Aniversari 9 noiembrie
1818: Ivan Turgheniev, romancier, poet, povestitor și dramaturg rus. (d. 1883)
În „Prima iubire” (1860), o nuvelă autobiografică, Ivan Turgeniev povestește că tatăl său, un ofițer de husari, s-a căsătorit cu mama sa, o moștenitoare bogată, din interes. Familia sa era înstărită, iar mama sa era foarte autoritară. Întreaga familie va locui pe proprietatea maternă unde Ivan este educat de preceptori ruși și străini.
După un an la Facultatea de Litere din Moscova, în 1834, s-a înscris la Facultatea de Filosofie din Sankt Petersburg, unde a urmat un curs cu Nikolai Gogol. În 1837, l-a cunoscut pe Pușkin care a devenit mentorul său. A locuit, din 1838 până în 1841, la Berlin. Anii petrecuți la Universitatea din Berlin, l-au convins de superioritatea Vestului și de necesitatea Rusiei de a se occidentaliza.
Revenind în Rusia după călătorii în Germania și Italia, în 1843, a publicat prima sa piesă, „O imprudență”, care va fi considerată originea teatrului psihologic. După întoarcerea la Sankt Petersburg, a plecat la Londra și s-a stabilit la Paris. A locuit în Europa începând din jurul anului 1862.
Este cunoscut pentru portretizarea realistă, plină de afecțiune, a țăranilor ruși și pentru studiile pline de profunzime asupra intelectualității care încerca să deschidă o nouă epocă a dezvoltării Rusiei. Cea mai cunoscută operă a sa este Jurnalul unui ușuratic, 1850, care a consacrat atributul de ușuratic pentru intelectualul rus, lipsit de voință, caracteristic sec. XX.
Ciclul de proze scurte Povestirile unui vânător, 1852, în care critică iobăgia, i-a adus faima. Au urmat capodopera dramatică O lună la țară, 1855 și romanul Rudin, 1856.
Interesul său în privința schimbărilor și a diferențelor dintre generații este reflectat de scrierile În ajun, 1860 și în controversatul Părinți și copii, 1862, cel mai important roman al lui Turgheniev, care prezintă în special nihiliștii – un nume pe care îl popularizează – și cărora le opune „eroul pozitiv”.
S-a împrietenit cu mulți scriitori, precum Gustave Flaubert, Émile Zola, Victor Hugo, Guy de Maupassant, Alphonse Daudet, George Sand, Edmond de Goncourt, Prosper Mérimée, Alexandre Dumas sau Jules Verne, precum și cu muzicieni. și compozitori.
În Fum, 1867, sunt caricaturizate ambele orientări, de dreapta și de stânga, ale intelectualilor.
În ultimele sale scrieri, Un rege Lear al stepelor, 1870 și Ape de primăvară, 1872, combină nostalgia elocventă cu fantezia, în timp ce Desțelenire, 1877, se concentrază asupra narodnicilor care încercau să semene ideea revoluției printre țărani.
[Narodnicism: mișcare social-politică a intelectualității mic-burgheze din Rusia, în a doua jumătate a sec. XIX, care susținea că principala forță revoluționară este țărănimea și intelectualitatea, propaga cultul eroilor și folosea tactica terorii individuale.]
1389: Isabella de Valois, regină consort a Angliei (d. 1409)
1717: Frederick al II-lea, Duce de Mecklenburg-Schwerin (d. 1785)
1723: Anna Amalia a Prusiei (d. 1787)
1799: Gustavus, Prinț Moștenitor al Suediei (d. 1877)
1801: Gail Borden, inventatorul laptelui condensat
Gail Borden a inventat laptele condensat “Eagle Brand” în 1856, pentru a rezolva problema malnutriţiei infantile şi a refrigerarii inadecvate. Impingand o mica remorca pe străzile din New York, Borden a inceput sa vanda produsul său la un preţ de douăzeci şi cinci de cenţi. Acesta a fost apoi folosit în principal pentru a îndulci cafeaua, ceaiul si ciocolata calda.
În timpul războiului de secesiune şi in ambele războaie mondiale, “Eagle Brand” a devenit o sursă valoroasă de lapte şi zahăr care erau atunci deficitare pe piata. În 1939, imaginea vulturului de pe cutia originală a trebuit să fie înlocuită cu imaginea unei vaci de lapte care a devenit foarte populara, numita “Elsie” si care a marcat aparitia de deserturi mult mai comode si usor de realizat.
1811: Alexandru Hâjdeu, scriitor român din Basarabia, membru fondator al Academiei Române (d. 1872)
1840: Robert, Duce de Chartres, nepot al regelui Ludovic-Filip al Franței (d. 1910)
1841: Regele Eduard VII al Angliei.
Eduard al VII-lea a fost rege al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei, rege al tinuturilor Commonwealth-ului si împărat al Indiei. El a fost fiul reginei Victoria. A domnit din 22 ianuarie 1901 până la moartea sa, 6 mai 1910. Chiar dacă a devenit rege la o vârstă relativ avansata (61 ani), el a jucat totusi un rol important în modernizarea flotei britanice şi reformarea serviciilor medicale ale armatei după Războiul Boer (razboiul cu burii).
1868: Marie Dressler, actriță și cântăreață canadiano-americană (d. 1934)
1885: Velimir Hlebnikov, scriitor rus.
1897: Ronald George Wreyford Norrish, chimist englez, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1967), (d. 1978)
1899: Gheorghe Ștefan, istoric și arheolog.
1907: Louis Ferdinand, Prinț al Prusiei, șef al Casei de Hohenzollern (d. 1994)
1915: André François, grafician și ilustrator de cărți pentru copii francez.
1929: Imre Kertész, scriitor maghiar, laureat al Premiului Nobel.
1933: Lucian Pintilie, personalitate de marcă și personaj singular în peisajul teatrului și cinematografului românesc contemporan.
1934: Carl Sagan, astronom și scriitor american.
1952: Jack Szostak, laureat al premiului Nobel pentru medicină în 2009.
1999: Karol Sevilla, actriță și cântăreață mexicană