Argumentum ad iudicium.
Argumentul (judecății) bazat pe o hotărâre judecătorească.
Argumentum ad judicium (în latină: argumentare ce apelează la judecată).
Denumirea, introdusă de Locke (Essay IV (XVII) 22) pentru utilizarea, aprobată de el, a "dovezilor scoase din oricare dintre fundamentele cunoaşterii sau ale probabilităţii".
Este pus în contrast cu “argumentum ad hominem”, “argumentum ad ignorantiam” şi “argumentum ad verecundiam”, pe care Locke le respingea.
Ab hodierno
De azi inainte
Ab extra, ab extrinseco.
Din afara, din alte surse
Argumentum ad misericordiam
Argumentul milei (bazat pe mila)
(Este opusa maximei: “Dura lex, sed lex”)
A posteriori
In urma experientei; antonimul lui “a priori”
Aut - aut
Ori, ori
Ad acta
(De pus) la dosar
Ad gloriam
Pentru glorie
Ante Christum (a. Chr.)
Inainte de Cristos
Ab utraque parte
De o parte si de alta
Anno
In anul
Ave Maria
Salut, Maria; inceputul unui imn de preamarire a Fecioarei Maria; din anul 1326, Papa Ioan al XXII-lea impune credinciosilor sa-l recite de trei ori pe zi.
Amantium irae
Supararile indragostitilor; cearta intre indragostiti, ceva trecator, nedemn de atentie.