Hortensia Papadat-Bengescu, 8 dec. 1876 – 5 mar. 1955, scriitoare romana din perioada interbelica. A trait 79 de ani.
S-a născut la Iveşti, județul Galaţi. Fiică a generalului Bengescu şi soţie de magistrat, avea o educaţie aleasă.
A frecventat cenaclul Sburătorul al lui E. Lovinescu, a publicat cronici literare, teatrale, muzicale, plastice la Viaţa românească, Sburătorul, Vremea, Adevărul literar şi artistic.
Este considerată întemeietoarea romanului românesc de analiză.
A primit Marele Premiu al Societăţii Scriitorilor Români, 1936, şi Premiul Naţional pentru proză, 1946.
Opere principale:
– ciclul de romane: Ape adânci, 1919; Fecioarele despletite, 1926; Concert de muzica de Bach, 1927; Drum ascuns, 1933; Radacini, in doua volume, 1938; Sfinxul, 1920; Femeia in fata oglinzii, 1921; Romanta provinciala, 1925; Straina (neterminat);
– piesa de teatru: Batranul, 1920; Medievala, 1930.