Anton Pann (nume la naștere Antonie Pantelimonovici Petrov, după alte surse, Antonie Pantaleon-Petroveanu), 1796 – 2 nov. 1854, poet și muzician român de origine bulgară sau aromână. A trăit cca. 58 de ani.
S-a născut în Sliven, Bulgaria, în Imperiul Otoman și s-a stins din viață la București, în Țara Românească.
A fost poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat și publicist, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii.
A fost cântăreţ de biserică şi profesor de muzică la şcoala românească din Şcheii Braşovului.
Din 1843 a devenit proprietar de tipografie. A tipărit lucrări de cult şi lucrări proprii, de teorie muzicală: Gramatica melodică, 1843.
A rămas cunoscut pentru prelucrarea originală a motivelor orientale şi balcanice. A compus muzica pentru poezia „Un răsunet“ de Andrei Mureşanu, cunoscută azi sub numele „Deşteaptă-te române“ şi devenită imnul naţional al României după 1989.
În Casa Mureşenilor din Braşov se află singurul portret al lui Anton Pann desenat chiar în timpul vieţii autorului.
Opere principale:
Preferinţa sa a mers către culegerea cântecelor de lume: Îndreptătorul beţivilor, şi a poeziilor şi poveştilor populare: Poezii populare, 1846; Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, 1847; Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea, 1853; Culegere de poveşti şi anegdote, 1854.
