Alvin Toffler
Alvin Toffler, 4 oct. 1928 – 27 iun. 2016, născut în New York, scriitor, sociolog și futurist american. Este unul dintre cei mai faimoși futuriști ai timpului său. A trăit 88 de ani.
A fost căsătorit cu Heidi Toffler, de asemenea scriitoare și futuristă, cu care a co-scris mai multe dintre cărțile sale, dintre care multe au devenit bestselleruri la nivel mondial.
A lucrat cinci ani ca muncitor în fabrică după studiile universitare, apoi a început o carieră ca jurnalist fiind corespondent de presă la Washington. A predat la Universitatea Cornell.
În 1959, revista americană Fortune l-a invitat pe Alvin Toffler să devină unul dintre editorialiştii săi, iar apoi a plecat în 1962. A început o carieră independentă, scriind articole pentru reviste şi reviste academice. Interviurile sale din 1964 cu romancierul rus Vladimir Nabokov și Ayn Rand pentru revista Playboy sunt printre cele mai faimoase ale revistei.
Cărțile sale, scrise în colaborare cu soția sa Heidi, Șocul viitorului (1970) și Al treilea val (1980), sunt printre cele care au influențat cel mai mult epoca actuală. Vândute în peste zece milioane de exemplare în multe țări, acestea au contribuit la modificarea ideilor despre marile schimbări de la sfârșitul secolului al XX-lea și la modelarea viziunii asupra viitorului.
Alvin Toffler și Heidi Toffler au fost primii care și-au imaginat consecințele schimbării paradigmei asociate apariției erei informației în toate domeniile activității umane. Despre colaborarea lor, Alvin Toffler și-a publicat lucrările sub nume propriu până în 1993, când și-a asociat soția Heidi cu paternitatea cărții Război și antirăzboi, recunoscând cu această ocazie că aceasta a contribuit dincolo de simpla asistență editorială.
Alvin Toffler a fost unul dintre cei mai căutați susținători de conferințe din Statele Unite. Alvin și Heidi Toffler și-au creat propria firmă de consultanță, Toffler Associates.
În 1970, în Șocul viitorului, cei doi scriau: „Șocul viitorului este stresul și dezorientarea provocate indivizilor care experimentează prea multe schimbări într-o perioadă prea scurtă de timp. Aceste schimbări care ne depășesc sunt de trei tipuri:
- tranziența (efemeritatea). Efemeritatea lucrurilor: ne aruncăm bunurile pentru a dobândi altele noi. Efemeritatea locurilor: lăsăm locurile care ne-au văzut născându-ne pentru altele noi. Efemeritatea oamenilor: pierdem contactul cu vechii noștri prieteni și cunoștințe și ne este dificil să creăm contacte cu alții noi. Efemeritatea organizațiilor: corporațiile guvernamentale și corporațiile creează noi poziții doar pentru a le reforma și schimba mai bine. Efemeritatea informației: cunoștințele științifice și populare nu sunt fixe și se acumulează rapid și permanent;
- noutatea. Noutatea științei, care progresează și care poate schimba specia umană sau o va combina cu mașinile. Noutatea relaţiilor sociale, în structurile familiale în permanentă reorganizare;
- diversitatea. Diversitatea opțiunilor, diversitatea subculturilor și specialităților, diversitatea stilurilor de viață. Această diversitate permite indivizilor să se regăsească, să se individualizeze într-o societate în care nu s-au recunoscut niciodată.
Există trei valuri de dezvoltare umană conform lui Alvin și Heidi Toffler. În 1980, în Al treilea val, ei descriu trei tipuri de societăți și conceptul de valuri. Fiecare nou val împinge vechea societate și stabilește pe cea nouă. Societatea celui de-al 3-lea val este așa-numita societate postindustrială (post 1950) și se caracterizează prin informație, tehnologie și marea diversitate de subculturi.
În 2006, în Avuția în mișcare (Revolutionary Wealth), autorii realizează o analiză detaliată a societății actuale în care cheia prosperității este cunoașterea și nu mai sunt banii. Este susținută solid de multiple exemple care demonstrează că lumea în care intrăm va fi radical diferită. Autorii disecă toată complexitatea societății post-industriale în care trăim încă de la dezvoltarea informaticii în viața cotidiană.
Sunt multe de criticat în opera lui Toffler – se pare că a scris împreună cu soția sa, dar contribuția acesteia ca autor nu a fost recunoscută până în 1995 – : un stil uneori grandilocvent, o anumită idee de progres și liberalism economic etc. Cu toate acestea, este greu de negat influența sa asupra liderilor de la sfârșitul secolului XX, inclusiv asupra lui Mihail Gorbaciov și a fostului secretar general al Partidului Comunist Chinez, Zhao Ziyang.
Opere principale:
Consumatorii de cultură (The Culture Consumers), 1964; Şcoala din oraş (The Schoolhouse in the City), 1968; Șocul viitorului (Future Shock), 1970 (publicată în 50 de țări și vândută în peste 15 milioane de exemplare; Futuriștii (The Futurists), 1972; Învățătura pentru mâine (Learning for Tomorrow), 1974; Raportul Eco-Spasm (The Eco-Spasm Report), 1975; Al Treilea Val (The Third Wave ), 1980; Previziuni și premise (Previews & Premises), 1983; Corporația adaptabilă (The Adaptive Corporation), 1985; Puterea în mișcare: cunoaștere, bogăție și violență la capătul secolului 21 (Powershift: Knowledge, Wealth and Violence at the Edge of the 21st Century), 1990; Război și Anti-război – supraviețuirea în zorii secolului XXI (War and Anti-War), 1995; A crea o nouă civilizație (Creating a New Civilization), 1995; Avuția în mișcare (Revolutionary Wealth), 2006.
***
Tranziență: caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate; devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite. Din engleză, transience.