George Gamow

George Gamow, Georgi Antonovici Gamov, 4 mar. 1904 – 19 aug. 1968, născut la Odesa, Imperiul Rus [acum în Ucraina], fizician nuclear și cosmolog american de origine rusă, care a fost unul dintre cei mai de seamă susținători ai teoriei Big-Bang-ului, conform căreia universul s-a format într-o explozie colosală care a avut loc cu miliarde de ani în urmă. În plus, cercetările sale asupra acidului dezoxiribonucleic (ADN) au adus o contribuție de bază la teoria genetică modernă. A trăit 64 de ani.

Gamow a urmat cursurile Universității din Leningrad (azi Sankt Petersburg), unde a studiat pentru scurt timp cu Alexander Friedmann, un matematician și cosmolog care a sugerat că universul ar trebui să se extindă. În acel moment, Gamow nu a urmat sugestia lui Friedmann, preferând în schimb să aprofundeze teoria cuantică. După ce a absolvit în 1928, a călătorit la Göttingen, unde a dezvoltat teoria cuantică a radioactivității, prima explicație de succes a comportamentului elementelor radioactive, conform căreia unele dintre ele se dezintegrează în câteva secunde, în timp ce altele se dezintegrează în mii de ani.

Această realizare i-a adus o bursă la Institutul de Fizică Teoretică din Copenhaga (1928–1929), unde și-a continuat investigațiile în fizica nucleară teoretică. Acolo a propus modelul „picăturii de lichid” al nucleelor ​​atomice (în fizica nucleară, nucleonii (neutroni și protoni) din nucleele atomice s-ar comporta ca moleculele dintr-o picătură de lichid), care a servit drept bază pentru teoriile moderne ale fisiunii și fuziunii nucleare. De asemenea, a colaborat cu F. Houtermans și R. Atkinson la dezvoltarea unei teorii a vitezei reacțiilor termonucleare în interiorul stelelor.

În 1934, după ce a emigrat din Uniunea Sovietică, Gamow a fost numit profesor de fizică la Universitatea George Washington din Washington, DC. Acolo a colaborat cu Edward Teller la dezvoltarea unei teorii a dezintegrării beta (1936), un proces de dezintegrare nucleară în urma căruia un nucleu atomic emite particule beta (electroni sau pozitroni).

Curând după aceea, Gamow și-a reluat studiul relațiilor dintre procesele nucleare la scară mică și cosmologie. El și-a folosit cunoștințele despre reacțiile nucleare pentru a interpreta evoluția stelară, colaborând cu Teller la o teorie a structurilor interne ale stelelor gigante roșii (1942). Din cercetarea sa privind evoluția stelară, Gamow a postulat că energia Soarelui rezultă din procese termonucleare.

Gamow și Teller au fost susținători ai teoriei universului în expansiune care fusese avansată de Friedmann, Edwin Hubble și Georges LeMaître. Gamow, totuși, a modificat teoria, iar el, Ralph Alpher și Hans Bethe au publicat această teorie într-o lucrare numită „Originea elementelor chimice” (1948). Această lucrare, încercând să explice distribuția elementelor chimice în univers, postulează o explozie termonucleară primordială, big bang-ul care a început universul. Conform teoriei, după Big Bang, nucleele atomice s-au format prin captarea succesivă a neutronilor de către perechile și tripleții care s-au format inițial. Lucrarea este cunoscută și sub numele de αβγ [alfa-beta-gamma] într-un joc de cuvinte cu primele trei litere ale alfabetului grecesc, de la Alpher, Bethe și Gamow. Gamow l-a adăugat și pe fizicianul nuclear Hans Bethe, care nu contribuise la lucrare, drept coautor, pentru realizarea jocului de cuvinte.

În 1954, interesele științifice ale lui Gamow s-au extins cuprinzând și biochimia. Gamow a propus conceptul de cod genetic și a susținut că codul a fost determinat de ordinea tripleților recurenți de nucleotide, componentele de bază ale ADN-ului. Propunerea lui a fost justificată în timpul dezvoltării rapide a teoriei genetice care a urmat.

Gamow a ocupat funcția de profesor de fizică la Universitatea din Colorado, Boulder, din 1956 până la sfârșitul vieții.

Este probabil cel mai cunoscut pentru scrierile sale de popularizare a științei, menite să introducă nespecialistul în subiecte atât de dificile precum relativitatea și cosmologia. Prima sa lucrare, Mr. Tompkins in Wonderland (Domnul Tompkins în Țara minunilor, 1939), a dat naștere seriei în mai multe volume Mr. Tompkins (1939–1967).

Opere principale:

Domnul Tompkins în Țara Minunilor (Mr. Tompkins in Wonderland), 1939; Unu, Doi, Trei… Infinit (One, Two, Three… Infinity), 1947;  Crearea Universului (The Creation of the Universe), 1952; 1961; O planetă numită Pământ (A Planet Called Earth), 1963; O stea numită Soare (A Star Called the Sun), 1964.