Vreau să fiu un poet nou atît în formă, cît şi în fond, dar – în opoziţie cu unii moderni care nu au o bază suficientă a artei lor – am gustul profund al marilor epoci, adică vreau să spun că stimez infinit Marele Secol şi, în mod particular, pe cei care au dreptul să se cheme clasici.
Am cules această crenguță de iarbă-neagră,
Toamna a murit, îți amintești…
Nu ne vom mai revedea pe pământ.
Mireasma timpului, crenguța de iarbă-neagră
Și amintește-ți că te-aștept.
(Adio / vol. Alcooluri)
Poezie scrisă în 1913, după despărțirea de pictorița Marie Laurencin în anul 1912.
© CCC
Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte
Şi iubirile noastre —
Se cade poate să-mi aduc aminte —
După restrişti totdeauna venea bucuria fierbinte.
Noaptea vine, sună ceasul bătrân,
Zilele trec, eu rămân.
Faţă-n faţă să stăm, mână-n mână
În timp ce pe sub podul
Braţelor noastre curge şi se-ngână
Unda privirilor de-atâta timp străină.
Noaptea vine, sună ceasul bătrân,
Zilele trec, eu rămân.
Se duc iubirile ca apa curgătoare,
Se duc iubirile —
Cât de înceată-i viaţa când doare
Și cât de aprigă speranţa arzătoare.
Noaptea vine, sună ceasul bătrân,
Zilele trec, eu rămân.
Zilele trec, săptămânile trec înainte,
Nici timpurile duse
Nu revin, nici iubirea fierbinte —
Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte.
Noaptea vine, sună ceasul bătrân,
Zilele trec, eu rămân.
(Podul Mirabeau)
Poezie scrisă după despărțirea de pictorița Marie Laurencin în 1912.
Din când în când este bine să te opreşti din căutarea fericirii şi să fii doar fericit.
Cant bucuria de a rataci si placerea de a ma sfarsi de dor.
(Caligrame)
© CCC
Pe sub podul Mirabeau curge Sena cuminte
Şi iubirile noastre –
Se cade poate să-mi aduc aminte –
După restrişti totdeauna venea bucuria fierbinte.
(Podul Mirabeau)
Sa trecem deci caci toate-s trecatoare,
Ma voi intoarce-adeseori in gand.
O, amintirea-i corn de vanatoare
Al carui sunet moare-n vant.
(Corn de vanatoare)
Si viata mea, pentru ochii tai, incet se otraveste.
(Brandusele de toamna)
© CCC