Alexandre Dumas-fiul, 27 iul. 1824 – 27 nov. 1895, romancier și dramaturg francez, membru al Academiei Franceze. A trăit 71 de ani.
Fiul natural al scriitorului Alexandre Dumas-tatăl, Dumas-fiul a fost crescut de mama sa, Laure Labay, până la vârsta de șapte ani, înainte de a fi plasat într-un internat. A fost ironizat multă vreme cu apelativul „bastardul”.
A criticat mereu viața disolută (decăzută) și mondenă a tatălui său și a apărat, în lucrările sale, copiii naturali și mamele singure.
Autor de piese cu teză sau piese cu problematică, morale și sociale, a scris circa zece romane și numeroase piese de teatru.
Dama cu camelii (La dame aux camélias) rămâne capodopera sa. Inițial un roman, Dumas l-a transformat într-o dramă înainte ca Verdi să compună celebra operă, „La Traviata”.
Cu sprijinul lui Victor Hugo a devenit membru al Academiei Franceze în 1874.
Opere principale:
– Dama cu camelii, 1825; Demimondena (Le Demi-Monde), reprezentată în 1855, în care ilustrează amenințarea la adresa instituției căsătoriei reprezentată de femeile de moravuri ușoare; Fiul natural (Le Fils naturel), 1858; Un tată risipitor (Un Père Prodigue), 1859, o dramatizare a interpretării date de Dumas-fiul personajului tatălui său;
– versuri, povestiri.