Caius Iulius Cezar

Caius Iulius Cezar,  13 iul. 100 i.e.n. – 15 mar. 44 i.e.n., mare general roman, om de stat si scriitor, consul, tribun si dictator pe viata, una dintre cele mai influente personalități din istorie. A trait 56 de ani.

Deşi patrician, a aparat cauza plebei, in special impotriva dictaturii lui Lucius Cornelius Sulla. Cucerirea Galiei i-a asigurat gloria militară şi i-a oferit posibilitatea de a-si demonstra talentul literar, ca istoric, prin celebrele sale comentarii intitulate Despre razboiul cu galii.

Cu sprijinul armatei sale, şi in pofida interdicţiei Senatului, Cezar a trecut Rubiconul, declansand, astfel, războiul civil. Acest lucru l-a facut oponentul rivalului său, Pompei, pe care l-a invins la Farsala (Pharsalus).

A instalat-o pe Cleopatra pe tronul Egiptului, apoi, revenit la Roma, s-a autoproclamat Pontifex Maximus si Imperator.

A reformat statul roman, dar a fost asasinat intr-o conspiratie a aristocratilor, printre care s-a aflat si un var indepartat al sau (presupus in mod eronat ca fiind fiul sau nelegitim, deoarece diferenta dintre ei era de 15 ani), Brutus.

Cele mai importante opere în proză sunt intitulate Commentarii. De Bello Gallico tratează în cele şapte cărţi despre campaniile militare din Galia, Germania şi Britania. De Bello Civili relatează campania sa pentru înfrângerea lui Pompei.

Comentariile sunt realizate în tradiţia analelor, pe ani, iar scopul lor a fost în primul rând politic; de aceea au caracterul suasoriilor (suasoriu: un exercițiu retoric, un tip de declamație prin care se pledează pentru ceva).

Caesar era adeptul stilului neoatic. Stilul său se distinge prin puritatea limbajului şi obiectivitate, precizie, claritate, simplitate şi sobrietate. Impresia de obiectivitate e creată de folosirea persoanei a III-a când vorbeşte despre sine, cât şi de observarea şi descrierea aspectelor etnografice ale regiunilor în care a luptat. Caesar era un maestru al naraţiunii, în special în relatarea scenelor de luptă. Discursul apărea atunci când dorea să caracterizeze personaje.

Opere principale:

Comentarii: Despre razboiul cu galii (De Bello Gallico); Despre razboiul civil (De Bello Civili).

***

Suasoriu (în latină, suasoriae): un exercițiu de retorică, o formă de declamație în care, printr-un discurs persuasiv, se îndeamnă, se recomandă sau se pledează pentru ceva (prin persuasiune), asemenea unui avocat în fața instanței de judecată. Suasoriile se regăseasc în Roma antică, în operele lui Cicero, Quintilian, Seneca cel Bătrân (cunoscut retor latin care a fost tatăl lui Seneca sau Lucius Annaeus Seneca sau Seneca cel Tânăr.

Stilul neo-at(t)ic, în sculptură, de exemplu, o reacție împotriva extravaganțelor baroce ale artei elenistice, a fost o manifestare timpurie a neoclasicismului, care demonstrează cât de conștientă de sine devenise lumea artei elenistice de mai târziu. Stilul neo-attic subliniază grația și farmecul, seninătatea și însuflețirea, corectitudinea gustului în adaptarea unui canon redus de figuri și forme prototipice, într-o execuție clară, temperată și rafinată.

Această desemnare a stilului a fost introdusă de arheologul clasic german și istoricul de artă Friedrich Hauser (1859-1917), în Die Neuattischen Reliefs (Stuttgart: Verlag von Konrad Wittwer, 1889).

Atic sau attic: caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei.

Attica: una din cele 13 regiuni (denumite și “Periferii” sau “Districte”) ale Greciei, fiind subdivizată în 4 prefecturi: Atena, Pireu, Attica de Est și Attica de Vest.