Lumea in care patrundem, nascandu-ne, este cruda si crunta si totodata de o frumusete dumnezeiasca. Sa credem ca predomina lipsa de sens sau sensul este o chestiune de temperament. Daca lipsa de sens ar prevala in mod absolut, ar disparea tot mai mult, pe masura evolutiei, caracteristica vietii de a fi plina de sens. Dar nu acesta este - sau nu-mi pare mie ca este - cazul. Probabil ca, asa ca in toate problemele metafizice, ambele sunt adevarate: viata este sens si nonsens sau are sens si nonsens. Nutresc speranta anxioasa ca sensul va fi preponderent si va castiga batalia.
Nu există decât o singură necesitate: ca lumea să existe. Cum se împacă individul cu ea are puțină importanță.
(Agnès Bernauer, 1852)
Lacul și munții au devenit peisajul meu, lumea mea reală.
© CCC
Lumea este a celor care au cea mai multa energie.
Ai încredere în noi. Noi nu suntem bolnavi, suntem sănătoşi. Lumea este cea bolnavă - bolnavă de chimie şi eficienţă, de umilinţă şi bună-credință.
(Fericire insuportabilă)
© CCC
Este deci permis să vorbim despre o enigmă? Dar, prin definiție, fiecare enigmă are soluția ei. Poate că nu există o soluție la problema pusă de univers și de destinul nostru? Nu e exclus ca lumea să fie absurdă, ca întreg răul și tot binele, ca toate suferințele și toate bucuriile, orice frumusețe și întreaga iubire să dispară în neant și să fie date uitării, iar viața – care ne e așa dragă – să fie lipsită de sens.
(Călăuza rătăciților, Enigma)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.