7 eroine rebele din literatură
De-a lungul paginilor romanelor, am întâlnit cu toții femei puternice și rebele care ne-au impresionat, ne-au transportat într-o altă viziune și, mai presus de toate, ne-au inspirat…
Elizabeth Bennet – Mândrie și prejudecată, de Jane Austen
Miss Elizabeth Bennet este un personaj fictiv creat de romanciera britanică Jane Austen, protagonista celui mai cunoscut și mai iubit roman al său, Pride and Prejudice, publicat în 1813. Elizabeth Bennet este uneori numită Miss Eliza sau Eliza de cunoscuții ei, dar întotdeauna, Lizzy de familia sa.
Elizabeth Bennet este îndemnată de mama ei să se căsătorească. Dar această tânără englezoaică, care are o minte ascuțită și o personalitate puternică, ar prefera să fie singură decât într-o companie nepotrivită. Întâlnirea ei cu mândrul Mister Darcy îi va bulversa, însă, viața…
A doua dintr-o familie cu cinci fiice, dezamăgită de o mamă nechibzuită și un tată care se ferește să-și asume responsabilitățile, Elizabeth Bennet este veselă, drăguță, inteligentă și înțeleaptă. Ea observă cu un ochi ironic societatea măruntă și conformistă în care trăiește, cea a micii nobilimi din Anglia georgiană. Deși în acea perioadă, în mediul ei, căsătoria aranjată era încă o normă pentru o femeie din înalta societate, ea nu-și putea imagina pentru sine, în ciuda lipsei de avere, decât o căsătorie din dragoste. Personalitatea sa puternică, caracterul independent, intransigența o fac să facă greșeli, dar este hotărâtă să-și construiască fericirea: după ce a recunoscut falsitatea primelor sale impresii, aflate la originea prejudecății pe care a dezvoltat-o împotriva bogatului și mândrului domn Darcy, a cărui primă cerere în căsătorie a respins-o revoltată, găsește în cele din urmă dragostea și totodată securitatea financiară.
Rebelă pentru că: în secolul al XIX-lea, căsătoria de conveniență era ceva obișnuit, dar eroinei noastre nu-i pasă câtuși de puțin de acest lucru. Nefiind genul care să se lase înșelată de bani sau de bărbați, Elizabeth Bennet este o tânără independentă, în căutarea fericirii. O adevărată feministă înainte de vreme.
Este considerată, în general, „cea mai admirabilă și îndrăgită eroină” a lui Jane Austen, una dintre cele mai populare personaje feminine din toată literatura britanică.
Lisbeth Salander – Trilogia Millenium, de Stieg Larsson
Lisbeth Salander este una dintre eroinele seriei de romane polițiste, Millennium, a scriitorului suedez Stieg Larsson care a apărut în Suedia în 2005.
Eroina din saga Millenium, Lisbeth Salander, este un hacker genial, o manipulatoare extraordinară, o tânără asocială, înzestrată cu o memorie fotografică. În primul volum, Lisbeth se întâlnește cu jurnalistul Mikael Blomkvist și îl ajută într-o investigație, în timp ce următoarele două volume sunt dedicate poveștii sale personale.
Lisbeth Salander are un fizic fragil (1,50 m pentru 42 kg) și arată ca o adolescentă (deși are între 25 și 27 de ani). Destul de slăbuță, are un ten foarte palid, păr negru scurt (deși, în mod natural, părul ei este roșcat), precum și numeroase tatuaje și piercing-uri.
În ciuda aspectului ei, are o forță și o rezistență fizică uimitoare, probabil o trăsătură genetică moștenită de la tatăl ei, deoarece fratele ei vitreg are, de asemenea, o forță și o rezistență incredibilă, dar spre deosebire de el, care este foarte lent, ea are o viteză de atac și de retragere care uimesc chiar și boxerii profesioniști. De asemenea, a practicat boxul mulți ani, timp în care a servit ca partener de luptă pentru campionul Paolo Roberto (care există cu adevărat și își joacă propriul rol în film).
Ca profil intelectual, Lisbeth are o inteligență excepțională și o memorie fotografică impecabilă. Învață matematică la un nivel foarte înalt, de una singură, și reușește să rezolve „teorema lui Fermat” în trei săptămâni.
Rebelă pentru că: termenul de antieroină ar fi putut fi creat special pentru ea. Cu aspectul ei gotic și incapacitatea de a avea încredere în ceilalți, Lisbeth nu are nimic din personajul cu care te-ai putea identifica. Dar și asta o face atât de deosebită. Curajoasă, la fel de puternică mental, cât și fizic, Lisbeth ne face să ne dorim să ne depășim pe noi înșine.
Jo March – Cele patru fiice ale doctorului March, de Louisa May Alcott
Romanul Cele patru fiice ale doctorului March (titlul original: Little Women, Micuțele doamne) al scriitoarei americane Louisa May Alcott, este povestea a patru surori și a avut cu atât mai mult succes, cu cât și-a găsit ecou în viața de zi cu zi a multor familii americane care au trăit Războiul de Secesiune.
Acest roman este preluat din experiența personală a Louisei May Alcott care avea trei surori. Mai mult, personajul lui Jo pare să fi fost inspirat chiar de autoare. Putem considera astfel că este vorba despre o autobiografie romanțată, ficționalizată.
Simone de Beauvoir a scris despre ea în Memoriile unei fete cuminți (1958): „A existat o carte în care credeam că îmi recunosc chipul și destinul: Cele patru fiice ale doctorului March, de Louisa May Alcott.”
Patriarhul familiei, March, tatăl celor patru surori, fiind angajat ca pastor nordist în timpul războiului civil, femeile se regăsesc, adesea, singure acasă. Cartea urmărește parcursul surorilor, inclusiv al lui Jo, cea mai curajoasă dintre cele patru surori. Poetă în adîncul sufletului ei, cu înclinații către scris, adolescenta va face orice pentru a-și trăi pasiunea.
Josephine “Jo” March este a doua dintre cele patru fiice din familia March. La începutul poveștii, ea are 15 ani. Îndrăzneață, impulsivă, generoasă și foarte curajoasă, cu reacții bruște, principala ei greșeală este aceea de a fi temperamentală. O va ruga pe mama ei, de la care a moștenit acest defect, să o ajute să îl domine. Părul ei lung și întunecat este „singura ei frumusețe”, dar îl va vinde pentru a își ajuta familia. Se înțelege bine cu Meg, se ceartă adesea cu Amy, o protejează pe timida Beth. Pasionată de literatură, Jo iubește mai mult decât orice să citească și să scrie și vrea să devină scriitoare. Compune piese de teatru în care personajele sunt surorile ei. Băiețoasă și rebelă, Jo este un personaj feminist înaintea timpului său; personajul ei amintește foarte mult de cel al Louisei May Alcott. Mai mult, Jo nu admite că nu poate participa la război pentru că este fată.
Rebelă pentru că: la fel ca Elizabeth Bennet, Jo March este adesea considerată o eroină feministă înainte de vreme. Ea respinge avansurile unui băiat îndrăgostit de ea dintotdeauna, nu înțelege de ce nu poate merge la război și este nonconformistă. Un caracter puternic pentru un personaj care a văzut lumina zilei încă din 1868! De reținut faptul că, potrivit zvonurilor, Jo a fost modelată după personalitatea autoarei sale.
Rowan Mayfair – Cronicile vrăjitoarelor, de Anne Rice
Cronicile vrăjitoarelor este o saga de familie a scriitoarei americane Anne Rice, care relatează aventurile unei familii de vrăjitoare, de-a lungul generațiilor, și ale spiritului său Lasher, legat de aceasta încă din secolul al XV-lea.
Cărțile scriitoarei Anne Rice au apărut cu mult înainte de cartea despre vampiri, Amurg, a lui Stephenie Meyer, și a altor romane cu ființe supranaturale. Autoare prolifică, îi datorăm printre altele cartea Interviu cu un vampir, dar și Cronicile vrăjitoarelor. O trilogie barocă, aceasta din urmă o prezintă pe Rowan Mayfair, un neurochirurg talentat care într-o zi află că provine dintr-un lung șir de vrăjitoare. Înzestrată cu mai multe puteri – inclusiv telekinezie – este cea mai puternică din clanul ei. Plasată în inima umedului New Orleans, tânăra va trebui să lupte cu spiritul care a bântuit femeile familiei sale de secole.
Povestea are loc în principal în New Orleans, în cartierul Garden District, în casa familiei de pe First Street.
Primul volum, Legătura malefică prezintă cronologia familiei Mayfair în capitole intercalate cu povestea contemporană a lui Rowan Mayfair care își descoperă familia și toate secretele sale. Volumul spune povestea ciudatei familii Mayfair de-a lungul generațiilor. Această familie include mai mulți membri care posedă puteri ciudate și par să poată controla un spirit numit Lasher.
Al doilea volum, Ora vrăjitoarelor, este intitulat Lasher în versiunea sa originală. Descrie ascensiunea spiritului întruchipat în trupul copilului lui Rowan Mayfair și al lui Michael Curry. De asemenea, aflăm despre originile lui Lasher.
Al treilea volum, Taltos, introduce un nou personaj: Mister Ash. Prin discuțiile sale cu Michael Curry vom afla povestea Taltosului.
Rebelă pentru că: în trei romane, Rowan Mayfair va experimenta partea ei de drame, totuși nu își pierde niciodată speranța. Deși în adâncul sufletului nu este propriu-zis o rebelă, ea este inteligentă, puternică și misterioasă. De-a lungul romanului, își dezvăluie toată puterea… până când umbrește toate celelalte personaje.
Marchiza de Merteuil – Legăturile primejdioase, de Pierre Chordelos de Laclos
Legăturile primejdioase este un roman epistolar francez de Pierre Choderlos de Laclos, publicat, pentru prima dată, în patru volume, de editorul Durand Neveu, începând din 23 martie 1782.
Este povestea marchizei de Merteuil și a vicontelui de Valmont, doi rivali narcisiaci (și foști îndrăgostiți) care folosesc seducția ca armă pentru a-i controla și exploata pe ceilalți, în timp ce se bucură de jocurile lor crude și se laudă cu talentul lor pentru manipulare. A fost văzut ca descriind corupția și pervertirea nobilimii franceze cu puțin înainte de Revoluția Franceză și, prin urmare, atacă Vechiul Regim. Totuși, a fost descris și ca o simplă poveste despre doi oameni complet amorali.
Ca roman epistolar, cartea este compusă în întregime din scrisori pe care și le scriu diferitele personaje. În special, scrisorile dintre Valmont și marchiză conduc complotul, dar sunt prezentate și scrisorile victimelor lor și ale altor personaje, servind drept figuri contrastante pentru a da poveștii profunzime.
O adevărată libertină a secolului al XVIII-lea, marchiza de Merteuil își ascunde personalitatea de femeie rece și manipulatoare sub un aspect virtuos și cast. De-a lungul celebrului roman epistolar, ea și vicontele de Valmont își vor povesti aventurile amoroase prin scrisorile lungi pe care și le trimit reciproc. Însă, căutându-se reciproc, mergând mereu mai departe în excese, cei doi seducători vor ajunge să se confrunte și nu vor ieși neapărat învingători.
Marchiza de Merteuil este o libertină desăvârșită, care și-a petrecut viața jucându-se cu bărbații, păstrându-și totuși onoarea sub masca virtuții. Ea decide să se răzbune pe Gercourt, transformând-o pe Cécile de Volanges, pupila ei abia ieșită din mănăstire, într-o femeie de moravuri ușoare, oferindu-i o educație libertină. De-a lungul scrisorilor, cititorul descoperă un personaj complex care a decis să se răzbune pe bărbați. Relațiile ei amoroase devin apoi cuceriri de care dispune după bunul ei plac. Căsătorită de tânără și rămasă văduvă foarte devreme, se bucură de o mare avere. În trecut, ea a fost iubita lui Valmont și aflăm că a fost singura femeie care i-a putut rezista.
Cei doi libertini sunt într-o supralicitare constantă. Fiecarea vrea să-l domine pe celălalt, Merteuil pentru că Valmont este un libertin declarat și recunoscut, Valmont, pentru că Merteuil este singura femeie pe care nu a reușit niciodată să o supună. După ce au atins apogeul artei lor, confruntarea devine inevitabilă. Războiul este declarat între cei doi, Merteuil refuzându-se lui Valmont, care o vede ca pe un trofeu, dar confruntarea se va încheia cu pierderea lor. Valmont, libertin recunoscut, moare fizic, Merteuil, model al virtuții, moare social.
Rebelă pentru că: desigur, marchiza de Merteuil este departe de a fi un model. Dar sub masca unei personalități seducătoare și a unui spirit calculat, apare o femeie cu mult înaintea timpului ei. Sufocată de o societate patriarhală, într-o epocă în care femeile nu aveau drepturi, prin manipulare, intrigi și scris a reușit să se elibereze de cătușe.
Clarice Starling – Tăcerea mieilor, de Thomas Harris
Tăcerea mieilor este un roman polițist american, scris de Thomas Harris și publicat în 1988. Romanul a câștigat marele premiu pentru literatură polițistă în 1991. A fost adaptat pentru marele ecran, în același an, în filmul Silence of the Lambs, în regia lui Jonathan Demme, cu actrița Jodie Foster în rolul lui Clarice Starling și Anthony Hopkins în cel al Dr. Hannibal Lecter.
Clarice Starling, o tânără stagiară la Academia de instruire a FBI din Quantico, lângă Baltimore, este însărcinată de directorul Departamentului de Științe Comportamentale, șeful diviziei FBI, Jack Crawford, care întocmește profiluri psihologice ale criminalilor în serie, să găsească urmele unui criminal în serie, un psihopat periculos, cunoscut sub pseudonimul de „Buffalo Bill”. Pentru că acesta din urmă pregătește o nouă crimă, Clarice trebuie să acționeze rapid dacă vrea să prevină moartea unei a șasea victime.
Pentru nevoile investigației sale, Clarice este obligată să solicite serviciile genialului psihiatru criminalist și criminal în serie, Hannibal Lecter, tot psihopat, care execută nouă condamnări pe viață consecutive într-o instituție mentală din Maryland, prezentându-i un chestionar. Treptat, el o va ajuta pe Clarice să găsească urmele celui căutat, oferindu-i informații, dar, în schimb, aceasta va trebui să-i povestească despre viața ei și să-i ofere anecdote din copilărie.
Însă această întâlnire va sfârși prin a bulversa viața lui Clarice, vrăjită acum de psihiatrul psihopat. Psihiatrul, înzestrat cu o personalitate rafinată și machiavelică, o va încânta treptat pe strălucita stagiară cu cunoștințele sale profunde despre psihologia umană…
Rebelă pentru că: de la început, Clarice pare a fi o femeie puternică și, mai presus de toate, foarte inteligentă. Înțelege foarte bine oamenii din jurul ei, și mai ales pe Hannibal, cu care dezvoltă o legătură specială. Fidelă propriilor principii și curajoasă, Clarice a reușit să se ridice într-o lume a bărbaților.
Bilqiss – Bilqiss, de Saphia Azzeddine
Lansat relativ recent, acest roman prezintă o situație familiară și totuși foarte departe de noi. Într-o țară care nu este numită niciodată, Bilqiss riscă să fie lapidată. Păcatele ei? A îndrăznit să se machieze, să asculte muzică și să citească poezii. Va fi ea condamnată la moarte? Discuțiile sale nocturne cu judecătorul care se ocupă de judecarea ei ar putea să o salveze…
Bilqiss este un roman al scriitoarei și regizoarei Saphia Azzeddine, publicat în 2015. Acest roman spune povestea unei femei cu un caracter deosebit, pe nume Bilqiss, care trăiește într-o țară în care religia este omniprezentă. Această poveste reflectă locul femeii, aici destul de rebelă, prin Bilqiss, în fața a ceea ce i se impune, în ciuda faptului că rămâne credincioasă într-o societate construită și organizată în jurul unei religii.
Bilqiss locuiește într-o țară orientală organizată în jurul religiei islamiste și unde locul femeilor nu este același cu cel din Occident. Ea perturbă codurile Sharia care trebuie respectate în țara ei, ascultând muzică sau obișnuind să se machieze, de exemplu. Și datorită acestui caracter rebel, va fi arestată și condamnată la lapidare, în special pentru că a lansat chemarea la rugăciune în locul muezinului. Prin urmare, este judecată într-un proces care nu se încheie, cu un judecător care pare pierdut sau chiar îndrăgostit de ea la finalul cărții. Bilqiss nu ezită să vorbească pentru a se apăra și pentru a-și demonstra libertatea de gândire. Rămâne convinsă și hotărâtă în viziunea ei diferită și în respectarea religiei. De asemenea, se observă prezența unui jurnalist american care dorește să apere ceea ce reprezintă Bilqiss pentru că ea reprezintă, aici, Occidentul.
Rebelă pentru că: rebelă până în vârful unghiilor, Bilqiss este o eroină extrem de atașantă. De-a lungul romanului, își pune detractorii la locul lor, arată curaj și capacitate de reacție. Și în timp ce o așteaptă o soartă mai mult decât nesigură, ea preferă să folosească umorul și ironia pentru a se apăra. O femeie liberă și un model.
© CCC