Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal.
(Gânduri albe)
Scopul ultim pentru care merita a fi dorite toate lucrurile (fie ca avem in vedere binele nostru propriu sau acel al altora) este o existenta lipsita, cat e cu putinta, de durere si bogata, cat se poate mai mult, in bucurii.
Bucuria constituie starea de spirit normala a omului. Cu cat dezvoltarea intelectuala si morala a omului este mai ridicata, cu atat omul e mai liber si viata ii da mai multa satisfactie.
Ne place mai mult mirajul bucuriei viitoare dacat amintirea bucuriei trecute.
Nu poate fi neplacere in sfortarea pe care o faci spre a produce placere altora.
Bucurati-va din plin; e singurul lucru bun, la urma urmei.
O insusire a omului superior e curiozitatea.
Bucuria si tristetea ajunse la culme au efecte asemanatoare; si cand unul sau altul din aceste simtaminte ne surprinde pe neasteptate, ne cufunda intr-o groaznica tulburare, incat ne face, uneori sa ne pierdem pana si judecata.
Bucuria este aceea care innobileaza sufletul…si durerea, durerea cea mare, cand poti s-o depasesti, sa te ridici deasupra-i, s-o invingi.
Bucuria se impartaseste, nu si durerea. Aceasta ne apartine. E a noastra… Nu sufera imparteala.
Umanismul este cauza si efectul pacii.
Pentru inimile care au suferit multa vreme, bucuria e asemanatoare cu roua pentru pamanturile parjolite de soare; inima si pamantul sorb ploaia aceasta binefacatoare care cade peste ele, iar dinafara nu se vede nimic.
Sa fie vesel cel ce azi traieste
Sau cel putin sa rada daca poate.
Bucuria trebuie sa fie generata de tine insuti. Ea exista ori nu exista. Bucuria e intemeiata pe ceva prea profund pentru a fi inteles si comunicat.
Sa ne bucuram de placerile vietii, caci al nostru nu este decat acest timp; mai tarziu, nu vom fi decat cenusa, umbra.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.