Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost,
Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost;
Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut,
În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi… a-ncăput:
Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar
Am dori să mai încapă şi un bibliotecar.
(Savantul)
Mișelule, să ne deslușim, ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor, amăgești o ființă nevinovată… o femeie… o femeie! Ochi alunecoși, inimă zburdalnică!…
(Replica lui Pampon în “D-ale carnavalului”)
Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.
Spera, nu inceta un moment a spera ca straduinta ta cinstita va ajunge rasplatita candva.
Vrei sa cunosti lucrurile? priveste-le de aproape. Vrei sa-ti placa? priveste-le de departe.