Antoine Lavoisier

Antoine Lavoisier, pe numele complet Antoine-Laurent Lavoisier, 26 aug. 1743 – 8 mai 1794, născut în Paris, Franța, chimist francez proeminent și principala figură a revoluției chimice din secolul al XVIII-lea, considerat părintele chimiei moderne, reformist și liberal, participant activ în Revoluția Franceză. A trăit 51 de ani.

Activitatea sa s-a concentrat în special pe fenomenul combustiei (arderii), precum și pe rolul oxigenului sau asupra sistemelor de nomenclatură chimică. Lui i se datorează în special termenii „oxigen” (pentru „formator de acid” în greacă), „hidrogen” (pentru „formator de apă” în greacă) și „azot” (pentru „fără viață” în greacă).

Cercetările sale privind combustia, oxidarea și gazele au răsturnat doctrina flogistică, cea care domina știința de aproape un secol. A formulat principiile conservarii masei, a clarificat distincția dintre elemente și compuși, a denumit oxigenul, hidrogenul și carbonul, contribuind la reforma nomenclaturii chimice. A studiat și probleme de fizică, în special căldura, dar și fermentarea și respirația în lumea animală și vegetală.

A avut, în paralel, și o carieră de funcționar public, fiind foarte abil în domenii ca finanțele, afacerile, agricultura, educația si bunăstarea socială.

A dezvoltat o teorie bazată pe experimente a reactivității chimice a oxigenului și a fost coautor al sistemului modern de denumire a substanțelor chimice. După ce a servit și ca principal finanțator și administrator public înainte de Revoluția Franceză, a fost executat împreună cu alți finanțatori în timpul Regimului Terorii.

După ce a absolvit strălucite studii în drept, Antoine-Laurent de Lavoisier a început o carieră de avocat. Pasionat de  știință, a urmat cursuri de matematică și astronomie.

A adoptat abordarea experimentală pentru primele sale cercetări în mineralogie și geologie în anii 1760.

A câștigat o medalie de aur de la Academia de Științe și a fost ales membru al acesteia la vârsta de 25 de ani, în 1768.

Cunoștințele sale în drept i-au permis să dobândească funcția de fermier general al regatului în 1770.

A colectat taxele parizienilor și a profitat de precizia unică a balanței care făcea posibilă detectarea fraudei fiscale pentru a-și desfășura experimentele în chimie.

În laboratorul său de la Arsenal a întreprins primele experimente în chimie. Apoi a identificat azotul și oxigenul drept componente ale aerului.

Cercetările sale privind combustia, oxidarea și gazele (mai ales cele din aer) au răsturnat doctrina flogistică, prin care se susținea că o componentă a materiei (flogisticul) era emisă de o substanță în timpul procesului de combustie. Acea teorie domina știința de un secol.

În 1771, Antoine de Lavoisier s-a căsătorit cu Marie-Anne Pierrette Paulze, care a devenit prețioasa lui colaboratoare.

A formulat principiile conservării masei (de ex., masa reactanților trebuie să se regăsească în masa produșilor de reacție)în reacțiile chimice, a clarificat distincția dintre elemente și compuși și a contribuit la stabilirea nomenclaturii chimice (denumind oxigenul, hidrogenul și carbonul).

A fost printre primii care au folosit proceduri cantitative în cercetările chimice, iar ingeniozitatea sa experimentală, metodele exacte și argumentarea convingătoare, pe lângă descoperirile rezultate, au revoluționat chimia.

Independent financiar, a continuat o carieră paralelă ca funcționar public de o remarcabilă versatilitate în domenii precum finanțele, afacerile, agricultura, educația și bunăstarea socială.

Lavoisier, ajutat printre alții de chimistul francez Claude-Louis Berthollet, a dezvoltat în 1787 o „Metodă de nomenclatură chimică”, în care a identificat și a clasificat diferitele elemente care alcătuiesc materia. Atunci a inventariat 33 dintre ele. Această nomenclatură avea să servească ulterior drept bază pentru sistemul modern de clasificare periodică a elementelor.

Lucrând la modificarea nomenclatoarelor chimice, avea să scrie două cărți majore Tratatul elementar de chimie (1789) și Metoda nomenclaturii chimice (1787).

În vremurile tulburi ale anului 1793, Lavoisier, a fost intens atacat de extremiști, când colecta impozite pentru Ferma Generală, acuzat de trădare în timpul dominației revoluționarilor, judecat, condamnat și ghilotinat într-o singură zi, la Paris, pe 26 august 1794, împreună cu colegii săi, pentru munca sa de perceptor de taxe la Ferma Generală.

Este cunoscut astăzi pentru afirmația sa „nimic nu se pierde, nimic nu se creează, totul se transformă”.

***

Revoluția chimică, fiind și prima revoluție chimică, reprezintă o perioadă de reformulare a domeniului chimiei bazată pe legea conservării masei substanțelor și a teoriei combustiei oxigenului. Revoluția chimică a fost centrată pe munca chimistului francez Antoine Lavoisier (denumit ulterior „părintele chimiei moderne”). Pe 20 februarie 1773, Lavoisier scria: „importanța în sfârșitul viziunii m-a obligat să preiau toată acestă povară, care părea pentru mine destinată să aducă o revoluție în… chimie. O serie imensă de experimente mai rămân de făcut.” Când a scris aceste rânduri în jurnalul său de laborator, Lavoisier era gata să schimbe pentru totdeauna practicile și conceptele din chimie.

Arsenalul din Paris este un fost depozit regal parizian de muniții și arme de război situat pe malul drept, pe marginea unui mic braț al Senei, în prezent asanat, vizavi de fosta insulă Louviers. Amplasamentul său face parte din actualul district Arsenal din arondismentul 4 din Paris, care îi datorează numele.

Ferma Generală, creată de Ludovic al XIV-lea, la inițiativa economistului francez, reprezentant al Școlii mercantiliste de economie, Jean-Baptiste Colbert în 1680, a fost destinată să se ocupe de colectarea impozitelor indirecte, a taxelor vamale, a taxelor de înregistrare și a produselor statului. Prin extensie, Ferma Generală era corpul de finanțatori care cultivau veniturile regelui; deci nu erau doar bancheri, ci si administratori fiscali. Ferma nu și-a asumat pe deplin toate aceste funcții decât între 1726 și 1780. Administratorii și acționarii acestei societăți financiare responsabile cu colectarea impozitelor erau numiți „ fermieri generali”.