Cărțile preferate ale marilor scriitori

Cei care scriu și și-au făcut de-a lungul vremii o adevărată carieră din asta, pe lângă talentul lor nativ, extraordinara lor imaginație creatoare și propria experiență de viață, au avut ca sursă de inspirație biblioteci întregi, pe care le-au adunat în profunzimile ființei lor umane ca pe niște sipete cu comori, demne de visteriile unor regi. Rari sunt scriitorii care nu citesc, pentru că e și greu de imaginat de unde îți poți adăpa spiritul și-ți poți găsi etaloane artistice autentice dacă tu te învârți doar în jurul propriei tale lumi mărginite, fără a străbate niciodată vastele ținuturi imaginare ale altor autori, pierduți în negura timpului sau cu care poți da nas în nas pe stradă.

Lui Mark Twain, deși el susținea, mai mult în glumă, că nu prea citea cărți decât atunci când era obligat de alții s-o facă, îi plăceau mai cu seamă Revoluția franceză a lui Carlyle, Poveștile regelui Arthur de Thomas Malory sau 1001 de nopți. A inclus printre cărțile sale preferate și un roman B.B, pe care spunea că îl scrisese el însuși pentru propria sa plăcere, nu pentru a-l publica.

Hemingway spunea cândva că „nu există niciun alt prieten mai fidel ca o carte și în 1935 chiar a publicat un articol în revista Esquire, în care a înșirat o întreagă listă de asemenea prieteni pe care ar fi dorit să-i recitească ca și cum ar fi fost pentru prima oară, susținând că prefera să i se ofere mai degrabă asta oricând decât să i se ofere un venit de un milion de dolari pe an. Printre preferatele sale se numărau: Anna Karenina, Frații Karamazov, Casa Buddenbrook, La răscruce de vânturi, Madame Bovary, Aventurile lui Huckleberry Finn, Război și pace, Roșu și negru, Mânăstirea din Parma, Regina Margot. El obișnuia să facă asemenea liste și pentru tinerii scriitori ce aspirau la o carieră strălucită în domeniu, recomandându-le să citească mai întâi tot ce găseau trecut acolo și apoi să se aventureze să scrie ceva cu care să rupă inima târgului.

Autorul Lolitei, Vladimir Nabokov, care își scria inițial toate romanele pe cărți poștale, pe care apoi „le copia treptat, le extindea, rearanja, dezvolta până ce căpătau formă de roman”, a declarat într-un interviu la o televiziune franceză că după părerea lui ceea ce merita citit înainte de orice era: Ulysses a lui James Joyce, Metamorfoza de Franz Kafka, În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust, Petersburg de Andrei Bely.

Henry Miller a scris chiar o întreagă carte despre cărți – Cărțile din viața mea – ele fiind văzute ca experiență umană vitală, așa cum a explicat în prefață. Acolo menționa 100 de cărți care l-ar fi influențat cel mai mult, printre acestea numărându-se: La răscruce de vânturi de Emily Brönte, Mizerabilii de Victor Hugo, Fire de iarbă de Walt Whitman.

Scott Fitzgerald, cu patru ani înainte de a muri, pe vremea când trăia la Grove Park Inn în North Carolina, după ce ar fi încercat să se sinucidă trăgând un glonte la întâmplare, a fost obligat de proprietarii reședinței sale să-și ia o asistentă medicală care să-l supravegheze permanent și primul lucru pe care l-a făcut a fost să scrie o listă cu 22 de cărți preferate, rugând-o pe asistentă să i le procure neapărat. Printre acestea se aflau: Viața lui Isus de Ernest Renan, Sora Carrie de Theodore Dreiser, Winesburg, Ohio de Sherwood Anderson, Nora de Ibsen.

Samuel Beckett, câștigător al Premiului Nobel pentru literatură în 1969, amintea permanent în corespondeța sa particulară cărțile pe care le citea și care îl marcau în mod deosebit . În 2011 a fost publicat un întreg volum cu scrisorile lui, în acestea regăsindu-se multe dintre preferințele sale literare.

Interesante sunt de pildă afirmații precum cea referitoare la romanul Effi Briest de Theodor Fontane, „la care a plâns tot acolo unde mai plânsese și înainte”, la De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger, „care-i plăcea mai mult ca orice citise vreodată” sau Ocolul lumii în 80 de zile de Jules Verne, „care-l amuza mai mult ca orice pe o zi ploioasă”.

Poeta Maya Angelou avea și ea o mulțime de cărți preferate. Printre acestea se numără: Povestea a două orașe de Charles Dickens sau Fiicele doctorului March de Louisa May Alcott.

Ray Bradbury avea drept cărți favorite: Antologia de eseuri ale lui G.B. Shaw, „care conținea toată inteligența umanității din ultima sută de ani și poate și mai mult”, operele lui Loren Eisley, pe care o considera drept „cea mai mare poetă / eseistă a ultimilor ani” și Moby Dick de Hermann Melville, despre care mărturisea că avusese un impact evident asupra vieții sale vreme de mai bine de cincizeci de ani.

Lui John Steinbeck, de pildă, îi plăcea să recitească Winesburg, Ohio de Sherwood Anderson sau Tom Sawyer de Mark Twain, dar cartea lui preferată era Moartea regelui Arthur, o colecție de povești scrise de sir Thomas Malory, pe care o primise cadou de ziua lui când a împlinit nouă ani.

A și avut o influență deosebită asupra operei sale, ducând în cele din urmă la scrierea cărții Isprăvile regelui Arthur și a nobililor săi cavaleri, Steinbeck sperând ca aceasta să fie cea mai bună lucrare a sa, care să-i aducă cea mai mare mulțumire personală.

J . K . Rowling, una dintre cele mai faimoase și mai bogate scriitoare din lume la ora actuală este și ea o cititoare înrăită, printre favoritele sale numărându-se: Emma de Jane Austen sau Povestea căutătorilor de comori de Edith Nesbitt, care a fost cartea sa de suflet în copilărie.

George R.R. Martin, care este și el unul dintre cei mai faimoși și mai bogați scriitori contemporani, are drept carte preferată Stăpânul inelelor de Tolkien, o carte așa de bine scrisă încât o recitește oricând cu drag.

Stephen King, de exemplu, maestrul romanelor de groază, are drept carte preferată Împăratul muștelor de William Golding.

Paolo Coelho, un alt cititor vorace, recomandă deseori pe blogul său cărți care l-au încântat sau l-au marcat pe el personal: O realitate separată de Carlos Castaneda, Dialogurile lui Platon, Profetul lui Gibran, Un veac de singărătate de Marquez.

Bob Dylan, recent laureat al Premiului Nobel pentru literatură, pe lângă faptul că scrie cărți, ca toți ceilalți câștigători ai premiului cu pricina, mai și citește pe deasupra, printre preferințele lui numărându-se: Fructele mâniei de Steinbeck, Tropicul Cancerului de Henry Miller sau Pe drum de John Kerouac.

Și pentru că poveștile ne leagă între noi, călăuzindu-ne în același timp, asemenea unor nevăzute fire magice, prin labirintul literaturii, aceste cărți de suflet ale scriitorilor menționați mai sus e posibil să ne facă să descoperim noi prilejuri de încântare în acest domeniu. Cu atât mai mult cu cât opțiunile lor poartă girul competenței și rafinamentului literar.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.