Patru familii celebre din literatura clasică
Patru familii burgheze din literatura clasică europeană care au avut succes și în ecranizările realizate de-a lungul timpului
Aceste familii, deși fictive, reprezintă burghezia timpului lor, cu valorile, contradicțiile și provocările lor sociale.
Între un cocon liniștitor și o cale clar trasată, eroul unui roman este uneori prezentat în cadrul unei familii, iar celula familială este, în acest caz, ocazia de a se întreba care este locul personajului său în lume. Ar trebui să se elibereze de familia sa? Ar trebui să perpetueze o linie genealogică și, dacă da, cum se poate exprima pe deplin în cadrul acesteia? Prin obligațiile și modelele pe care le impune, familia burgheză este un adevărat laborator pentru destinul eroului, atât liber, cât și înlănțuit.
Patru familii burgheze celebre din literatura clasică europeană, care vă vor purta într-o călătorie din Anglia în Franța, trecând prin Rusia și Germania.
Familia Bennet în Mândrie și Prejudecată, Jane Austen, 1813
Cel mai faimos roman al lui Jane Austen, Mândrie și Prejudecată, povestește, nu fără umor și ironie, evoluția psihologică și aventurile romantice ale celor cinci surori Bennet și creionează un portret al mamei lor nostime, al cărei singur vis este să le mărite pe toate. Familia Bennet, provenită din rândul burgheziei, este, așadar, compusă din șapte personaje.
Există placidul și distantul domn Bennet, care a renunțat să-și găsească locul în familia sa turbulentă și doamna Bennet, care mult prea des devine ridicolă și se face de râs.
Prima dintre surori este Jane, cea mai sensibilă dintre ele. La douăzeci și doi de ani, Jane este bântuită de spectrul celibatului. Își caută un soț și întâlnește perla rară în persoana lui Charles Bingley.
Apoi vine eroina, Elizabeth, cea mai strălucită dintre surori și favorita domnului Bennet. Atentă și profund legalistă, respectând cu strictețe legea, Elizabeth asigură libertatea fundamentală a surorilor sale mai mici, care nu trebuie private de evenimente sociale din cauza celibatului surorilor mai mari.
A treia fiică Bennet este pedanta Mary, care se luptă să câștige simpatia cititorului, dar are meritul de a poseda ambiții intelectuale și muzicale.
Penultima soră Bennet este Catherine, căreia i se spune Kitty. Pe cât de frivolă pe atât de cochetă, Kitty se află sub influența foarte negativă a surorii sale mai mici, Lydia. Mult timp imună la sfaturile și avertismentele date de Jane și Elizabeth, lui Kitty îi lipsește încrederea în sine și se lasă ușor dusă de val. Kitty se luptă, în realitate, să-și găsească locul în cadrul familiei.
Cea mai mică este Lydia, foarte lipsită de consistență, care fuge cu George Whickam și pune în pericol reputația familiei sale.
Jane Austen zugrăvește o familie foarte plină de viață, contrastantă și complexă. Deși Jane și Elizabeth apar ca fiind foarte echilibrate, Mândrie și prejudecată iustrează dificultatea de a-ți găsi locul într-o familie numeroasă, mai ales ca fiică mijlocie, dar și complexitatea emoționantă a relațiilor dintre surori, între rivalitate, identificare și respingere.
Familia Rostov în Război și Pace, Lev Tolstoi, 1869
O capodoperă a literaturii, Război și Pace folosește povești individuale pentru a descrie o Rusie aflată în pragul unui conflict apocaliptic cu Franța lui Napoleon. Între dragoste, angajament militar sau intelectual, tinerii săi eroi încearcă să găsească un sens existenței lor, iar Tolstoi reușește să stabilească o legătură constantă și clară între intim și epic, personal și politic. Mai multe familii se intersectează în roman, printre care familiile Bolkonski, Kuraghin și Rostov. Cea din urmă este cea mai numeroasă și cea mai simpatică.
Nathalie și Ilia Rostov sunt părinții Verei, Natașei, ai lui Nicolae și ai lui Petia. Au luat-o în grijă pe Sonia, o verișoară îndepărtată care a rămasa orfană. Prin bunătatea și generozitatea lor, Nathalie, și mai ales Ilia, întruchipează bucuria de a trăi, empatia și ospitalitatea.
Petrecăreț înrăit, iubitor de distracție și hedonist, Ilia rămâne totuși un cap de familie slab și se scufundă în neurastenie atunci când familia se trezește ruinată în timpul exodului din Moscova. O figură iubitoare și generoasă, menită să nască și să crească copii, Nathalie este un Phoenix care se ridică din propria-i cenușă și transmite copiilor dragostea ei irepresibilă pentru viață. Ea întruchipează, într-un fel, Rusia, sângerând și ridicându-se din nou în fața ofensivei lui Napoleon.
Fiul cel mare al contelui Rostov, Nicolae, la vârsta de douăzeci de ani, începe o strălucită carieră militară, îndeplinindu-și visele din copilărie. În timp ce hedonismul său, nuanțat de o ușoară imaturitate, îl face predispus să piardă 43.000 de ruble într-o singură seară, dar incapabil să se căsătorească cu Sonia Rostov, Nicolae trece printr-o evoluție remarcabilă prin expunerea constantă la pericol.
Vera, un personaj secundar, apare ca un model de stabilitate pe care Nathalie se poate baza.
Natașa, în vârstă de treisprezece ani la începutul romanului, este o copilă năzdrăvană și jucăușă, mereu în mișcare. Deși veselă și uneori la limita nesăbuinței, Natașa rămâne totuși o natură profund bună și înzestrată pentru fericire. Un moment de nebunie o face, totuși, să părăsească definitiv lumea inocenței.
Mai matură și mai afectată de viață decât copiii Rostov, Sonia nu poate să nu simtă ocazional gelozie pe Natașa, de care este totuși foarte apropiată. Îndrăgostită de vărul ei Nicolae încă din copilărie, Sonia, în ciuda sentimentelor sale, se hotărăște treptat să-l lase pe Nicolae să plece.
Impetuos și nesăbuit, Petia, în ciuda reticenței părinților săi, se înrolează în armată, dar este ucis în mod brutal.
Familia Buddenbrook în Casa Buddenbrook, declinul unei familii, Thomas Mann, 1901
O familie de negustori germani, al cărei declin este analizat de-a lungul generațiilor. Familia Buddenbrook este o familie bogată de negustori din Lübeck, a cărei reputație și avere au fost realizate prin investiții și sacrificii de-a lungul mai multor generații.
Romanul lui Thomas Mann relatează declinul acestei familii, acel moment de cotitură în care fiii se abat, fiecare în felul său, de la calea trasată de tații lor. Prin atenția constantă la detalii și prin psihologia personajelor sale, Thomas Mann ilustrează perfect ce înseamnă să aparții unei „mari” familii. Casa Buddenbrook începe cu o scenă foarte lungă și frumoasă a unei reuniuni de familie.
Cine sunt acești Buddenbrook?
Romanul evocă trei generații ai familiei Buddenbrook.
Există bunicul Johann, care a avut un fiu din a doua căsătorie, numit tot Johann. Johann, fiul, s-a căsătorit cu Elisabeth Kröger. Un produs pur al burgheziei hanseatice, frumoasă și elegantă, Elisabeth a contribuit perfect la perpetuarea moștenirii familiei Buddenbrook. Cuplul a avut patru copii, Thomas, Antonie, cunoscut sub numele de Tonie, Christian și Clara, iar acești copii sunt cei pe care îi urmărim în mod special pe tot parcursul romanului.
Thomas, fiul cel mare, este garantul stabilității familiei, prin alegeri bine gândite și un gust nemăsurat pentru muncă. Deși seamănă cu o caricatură a tatălui său încă din copilărie, Thomas, pe măsură ce crește, reușește să-și croiască propriul drum și să insufle o nouă viață familiei Buddenbrook. Căsătoria sa cu Gerda, o muziciană olandeză, servește drept rampă de lansare și temelie pentru ambițiile sale politice, dar Thomas va trăi o dramă personală care va pune capăt liniei Buddenbrook.
Christian este un personaj cu o voință slabă, zdrobit de un destin familial față de care rămâne complet insensibil. Încearcă să devină actor, dar eșuează în tot ceea ce întreprinde și devine, în cele din urmă, întruchiparea unei marginalizări care este întotdeauna revendicată, dar în final puțin asumată.
Amuzantă și foarte atașantă, frumoasă, vioaie și plină de viață, Tony are tot ce trebuie pentru a perpetua cu strălucire familia Buddenbrook. Totuși, ea trăiește triste probleme conjugale care dovedesc o risipă imensă și declinul familiei. Thomas Mann examinează, cu o precizie care nu dă greș, mecanismele care acționează în alegerile conjugale făcute pentru ea. Tony are totuși o fiică, Erika.
Clara este cea mai mică dintre frații Buddenbrook. Născută prematur și cu o sănătate fragilă, Clara duce o viață austeră. Autoritară și intransigentă, se căsătorește cu Sievert Tiburtius, un pastor din Letonia, cu ajutorul căruia își găsește un sentiment de echilibru.
Familia Thibault în Familia Thibault, Roger Martin du Gard, 1922-1940
Un roman compus din opt părți, Familia Thibault evocă viața a două familii burgheze, Thibault și Fontanin, între 1904 și 1918, și modul în care Primul Război Mondial le-a influențat parcursul.
Urmărim în principal evoluția lui Jacques și Antoine, cei doi fii ai intransigentului Oscar-Marie Thibault. Acesta din urmă, arhetipul notabilului preocupat de respectabilitatea sa, este un tată tiranic cu o intransigență extremă. Politician conservator și consacrat, acest văduv catolic și-a crescut cei doi fii în speranța că amândoi vor perpetua linia Thibault.
Antoine, fiul cel mare, este medic stagiar în primul volum, Le Cahier gris (Caietul gri). Inteligent, serios și responsabil, este mândria tatălui său. Devine un medic complet absorbit de munca sa, alienat de concepțiile morale și etice ale tatălui său. Ambițios și energic, este un om de acțiune. Va fi primul analist și spectator neajutorat al bolii care îl macină.
Cu nouă ani mai tânăr decât el, Jacques este un personaj rebel și singular, total recalcitrant față de reguli și legi. La începutul Caietului gri, Jacques se împrietenește cu Daniel de Fontanin, un camarad protestant asupra căruia exercită o anumită influență. Deși complet castă, prietenia lor este considerată suspectă, iar caietul gri în care ei consemnează o corespondență pe cât de capricioasă, pe atât de febrilă este confiscat. Înfuriat, Jacques, un călător în suflet, îl convinge pe Daniel să fugă la Marsilia, de unde pot ajunge în Africa. Mai târziu, Jacques se îndrăgostește de sora lui Daniel, Jenny, iar această iubire pură se va ciocni cu pasiunea lui Antoine pentru Rachel, o femeie cu spirit foarte liber.
© CCC