Papa Paul al VI-lea

Papa Paul al VI-lea (în latină: Paulus VI; italiană: Paolo VI), pe numele real Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini, 26 sept. 1897 – 6 aug. 1978, născut în Concesio, lângă Brescia, oraș în Lombardia din arhiepiscopia Milano din nordul Italiei, prelat catolic italian, șeful Bisericii Catolice și suveranul Statului Vatican din 21 iunie 1963 până la moartea sa în august 1978. A trăit 81 de ani.

Ca episcop al Romei, a fost al 262-lea papă al Bisericii Catolice, ales pe la 21 iunie 1963 sub numele Paul al VI-lea, iar pontificatul său s-a extins din 1963 până la moartea sa în 1978.

Urmându-l pe Papa Ioan al XXIII-lea, a continuat Conciliul ecumenic de la Vatican II, pe care l-a încheiat în 1965, punând în aplicare numeroasele sale reforme. A promovat relații ecumenice îmbunătățite cu bisericile ortodoxe și protestante, ceea ce a dus la multe întâlniri și acorduri istorice.

În ianuarie 1964, a zburat în Regatul Hașemit al Iordaniei. Aceasta a fost prima dată când un pontif în funcție zbura cu un avion, a realizat primul pelerinaj papal în Țara Sfântă și a fost primul papă care a părăsit Italia în mai bine de un secol.

Provenit dintr-o familie catolică de origine montaniardă, Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini a fost fiul lui Giorgio Montini (1860-1943), director al ziarului catolic Il cittadino di Brescia, de mai multe ori parlamentar, și al lui Giuditta Alghisi (1874-1943 ).

Având o sănătate fragilă și suferind de probleme cardiace, a fost nevoit, uneori, să-și întrerupă studiile și să învețe acasă. Cu toate acestea, studiile sale erau strălucite, iar colegii de clasă îl numeau “șoarece de bibliotecă”.

După terminarea studiilor de drept în 1882, Giorgio Montini a preluat funcția de redactor al ziarului catolic din orașul Brescia, Il Cittadino di Brescia. Reprezentant în provincia sa al Mișcării Catolice (Movimento cattolico), a fondat bucătării economice, un cămin Saint-Vincent pentru a găzdui pe cei defavorizați și un „Secretariat al Poporului” destinat să ofere consiliere juridică și administrativă țăranilor și muncitorilor.

Montini a slujit în Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun între 1922 și 1954. În timp ce se aflau în Secretariatul de Stat, Montini și Domenico Tardini au fost considerați cei mai apropiați și mai influenți consilieri ai Papei Pius al XII-lea. În 1954, Pius l-a numit pe Montini Arhiepiscop de Milano, cea mai mare eparhie italiană.

Montini a devenit ulterior secretarul Conferinței Episcopale Italiene. Ioan al XXIII-lea l-a prmovat în Colegiul Cardinalilor în 1958, iar după moartea lui Ioan al XXIII-lea, Montini a fost considerat unul dintre cei mai probabili succesori ai săi. La alegerea sa ca papă, Montini a luat numele Paul al VI-lea.

A convocat din nou Conciliul de la Vatican II, care s-a încheiat automat odată cu moartea lui Ioan al XXIII-lea. După ce consiliul și-a încheiat lucrările, Paul al VI-lea s-a ocupat de interpretarea și punerea în aplicare a mandatelor sale, mergând adesea pe o linie subțire între așteptările contradictorii ale diferitelor grupuri din catolicism. Amploarea și profunzimea reformelor, care au afectat toate domeniile vieții bisericești, în timpul pontificatului său au depășit programele de reformă similare ale predecesorilor și succesorilor săi.

Paul al VI-lea a vorbit în mod repetat la convențiile mariane și la întâlnirile mariologice, a vizitat sanctuare mariane și a emis trei enciclice (scrisoare a Papei către bisericile, clerul și credincioșii din toate țările sau dintr-o anumită țară, conținând o problemă de doctrină sau de actualitate) mariane. Teologia papală mariană (sau mariologia) studiază influența pe care papii au avut-o asupra dezvoltării, formulării și transformării doctrinelor și devoțiunilor Bisericii Romano-Catolice referitoare la Fecioara Maria.

După Ambrozie din Milano, a numit-o pe Maria ca Mamă a Bisericii în timpul Conciliului de la Vatican II.

Paul al VI-lea s-a descris pe sine ca un slujitor umil pentru o umanitate suferindă și a cerut schimbări semnificative de la bogații din America de Nord și din Europa în favoarea săracilor din Lumea a treia.

Pozițiile sale privind controlul nașterii, promulgate cu răsunet în enciclica Humanae vitae din 1968, au fost adesea contestate, în special în Europa de Vest și America de Nord. Aceeași opoziție a apărut ca reacție la aspectele politice ale unora dintre învățăturile sale.

Urmând procedurile standard care duc la sfințenie, Papa Benedict al XVI-lea a declarat că regretatul pontif a trăit o viață de virtute eroică și i-a conferit titlul de Venerabil pe 20 decembrie 2012.

Papa Francisc l-a beatificat pe 19 octombrie 2014 după recunoașterea unui miracol atribuit mijlocirii sale.

Sărbătoarea sa liturgică a fost celebrată la data nașterii sale, pe 26 septembrie, până în 2019, când a fost schimbată la data hirotonirii sale sacerdotale, pe 29 mai. Papa Francisc l-a canonizat pe Paul al VI-lea pe 14 octombrie 2018.