Urmați flacăra strălucitoare a adevărului,
Căutați să descoperiți căi de nimeni știute.
Cu fiecare secret dezvăluit vouă, acum,
Spiritul omului crește în cunoaștere
Și Dumnezeu crește și mai mare!
Deși florile miturilor le puteți îndepărta,
Deși fabulosul întuneric îl puteți risipi
Și ceața închipuirii universului o puteți destrăma;
Nu vor lipsi noi lucruri de iubit
Mai departe, în univers.
Fiecare epocă are propriile țeluri
Și uită repede visele zilelor trecute.
Așadar, purtați torța învățăturii înainte
Și alăturați-vă făuririi cunoștințelor noilor ere.
Casa Viitorului să crească!
Dar nu disprețuiți altarele trecutului!
Chiar de veți ridica mult mai frumoase catedrale.
Pe pietrele lor, flăcările sfinte dăinuie încă,
Iar iubirea omului e acolo și le veghează
Și lor le datorați respect!
Acum, cu lumea ce se risipește din priviri,
Coborâți curcubeul desăvârșit al desfătării,
Fiți împăcați cu adevărata înțelepciune.
Stelele voastre, o, tineri cuceritori, și ele,
Se vor estompa în noapte!
(Către tineri)
Poezia îi încurajează pe tineri să urmărească cunoașterea și să îmbrățișeze viitorul respectând în același timp trecutul. Îndeamnă la eliminarea iluziilor, dar subliniază valoarea durabilă a iubirii și a tradiției. În comparație cu celelalte lucrări ale autorului, menține o temă consecventă a explorării intelectuale și a progresului generațional. În contextul timpului său, ea reflectă accentul de la sfârșitul secolului al XIX-lea pus pe descoperirea științifică și căutarea progresului, echilibrând în același timp această perspectivă cu o recunoaștere a importanței conservării umanității și a lecțiilor trecutului.
Copyright © CCC All rights reserved
Cand ai ajuns la capatul a ceea ce ar trebui sa stii, esti la inceputul a ceea ce ar trebui sa simti.
A nu intelege nu inseamna a contesta.
Cunostintele ii fac blanzi pe oameni, ratiunea indeamna la omenie; numai prejudecatile ii fac sa renunte la aceasta.
Oricine pretinde sa se erijeze in judecator al adevarului si al cunoasterii risca sa piara sub hohotele de ras ale zeilor, pentru ca nu stim cum stau lucrurile cu adevarat si cunoastem doar reprezentarea pe care ne-o facem asupra lor.
© CCC
Marea problema a spiritului uman, orice drum ar lua, e pretutindeni cunoasterea legilor si cauzelor; nu e multumit cat timp n-a descoperit in noianul de evenimente razlete, fortele permanente si generatoare care provoaca si reinnoiesc invalmaseala schimbatoare din jurul lui. Vrea sa atinga cele doua sau trei pasiuni eterne ce stapanesc omul, cele cateva facultati primordiale care compun rasa, cele cateva circumstante generale care modeleaza societatea si secolul.