Aztecii

Aztecii – un univers razboinic

 

Aztecii reprezinta un termen general, destul de cuprinzător, utilizat pentru a defini mai multe populații precolumbiene mezoamericane din partea centrală a Mexicului de azi.

De cele mai multe ori, termenul de azteci este asociat cu populația dominantă din Imperiul Aztec a cărui extindere temporală a început în 1248, odată cu fondarea sa, fiind practic terminată în 1521, datorită cuceririi Mezoamericii de către conchistadorii spanioli.

Câteodată, termenul de azteci se referă exclusiv la populația Mexica, fondatorii orașului fanion al Imperiului aztec, Tenochtitlan.

Alteori, termenul de azteci este privit într-un sens mult mai larg, incluzând, alături de populația Mexica, populațiile Tezcoco și Tlacopan, aliații acestora în construirea acelui imperiu de mari dimensiuni, cunoscut ca Imperiul aztec, a cărui expansiune maximă a acoperit secolele al 14-lea, al 15-lea și o parte din secolul al 16-lea.

În sfârșit, cuvântul azteci se poate referi la întreg grupul de populații Nahua sau Nahuatl.

Populația sau populațiile pre-columbiene care au fondat Imperiul Aztec erau de fapt o federație de trei orașe-state, care controla o suprafață apreciabilă, a cărei întindere maximă era cuprinsă între Oceanul Pacific și Golful Mexic.

Aztecatl – Aztlan – Aztec

În Nahuatl, limba nativă, originară, a populațiilor Mexica, Aztecatl semnifică “cineva care (pro)vine din Aztlan”.

În 1810, geograful, naturalistul și enciclopedistul german, Alexander von Humboldt, a propus utilizarea modernă a termenului de “Aztec”, ca un termen colectiv aplicat tuturor populațiilor conectate prin comerț, obiceiuri, religie și limbă cu statul și populația Mexica. Maii târziu, prin extensie, termenul se va referi la Imperiul Aztec tarziu (1428 – 1521), adica la toate populațiile legate de Tripla Alianță Aztecă.

În 1843, odată cu publicarea lucrării istoricului american William H. Prescott, “Cucerirea Mexicului” (conform originalului, “The Conquest of Mexico”), termenul de aztec a fost adoptat de întreaga lume științifică, inclusiv de istoricii mexicani, care vedeau, în particular, în adoptarea denumirii, o modalitate limpede de a distinge locuitorii Mexicului pre-columbieni de cei ai secolului al 19-lea. Utilizarea termenului este un subiect de discuții aprinse astăzi, termenul “Mexica” devenind, din ce în ce mai frecvent, termenul standard.

Mexica și Aztec

Conform unei surse păstrate până astăzi, Aubin codex, șapte triburi Nahua locuiseră în Aztlan sub conducerea unei elite puternice. Apoi, la un moment dat, cele șapte triburi au început pe rând să părăsească Aztlan-ul originar (despre a cărui locație există discuții înfocate), în căutare de noi pământuri. Ultimul trib care a părăsit vatra Aztlan a fost populația sau tribul Mexica, conduși de preotul acestora, “Huitzil“.

Aubin Codex relatează că după părăsirea Aztlan-ului, zeul Huitzilopochtli a ordonat poporului său să nu se identifice vreodată ca Azteca, întrucât acesta era numele foștilor conducători ai acestora. În schimb, ei se vor numi Mexìcâ.

Conchistadorii spanioli se refereau la aceștia ca fiind “Mexicas“. În Mexic, arheologii și muzeele folosesc, de asemenea, termenul Mexicas. Majoritatea populației, în interiorul sau în afara Mexicului, se referă la aceste populații folosind termenul de azteci.

Termenul “Mexica” este utilizat pentru a se referi la toate populațiile Mexica înainte de formarea Triplei Alianțe Aztece, dată după care (1428) termenul de “Aztec” – “azteci” este utilizat pentru a se referi la toți cei care se aflau sub “umbrela” Triplei Alianțe.

Mexica

Mexìcâ este un termen care este astăzi perceput ca fiind de origine incertă. Diferite etimologii au fost propuse. Printre acestea, vechiul cuvânt din limba Nahuatl pentru “Soare”, numele unuia dintre liderii lor, Mexitli, sau chiar un anumit tip de buruiană ce crește în lacul Texcoco.

Savantul mexican Miguel León-Portilla a sugerat că ar fi derivat din mexictli, “buricul Lunii”, cuvânt compus din cuvintele din limba Nahuatl, metztli (Lună, astru ceresc) și xictli (buric).

Alte surse indică drept o posibilă origine a numelui, numele unei plante, Mexitli (planta care crește în jurul lacului Texcoco), întrucât la data venirii populației Mexica în bazinul văii Mexico de astăzi, singurul loc unde le era îngăduit să se stabilească ar fi fost insula, pe care mai târziu a fost construit orașul Tenochtitlan.

Întrucât, inițial, populației Mexica i se interzisese dreptul de vânat și de pescuit în apele lacului, singura sursă de hrana la începutul colonizării insulei ar fi fost această plantă, care este comestibilă și nutritivă, fără a fi însă și atractivă. Ca atare, conform acestei interpretări, “Mexica” ar fi originat din mexìcatl, desemnând “oamenii buruienilor“.

Numele aztec provine de la locul lor de origine Aztlan, care ar fi fost situat în statul Guanajuato din Mexic.

Pe la 1325, aztecii au pătruns în su­dul Mexicului, întemeind oraşul Tenoch-titlan (viitorul oraş Mexico). Ulterior, regii azteci au mărit imperiul prin cuceriri, dominând tot Mexicul central.

Societatea aztecă

Ierarhia aztecă si diviziunea sociala

 

Impăratul era ales pentru a sluji zeii şi a apăra poporul. Preoţii şi şefii războinici se bucurau de un pres­tigiu deosebit, iar poporul de rând muncea, plătea biruri, făcea armata şi presta corvezi.

Societatea aztecă era alcătuită din clanuri care reprezentau unităţi politice, militare şi religioase. Băieţii de condiţie bună urmau cursurile unei şcoli care-i pregătea pentru profesiunea viitoare: preoţi, războinici, savanţi.

 

Societatea aztecă era bazată pe ierarhie, autoritate și forță militaristă, războinică. Împărțirea se făcea în două mari clase, nobilii și oamenii de rând. Se mai putea vorbi de o categorie intermediară între aceste clase, care nu aveau însă un caracter definit, fiind vorba de negustori și meșteșugari.

– Nobilimea

Clasa nobilă se bucura de prosperitate și lux. Diviziunea socială era consolidată și de legi care nu permiteau celor care nu erau nobili să poarte haine specifice nobililor. Aceștia se îmbrăcau în haine viu-colorate și foarte elaborate ca model, în timp ce oamenii de rând purtau haine simple și aspre.

Aztecii erau foarte austeri din punct de vedere moral, așa încât erau foarte obedienți față de legi, disciplinați și plini de respect. Legile erau foarte stricte și pedepsele care le atrăgeau, dintre cele mai severe. Din acest punct de vedere, nobilor li se impuneau standarde mai ridicate de moralitate pentru ofense sociale și sexuale, pedepsele lor fiind în consecință mai severe.

Unul dintre păcatele care erau grav pedepsite era beția. Cel mai înalt rang al nobilimii îl consituia Tlatoani care era conducătorul unui unități politice importante. Cel mai important dintre aceștia era Tlatoani al Tenochtitlan. Sub acest rang erau tetcutin, conducătorii subunităților politice și pipiltin, birocrații și preoțimea.

– Oamenii de rând

Majoritatea populației, oamenii de rând, se ocupa cu agricultura, pescuitul în râuri și consituiau forța de muncă a imperiului. Toți oamenii de rând aparțineau de o calpulli, un oraș-stat și fiecare dintre acestea avea propriul templu.

Educația copiilor se limita la cântece învățate în aceste temple. Magistrații din fiecare calpulli aveau obligația să se asigure că populația își îndeplinea obligațiile față de stat. Cei care nu puteau plăti tributul erau transformați în sclavi. Sclavagismul era pedeapsa care se aplica și celor care săvârșeau acte criminale. Sclavii urmau să lucreze pe proprietățile nobililor.

– Negustorii

Cei care se ocupau cu comerțul se numeau pochteca și erau foarte importanți în societatea aztecă. Alături de armatele aztece ei au ajutat la răspândirea culturii aztece, iar în expedițiile lor îndepărtate au obținut bunuri materiale de lux pentru nobili.

Negustorii erau organizați în bresle care stabileau reguli și legi pentru respectiva afacere. Erau înstăriți, dar situația lor socială era ambiguă; evitau să se afișeze cu ostentație în public pentru a nu-și crea neplăceri. Și meșteșugarii care realizau obiecte de lux se bucurau de un statut special.

Economia imperiului

Comerțul reprezenta baza economiei. Cea mai mare piață era la Tlateloco, era deschisă în fiecare zi și frecventată de un număr de cca. 60.000 de persoane. Moneda de schimb o reprezentau boabele de cacao și bumbacul

Forța militară

– Sacrificiul uman la azteci

Războaiele constituiau temelia universului aztec, deoarece ele furnizau sclavi pentru muncă şi pentru sacrificii, zeii trebuind „hrăniţi” cu sânge.

Mai presus de orice, societatea aztecă era o societate războinică. Toți bărbații erau obligați să primească instruire militară, iar bătăliile erau mijloacele prin care Imperiul punea stăpânire pe noi teritorii, înăbușea rebeliunile, proteja expedițiile comerciale și asigura furnizarea oamenilor pentru sacrificiu.

Armata nu era organizată, războaiele fiind haotice, în general lupte corp la corp. Prizonierii erau folosiți în ritualurile de sacrificiu uman. Victoriile, curajul în război aduceau cu sine omagiul celui în cauză, pe când eșuarea îi aduceau acestuia dizgrația socială

Femeile în Imperiul Aztec

Femeile aztece puteau să moștenească și să dețină o proprietate. Uneori se ocupau cu un anumit meșteșug care asigura familiei un venit. Atât fetele cât și băieții erau educați în clădiri speciale atașate templului (eng. song-houses).

Femeile puteau deveni preotese, dar nu aveau acces la funcții religioase superioare. Faptul că aztecii erau centrați pe război a contribuit la subordonarea femeilor și excluderea lor din funcții importante.

Dacă scopul unui bărbat era acela de a servi intereselor militare ale statului, femeia trebuia să aibă copii. Nașterea de copii era comparată cu o luptă și, la fel ca în luptă, moartea survenită în timpul nașterii era considerată eroică și garanta răsplată în viața de apoi.

Arta, o continuare a unor tradiţii străvechi

Aztecii au fost consideraţi, în domeniul artei, mai mult nişte continuatori decât creatori. Au excelat în orfevrarie, ţesătorie, confecţionarea obiectelor din pene.

Arhitecţii au construit piramide în trepte cu temple, iar sculptorii au realizat statui din piatră, reprezentând divinităţi, războinici, capete fantastice.

Limba nahuatl

Limba Nahuatl a folosit inițial o scriere pictografică, care nu era exact un sistem complet de scriere, ci era mai degrabă un grup de semne grafice care aveau o funcție mnemonică pentru a le aminti celor ce le citeau informațiile pe care le învățaseră oral.

 

Scrierea aztecă

Scrierea aztecă nu a putut fi descifrată şi din această cauză multe mistere ale poporului aztec au rămas necunoscute.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.