-a angajat să fie concentrată în Oltenia de sud.

La 9 mai 1877, ministrul de Externe de la acea vreme, Mihail Kogălniceanu, declara în Camera Deputaţilor: “Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare. Suntem dezlegaţi de legăturile noastre cu Înalta Poartă. Guvernul va face tot ce va fi în putinţă ca starea noastră de stat independent şi de sine stătător să fie recunoscută de Europa”.

A doua zi, la 10 mai, Camerele reunite au proclamat şi votat independenţa României, iar domnitorul Carol I a promulgat-o, fiind apoi publicată în Monitorul Oficial.

Totodată, Guvernul român a hotărât încetarea plăţii tributului de 914.000 lei, suma fiind direcţionată către bugetul Armatei.

Pe front, în iunie, trupele ruse au trecut Dunărea şi au început operaţiile pe teritoriul Imperiului Otoman, dar s-au lovit de rezistenţa lui Osman Paşa, la Plevna, fiind nevoite să oprească înaintarea. Astfel, 38.000 de soldaţi români şi 108 tunuri, parte a Diviziilor 2 şi 4 infanterie şi a unei divizii de rezervă, au intrat în toiul războiului de peste Dunăre.

La 30 august 1877, trupele române şi ruse vor porni un atac urmat de cucerirea redutei Griviţa 1 de către români. Două luni mai târziu, românii au cucerit şi cetatea Rahova. Plevna a reuşit să reziste până la 28 noiembrie, fiind încercuită de trupele ruso-române. Osman Paşa a încercat să străpungă încercuirea şi să se retragă, dar manevra sa a eşuat, astfel încât el şi armata sa s-au predat.

După căderea Plevnei, trupele române au trecut la asedierea Vidinului, iar cele ruse au pornit în grabă către Constantinopol. După ce au cucerit Plovdiv (Filipopol) şi Edirne (Adrianopol) şi au ajuns în apropierea capitalei la 18 ianuarie 1878, Turcia a fost nevoită să ceară un armistiţiu. În acest context, la 19 februarie 1878 s-a semnat tratatul de la San Stefano.

Tratatul recunoştea, printre altele, independenţa României, întărită la Congresul de la Berlin din vara anului 1878. România a fost recunoscută ca stat independent şi i s-a restabilit autoritatea asupra Dobrogei. Portului Constanţa i-a fost asigurat accesul direct la Marea Neagră. Rusia câştiga, însă, gurile Dunării şi relua în stăpânire judeţele din sudul Basarabiei, care fuseseră retrocedate României prin tratatul de pace de la Paris din 1856.

Războiul Independenței, ep 1, Deșteptarea României 1877

Războiul Independenței, ep 2, Trecerea Dunării 1877

Războiul Independenței, ep 3, Tricolor pe Grivița 1877

Războiul Independenței, ep 4, Epopeea sanitarilor 1877

Războiul Independenței, ep 5, Căderea Plevnei 1877

Războiul Independenței, ep 6, Victoria 1878

Războiul Independenței, ep 7, Victoria 1878

9 mai – Ziua Europei („Ziua Schuman”) – Europe Day

Pe continentul european, Ziua Europei este o sărbătoare anuală a păcii și unității în Europa. Sunt două date pentru sărbătorirea acestei zile: 5 mai pentru Consiliul Europei și 9 mai pentru Uniunea Europeană (UE).

Pentru UE, această zi este de asemenea cunoscută ca Ziua Schuman, comemorând declarația istorică a ministrului de externe francez, Robert Schuman.

Ziua Europei este unul dintre simbolurile europene menite să promoveze unitatea în rândul europenilor.

Consiliul Europei a fost fondat la 5 mai 1949, și astfel, în 1964 a ales această dată pentru a celebra propria înființare. În 1985, Comunitățile Europene (care mai târziu au devenit Uniunea Europeană) au adoptat drapelul Europei folosit de Consiliul Europei până atunci, ca simbol propriu al comunităților. Cu toate acestea, liderii comunităților au decis să stabilească Ziua Europei la 9 mai 1950, în comemorarea Declarației Schuman. Prin această declarație, Robert Schuman a propus unirea industriilor de oțel și cărbuni a Franței, Germaniei de Vest și a altor state, ducând la crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Acest eveniment fiind considerat un moment fundamental în istoria Europei.

Tratatul de la Lisabona, care a înlocuit Constituția europeană, are o declarație a șaisprezece membri care susțin simbolurile europene. Parlamentul European a recunoscut oficial ziua de 9 mai ca sărbătoare oficială în octombrie 2008.

9 mai este celebrată în diferite forme în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene și în țările din jur, cum ar fi Turcia. Datorită naturii politice a zilei, au fost observate încercări de a educa oamenii despre Uniunea Europeană și discursuri în sprijinul integrării europene. Drapelul este un alt simbol cu un rol important în celebrarea zilei Europei. Deși există preferința de a sărbători ziua Europei pe 9 mai, având în vedere vizibilitatea mai mare a Uniunii Europene, 5 mai este încă celebrată în unele state europene datorită rolului Consiliului în apărarea drepturilor omului, democrației parlamentare și a statului de drept. În contrast, Declarația Schuman a fost doar o propunere de unire a industriilor de cărbune și oțel ale Franței și Germaniei.

Declarația Schuman de la 9 mai 1950 a fost o propunere a ministrului francez de externe din acea perioadă, Robert Schuman, de a crea o nouă formă de organizare a statelor Europei, o Comunitate supranațională. În urma experienței celor două războaie mondiale, Franța a recunoscut că unele valori cum ar fi justiția nu pot fi definite doar în contextul aparatului fiecărui stat. Era nevoie de mult mai mult decât de o comunitate la nivel tehnic de control al industriilor carboniferă și siderurgică a Franței, Germaniei de Vest și a altor țări sub egida unei Înalte Autorități. Ea a dus la reorganizarea pașnică a Europei postbelice. Propunerea a dus mai întâi la crearea Comunității Europene a Cărbunelui și a Oțelului, dar pe termen lung a fost precursoarea tuturor celorlalte Comunități Economice Europene și a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană. Evenimentul este sărbătorit anual ca Ziua Europei, iar Schuman este considerat a fi unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene.

Declarația avea câteva scopuri distincte, pe care le trata deopotrivă:

Nașterea Europei unite

Împiedicarea războiului între statele membre

Încurajarea păcii pe plan mondial

Transformarea Europei printr-un proces pas cu pas (prin comunități supranaționale sectoriale) cu scopul unificării Europei pe cale pașnică și democratică, incluzând atât Europa de Vest, cât și cea de Est, despărțite pe atunci de Cortina de Fier

Înființarea primei instituții supranaționale din lume și a primei agenții internaționale anticartel

Crearea unei piețe unice în toată Comunitatea

Revitalizarea întregii economii europene începând cu sectorul carbonifer și siderurgic prin procese comunitare similare

Îmbunătățirea economiei mondiale și ajutarea țărilor în curs de dezvoltare, cum ar fi cele din Africa.

9 mai – Ziua Victoriei Asupra Fascismului (1944)

La 9 mai este marcată Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial, reprezentând semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste, fapt care a dus la încheierea în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial. În 2022, se împlinesc 77 de ani de la încheierea în Europa a celui mai mare conflict militar din istoria lumii.

1502: Cristofor Columb a părăsit portul Cadiz, Spania, pentru cea de-a patra și ultima călătorie către „Lumea Nouă”.

În această zi din 1502, maestrul navigator și amiral Cristofor Columb, considerat mult timp „descoperitorul” Lumii Noi, a pornit din Cádiz, Spania, în cea de-a patra și ultima sa călătorie, în speranța că va găsi o trecere către Asia.

Deși Columb a primit sprijinul regal pentru o a patra călătorie, în căutarea unei rute vestice către India, la dispoziția sa au fost puse doar patru caravele aflate într-o stare precara și i s-a interzis acostarea în insula La Española (Hispaniola, insula in Marea Caraibelor). Expediția a pornit din Cadiz, în mai 1502. La sfârșitul celor 21 de zile de navigare in viteza pe ocean, navele sale aveau neapărată nevoie de reparații. Columb a coborât ancora aproape de Santo Domingo, dar i-a fost interzisa intrarea în port, deși se apropia un uragan foarte puternic.

După ce a terminat reparațiile la nava sa, Columb s-a îndreptat spre apele din Honduras, apoi a navigat spre sud, de-a lungul coastelor Americii Centrale, timp de șase luni, căutând o trecere spre vest. In ianuarie 1503 a debarcat în Panama și a stabilit o așezare pentru membrii expeditiei, dar revoltele din interiorul echipajului și problemele cu băștinașii l-au făcut pe Columb să renunțe la această idee.

Expediția s-a redus la două caravele ce navigau spre Hispaniola, dar vasele putrezite au eșuat aproape de Jamaica (23 iunie 1503). Columb a trimis mesageri în Hispaniola cerând ajutor, în timp ce forța băștinașii să le dea hrana membrilor echipajului. Ajutorul a ajuns după aproape un an, fiind întârziat in mod deliberat de către Ovando. Puținul echipaj care a mai rămas s-a îmbarcat, pe data de 28 iunie 1504, spre Santo Domingo, apoi a pornit spre Spania, ajungand in portul Sanlúcar de Barrameda, un oras situat la nord-vest de Cadiz, pe 9 noiembrie. De atunci, Columb nu a mai navigat niciodată.

1087: Pomenirea mutării moaștelor sfântului Nicolae de la Mira la Bari, în anul 1087, când regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile turcilor.

1877: Sesiunea extraordinară a Adunării Deputaților. S-a proclamat Independența de Stat a României.

1945: Al doilea război mondial: La cartierul general sovietic din Berlin s’a semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei – sfârșitul celui de–al doilea război mondial.

1946: Regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei a abdicat și a fost succedat de Umberto al II-lea.

Membru al Casei de Savoia, Victor Emmanuel al III-lea, Prinţ de Napoli, a devenit rege după asasinarea tatălui său, Humbert I, rege al Italiei, domnia sa desfasurandu-se din 29 iulie 1900 până pe 9 mai 1946, data abdicarii. A fost, de asemenea, împărat al Etiopiei intre 1936 – 1943 şi rege al Albaniei intre 1939-1943. In timpul indelungatei sale domnii, Victor Emanuel III a asistat la două războaie mondiale, precum și la nașterea, creșterea și căderea fascismului în regatul Italiei.

Interesat de problemele sociale (era supranumit chiar “regele socialist”), s-a desprins treptat de alianţa germană şi va intra în război în 1915, alături de aliaţi. In 1922, într-un context social şi economic dramatic, acesta ratifică lovitura de stat a lui Mussolini (Marsul asupra Romei de pe 26 octombrie), caruia ii incredinteaza puterea, cerandu-i, pe 28 octombrie 1922, sa formeze un nou guvern. Mussolini a impus dictatura fascistă în Italia, aliind țara cu Germania Nazistă, alături de care a participat la Al Doilea Război Mondial.

Pe 3 octombrie 1935, trupele italiene, masate în Eritreea şi Somalia, au invadat Etiopia. Războiul s-a încheiat pe 9 mai 1936, cu proclamarea Imperiului Africii Orientale italiene, Victor Emmanuel al III-lea obtinand titlul de împărat al Etiopiei. In 1939, a devenit si rege al Albaniei, dar este lipsit de putere si autoritate reala.

Pe 25 iulie 1943, odata cu intrarea aliaţilor în Sicilia, dictatura fascistă cade. Esecurile Italiei, aliata cu Germania intre 1940-1943, l-au determinat sa-l inlature pe Mussolini. Pe 26 iulie 1943, regele ii retrage mandatul lui Mussolini, il aresteaza si il înlocuieşte cu un om de încredere, mareşalul Pietro Badoglio. Noul guvern a contactat aliații pentru a ajunge la un armistițiu. La anunțul armistițiului de la Cassible, Sicilia, pe 8 septembrie 1943, Italia a căzut in haos. In partea de nord a tarii, izbucneste un război civil, incepand de pe 8 septembrie 1943 până pe 25 aprilie 1945, la sfârşitul războiului.

Monarhia era insa discreditată si, pentru a incerca sa o salveze, regele cedeaza prerogativele regale fiului său, Umberto II, în iunie 1944, abdicand în favoarea acestuia pe 9 mai 1946 si retragandu-se in viata privata, in sudul ocupat de aliaţi.

Monarhia insa era prea compromisa pentru a mai putea supravieţui: o lună mai târziu, pe 2 iunie 1946, un referendum a pus capat monarhiei, Italia devenind din monarhie constituțională (Regatul Italiei), Republica Italiana.

Victor Emmanuel III s-a autoexilat la Alexandria (Egipt), fiind găzduit de către regele Farouk.

Marsul asupra Romei: lovitură de stat, prin care Partidul Național Fascist, condus de dictatorul italian Benito Mussolini, a acaparat puterea în Regatul Italiei, intre 22 oct.-29 oct. 1922.

1946: Umberto II de Savoia a urcat pe tron

Umberto II de Savoia, Duce de Savoia, cunoscut si sub numele de Umberto II al Italiei a fost ultimul rege al Italiei pentru numai 24 de zile, intre 9 mai si 2 iunie 1946, fiind supranumit Re di Maggio (Regele din mai). Umberto a părăsit Italia după proclamarea Republicii Italiene votata de populatie prin referendum, pe 2 iunie 1946.

1949: Rainier al III-lea de Monaco a devenit Prinț de Monaco.

Print suveran de Monaco, intre 1949 – 2005, cu o domnie indelungata de 56 de ani, timp în care a fost supranumit “prinţul constructor”.

A studiat la St. Leonards-on-Sea în Anglia şi apoi la Stowe, o şcoală privată din Anglia. Si-a continuat studiile la Institutul Le Rosey, din Rolle, Elveţia, înainte de inscrierea la Scoala Privata de Ştiinţe Politice (Sciences Po), unde nu va obtine diploma.

Printul Rainier de Monaco, devenit major (la 21 de ani) pe 31 mai 1944, mama sa, Prinţesa moştenitoare Charlotte de Monaco, Ducesa de Valentinois, a renunţat la drepturile sale de succesiune pe 30 mai 1944. În consecinţă, printul suveran, Ludovic al II-lea, bunicul lui Rainier, il va numi pe nepotul sau “print mostenitor”, printr-o ordonanta princiara, pe 2 iunie 1944.

Când lucrurile s-au linistit, Rainier s-a stabilit la Saint-Jean-Cap-Ferrat, la o distanţă rezonabilă de bunicul sau, Ludovic al II-lea de Monaco, cu care relaţiile au fost încordate. Pe data de 9 mai 1949, la moartea bunicului său, Rainier devine, la 26 de ani, Prinţ de Monaco. Se va dovedi un bun om de afaceri.

1950: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, a propus formarea C.E.C.O..

1955: Războiul rece: Republica Federală Germană a intrat în NATO.

1956: Prima ascensiune pe Manaslu, in Nepal, al optulea munte ca înălțime din lume, de către o echipă japoneză.

1960: SUA au devenit primul stat care a legalizat pilula contraceptivă.

1964: Hello Dolly de Louis Armstrong a devenit numarul 1 in topurile Billboard Hot 100

Louis Daniel Armstrong, alias Satchmo (de la satchel-mouth), sau Pops, trompetist şi cântăreţ de jazz din New Orleans, Louisiana, unul din exponenții cei mai reprezentativi ai “stilului New Orleans” în muzica de jazz executată în Chicago, în jurul anilor 1920 – 1930.

La vârsta de 63 de ani, Louis Armstrong a devenit, cu piesa Hello Dolly, cel mai in varsta artist din SUA a carui piesa muzicala s-a clasat pe locul 1 in topul hit-parade Billboard Hot 100. Legendarul cantaret a încheiat incredibila suprematie a Beatles-ilor de 14 săptămâni pe primul loc in topul Hot 100, astfel ca piesa lor Do You Want To Know A Secret a trebuit sa se multumeasca cu locul doi.

Hello, Dolly!

1974: Comitetul juridic al Camerei Reprezentanților din SUA a început audierea martorilor în vederea declanșării procedurii de destituire a președintelui Richard Nixon.

1979: La cea de–a XII–a ediție a Campionatului european de gimnastică de la Copenhaga, Nadia Comăneci a câștigat, pentru a treia oară consecutiv, titlul european absolut și intră în posesia trofeului – performanță unică în istoria competiției.

1990: În Piața Universității, 68 oameni au făcut greva foamei pentru susținerea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara.

1993: Inaugurarea noului Memorial al Victoriei, înălțat pe dealul Poklonnâi din Moscova.

1994: Nelson Mandela a fost ales drept primul președinte de culoare al Africii de Sud.

România a obținut statutul de partener asociat al Uniunii Europei Occidentale.

Senatul SUA a dat undă verde aderării României la Alianța Nord–Atlantică.

2003: Vizita Prințului Charles al Marii Britanii, în România.

2003: A avut loc o premieră mondială medicală la Clinica de Urologie și Transplant Renal din Cluj: un bărbat a fost operat concomitent în partea stângă și în partea dreaptă a corpului, folosindu–se o singură cale de acces. Cei doi medici care au condus operațiile sunt profesorul Mihai Lucan și profesorul Ralph Senner, însoțit de robotul Aesop.

2008: Pretul unui baril de petrol a ajuns la 125 de dolari în New York

Pretul barilului de petrol a crescut în câteva zile cu peste 12 de dolari în New York.  OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol), a apreciat că aceasta crestere nu se datoreaza unei penurii de petrol, ci unui dezechilibru dintre cerere şi ofertă. Cel mai mic preţ al benzinei a fost pe 30 decembrie 2008.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.