Alice Munro

Alice Munro, pe numele original Alice Ann Laidlaw, 10 iul. 1931, scriitoare canadiană de limbă engleză care a câștigat recunoașterea internațională prin narațiunile ei extraordinar ilustrate.

Alice Munro, scriitoare canadiană, cunoscută pentru povestirile scurte și atractive, a căror acțiune se petrece adesea în zona rurală din Ontario, cu personaje de origine scoțiană și irlandeză.

Antologiile Dansul umbrelor fericite, Dance of the happy shades, 1968, Cine te crezi?, Who Do You Think You Are?, 1978 și Drumul dragostei, The Progress of Love, 1986, i-au adus Premiul Guvernatorului General pentru Literatură.

Academia suedeză a numit-o „maestra nuvelei contemporane” atunci când i-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură în 2013.

Opera lui Munro a fost remarcată pentru imaginile sale precise și stilul narativ, care este simultan liric, convingător, economic și intens, dezvăluind profunzimea și complexitățile din viața emoțională a oamenilor de zi cu zi.

Alice Munro s-a născut şi a crescut în Wingham, Ontario, Canada şi a studiat la Universitatea Western Ontario. În prezent, Alice Munro trăieşte în Clinton, Ontario, lângă lacul Huron.

Celebra scriitoare canadiană, Alice Munro a avut succes odată cu publicarea, în 1968, a primei sale colecții de nuvele, Dansul umbrelor fericite, pentru care a primit Premiul Guvernatorului General, o distincție prestigioasă care îi va fi acordată din nou zece ani mai târziu pentru Cine te crezi?, apoi pentru Progresul iubirii.

Autoarea romanului, Vieți de fete și femei, Alice Munro a excelat în special în arta nuvelei, dovadă fiind colecția Fugara. Publicată în Franța în 2008, această carte spune povestea femeilor pasionate în căutarea libertății.

Eliberându-se de constrângerile formei, scriitoarea ne-a oferit în 2009 Vedere de la Castle Rock, o lucrare care cochetează cu granițele dintre roman, colecția de nuvele și povestirea autobiografică.

Comparată cu Cehov de scriitoarea americană Cynthia Ozick, Alice Munro oferă o portretizare unică a societății rurale și pune în scenă evenimente care par secundare vieții de zi cu zi, dar în care sunt jucate cele mai mari drame ale existenței. În 2013, a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură.

A publicat douăsprezece colecţii de proză scurtă, un roman şi două volume de Povestiri alese.

De-a lungul remarcabilei sale cariere a primit numeroase premii şi distincţii, inclusiv, de trei ori, Premiul pentru Literatură al guvernatorului Canadei şi două Premii Giller, Premiul Rea pentru proză scurtă, Premiul Lannan, Premiul W.H. Smith (Anglia), Premiul Pescara (Italia) şi National Book Critics Circle Award (SUA).

Povestirile ei au apărut în revistele The New Yorker, Atlantic Monthly, The Paris Review şi în alte publicaţii, iar volumele ei de proză scurtă au fost traduse în treisprezece limbi.

În 2009, pentru întreaga sa activitate literară, a fost distinsă cu Premiul Man Booker International, iar în 2013 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură.

„Desăvârşită… miraculoasă prin fineţea detaliilor şi surprinzător de autentică. […] Munro dovedeşte o putere de înţelegere a naturii umane care o depăşeşte cu mult pe a semenilor ei.” – The Wall Street Journal

„Alice Munro este unul dintre cei mai buni scriitori contemporani de proză scurtă. Povestirile sale dau impresia unei magii secrete pe care numai ea o stăpâneşte.” – The Washington Times

„Superb… sclipitor… personajele lui Munro sunt la fel de autentice ca ale lui Cehov.” – The New York Times Book Review

Opere principale:

Dansul umbrelor fericite, 1968; Vieți de fete și femei, 1971; Ceva ce voiam să-ți spun, 1974; Cine te crezi?, 1978; Lunile lui Jupiter, 1982; Drumul dragostei, 1986; Prieten din tinerețe, 1990; Secrete dezvăluite (Secretele lui Polichinelle), 1994; Povești alese, 1996; Dragostea unei femei cumsecade, 1998; Ură, prietenie, curtenire, iubire, căsătorie, 2001; Nu exista dragoste (Ursul a venit peste munte), 2003; Vintage Munro, 2004; Fugara, 2004; Vedere de la Castle Rock, 2006; O selecție de povești, 2006; Prea multă fericire, 2009; Dragă viață, 2012.