Alfred Jarry

Alfred Jarry, 8 sept. 1873 – 1 nov. 1907, născut în Laval, Mayenne, Franța, scriitor simbolist francez, poet, romancier și dramaturg francez. De asemenea, a fost desenator și gravor. Este cel mai bine cunoscut pentru piesa sa Ubu Rege, 1896. A inventat, de asemenea, termenul și conceptul filozofic de „patafizică”. A trăit 34 de ani.

A fost asociat cu mișcarea simbolistă. Piesa sa Ubu Rege este adesea citată ca o precursoare a mișcării Dada și al mișcărilor suprarealiste și futuriste din anii 1920 și 1930. A scris într-o varietate de genuri și stiluri hibride, prefigurând postmodernul, inclusiv romane, poezii, piese scurte și opere bufe, eseuri absurde și jurnalism speculativ. Textele sale sunt considerate exemple de literatură absurdă și de filozofie postmodernă.

Alfred Henri Jarry era fiul lui Anselme Jarry, comerciant, apoi reprezentant comercial, și al Carolinei Quernest, fiica judecătorului de pace din Hédé. A fost botezat ca nou-născut la 8 iunie 1874 în catedrala din Laval.

A fost înscris ca elev în secția de juniori a micului liceu al orașului în 1878. În anul următor, mama lui s-a mutat la Saint-Brieuc, luându-l acolo împreună cu sora sa Caroline, numită Charlotte. La liceul Saint-Brieuc, Jarry și-a continuat cu brio studiile până în 1888.

Din 1885, a compus comedii în versuri și proză, precum Briganzii Calabriei (1885), Umbrela-Seringă a doctorului Thanaton, Procesul, Antliaclaștii (versiunea I 1886, versiunea a II-a, 1888).

În 1888, doamna Jarry s-a mutat împreună cu cei doi copii ai săi la Rennes. Jarry a urmat retorica la Liceul din Rennes (actualul Liceu Émile-Zola din Rennes) în octombrie 1888. Acolo, domnul Hébert, profesor de fizică, a întruchipat în ochii elevilor săi „tot grotescul din lume”. Profesorul a devenit eroul unei literaturi școlare abundente. Din aceasta, un text pe care Jarry îl transpune, mai întâi sub formă de comedie, polonezii (Les Polonais), constituie cea mai veche versiune a ceea ce va fi ulterior elaborat și reelaborat, piesa Ubu rege. Elevii au reprezentat piesa Polonezii interpretată de păpuși, în propria casă, dublată ocazional în Théâtre des Phynances.

Jarry a promovat în 1890 a doua parte a bacalaureatului, cu mențiunea „Bine”.

În 1891-1892, a fost elevul lui Henri Bergson și coleg de clasă cu Léon-Paul Fargue și Albert Thibaudet la Lycée Henri-IV. A eșuat la examenul de admitere la École Normale Supérieure (trei eșecuri succesive urmate de două eșecuri la Licența în Arte).

În decembrie 1893, a fost o scurtă perioadă redactor, cu poetul Léon-Paul Fargue, la L’Art littéraire, un buletin lunar de artă și critică fondat de Louis Lormel, unde a semnat cu numele „Alfred-Henry Jarry” un Cântec de leagăn pentru a adormi morții. Anul 1893 l-a găsit grav bolnav și îngrijit de mama sa care a murit la scurt timp după aceea.

Publicațiile sale i-au permis însă să-i cunoască pe scriitorul simbolist Marcel Schwob, Alfred Vallette (directorul de la Mercure de France) și soția sa Rachilde, și să participe la cercul literar de marți al lui Mallarmé. În casa cuplului, a prezentat, în 1894, Ubu Rege.

A colaborat cu Revue Blanche și Mercure de France, la care a contribuit cu piesa Haldernablou. Doi ani mai târziu, și-a preluat postul sub direcția lui Lugné-Poe, care i-a încredințat programul pentru sezonul următor al Théâtre de l’Œuvre, unde a avut loc premiera lui Ubu rege pe 10 decembrie 1896, stârnind o controversă comparabilă cu Bătălia de la Hernani. De atunci, interpretările pieselor lui Jarry s-au succedat de-a lungul ciclurilor cu personajul Ubu.

Între octombrie 1894 și decembrie 1895, a coordonat L’Ymagier împreună cu Remy de Gourmont, această colecție de gravuri vechi și noi, studii artistice și filologice apărând în broșuri trimestriale, în format in-quatro (coala de hârtie imprimată este îndoită în patru, formând patru foi sau opt pagini). Tatăl său a murit în 1895, în același an în care a fost externat definitiv, din cauza „litiazei biliare cronice”.

În 1896 a avut loc evenimentul istorico-mitic al achiziției bicicletei „Clément Luxe 96 de curse pe pistă” pentru care negustorul Trochon se va strădui multă vreme să-l facă pe poet să o plătească, dar în zadar. Certându-se cu Fargue, apoi cu Gourmont, a fondat singur o revistă de stampe (tipărituri), Perhindérion, care avea doar două numere (martie și iunie 1896). Jarry s-a împrietenit cu Lord Douglas, prietenul lui Oscar Wilde.

În 1897, și-a epuizat moștenirea, dar a cumpărat cu numerar, pe 9 iulie, de la un restaurator din Alfortville, o barcă din mahon numit L’As, care va intra în literatură prin Faptele și opiniile doctorului Faustroll, patafizician și pe care a restaurat-o cu ajutorul lui Vallette în gradina falansterului din Corbeil. Compatriotul său, pictorul Henri Rousseau l-a găzduit pentru scurt timp. În noiembrie 1897, alungat de pe bulevardul Port-Royal nr. 78, s-a mutat la etajul doi și jumătate la 7, rue Cassette: era un spațiu mic, cu tavanul jos, care servise cândva drept depozit pentru obiectele de cult, și pe care Jarry o numea „marea mea căsuță”.

Pe 20 ianuarie 1898, la Théâtre des Pantins din Paris a avut loc o reprezentație a lui Ubu Rege cu marionete, proiectate de Pierre Bonnard. Jarry a scris în 1901 o variantă restrânsă în două acte la Ubu rege, care a fost interpretată în același an la cabaretul „Quat’z’arts”. Această versiune prescurtată a lui Ubu rege a apărut în 1906 sub titlul de Ubu pe deal (Ubu sur la butte).

În 1902 apare Supervirilul (Le Surmâle). În același an, Jarry a început o scurtă colaborare cu revista Prințului Bibescu, Renașterea latină (La Renaissance Latine).

În 1903, a publicat o serie de articole în revista Rața sălbatică (Le Canard sauvage), primul număr în martie 1903, ultimul număr în octombrie 1903.

A început să scrie Dragonul (La Dragonne) în timpul șederii sale în localitatea Grand-Lemps, în 1904, alături de Claude Terrasse, care a acompaniat la pian spectacolul Ubu Rege la Théâtre des Pantins, continuând să lucreze cu el la libretul lui Pantagruel.

În cartea Faptele și opiniile doctorului Faustroll, patafizician, publicată după moartea sa, el definește „Patafizica ca fiind „știința soluțiilor imaginare, care conferă în mod simbolic liniilor proprietățile obiectelor descrise de virtualitatea lor”. (Cartea II, Capitolul VIII), știință perpetuată de Colegiul de Patafizică fondat în 1948.

Identificându-se cu personajul său și făcând ca principiul plăcerii să triumfe asupra principiului realității, Jarry a trăit după placul său cu cele trei atribute ale sale: bicicleta, revolverul și absintul. Lor le va sacrifica respectabilitatea și confortul. Într-o colibă ​​mică de lângă un râu, alături de un divan, Rabelais forma cea mai mare parte din bibliotecă. Umorul i-a permis să aibă acces la o mai mare libertate. „Jarry jucându-l pe Ubu, nu pe scenă, ci în oraș, le ridică astfel imbecililor o oglindă teribilă, le arată monstrul care sunt”. (Georges-Emmanuel Clancier).

Opere principale:

Clipe de nisip, Memorial (Les Minutes de sable. Mémorial), 1894; Cezar-Anticrist (César-Antéchrist) 1895; Zillele și nopțile (Les jours et les nuits), 1897; Ubu rege (Ubu roi), 1897, opera sa reprezentativă, satiră la adresa autorității obtuze și barbare și a burgheziei birocratice; Messalina (Messaline),1901; Supervirilul (Le Surmâle), 1902; Faptele și opiniile doctorului Faustroll, patafizician  (Gestes et opinions du docteur Faustroll, pataphysicien), 1911, roman care conține un comic de calitate, rezultat din contradicția dintre logică și extravaganță.