Arnold J. Toynbee

 

Arnold J. Toynbee, Arnold Joseph Toynbee, 14 apr. 1889 – 22 oct. 1975, istoric, filosof al istoriei, specialist în afaceri internaționale și eseist britanic. A fost nepotul marelui istoric al economiei Arnold Toynbee cu care este confundat adesea. A trăit 86 de ani.

Analiza sa, în douăsprezece volume, privind dezvoltarea și destrîmarea civilizațiilor, Studiul istoriei (A Study of History), publicată între 1934 și 1961, este o sinteză a istoriei lumii, o “metaistorie”, bazată pe ritmurile universale de naștere, dezvoltare și declin. Toynbee  a examinat dezvoltarea și declinul civilizațiilor în decursul istoriei umanității, concluzionând ca acestea s-au dezvoltat răspunzând cu succes provocărilor sub conducerea minorităților creative compuse din lideri de elită.

Toynbee a produs o teorie generală a istoriei și a civilizației. Istoria comparată este domeniul său predilect. Se pune întrebarea dacă acesta ar trebui plasat în categoria istoricilor sau a sociologilor. Potrivit lui Robert Bierstedt, întrebarea „nu este dacă Studiul istoriei aparține istoriei sau sociologiei, ci doar dacă este sociologie bună sau sociologie rea”. Întrebat despre acest lucru de Matthew Melko în anii 1960, Toynbee s-a definit ca sociolog.

Ideile lui Toynbee au fost oarecum in voga, fiind popularizate in paginile revistei Time, in 1947. Acestea au fost una dintre cauzele principale in privinta climatului intelectual al Razboiului Rece.

Toynbee a fost aspru criticat de alți istorici. În general, critica a fost îndreptată către utilizarea de către acesta a miturilor și metaforelor ca având o valoare comparabilă cu datele faptice și asupra temeiniciei argumentului său general despre ascensiunea și declinul civilizațiilor, care se bazează prea mult pe o viziune a religiei ca o forță regenerativă. Mulți critici și-au exprimat nemulțumirea privind concluziile la care a ajuns, acestea fiind mai degrabă ale unui moralist creștin decât ale unui istoric. Opera sa a fost însă elogiată ca un răspuns stimulator la tendința de specializare a cercetării istorice moderne.

Opere principale:

– eseul Studiu asupra istoriei, 12 vol. 1934-1961: vol. I: Introducere, vol. II: Geneza civilizatiilor, vol. III: Dezvoltarea civilizatiilor, vol. IV: Destramarea civilizatiilor, vol. V: Dezintegrarea civilizatiilor, vol VI: Dezintegrarea civilizatiilor, partea a 2-a, vol. VII: Statul universal. Biserica universala, vol. VIII: Epocile eroice. Contactele dintre civilizatii in spatiu, vol. IX: Contactele dintre civilizatii in timp. Drept si libertate in istorie. Perspectivele civilizatiei occidentale, vol. X: Inspiratia istoricilor. Nota asupra cronologiei,vol. XI: Atlas istoric si index geografic, vol. XII: Reconsiderari.

– alte eseuri: Masacrele armene. Asasinarea unei natiuni, 1915-1916; Nationalitatea si razboiul, 1915; Noua Europa: unele eseuri despre reconstructie, 1915; Procesul civilizației (Civilization on Trial), 1948, De la est la vest: o călătorie în jurul lumii (East to West: A Journey Round the World), 1958; Elenismul: Istoria unei civilizații (Hellenism: The History of a Civilization), 1959.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.