Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor… Viata este intocmai ca un drum pe care-l faci pe jos, la mari departari; in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal; dar cand incepi sa urci coastele muntilor, devine mai greu, si dupa ce ai ajuns la culme, in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata – te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi -, iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi! Dar nu poti intarzia pe culme, caci trebuie sa-ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte, dar esti atat de adanc preocupat de primejdia prapastiei de la picioarele tale, incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut-o in timpul cat te-ai oprit pe culmi.
Nimeni nu trebuie sa vorbeasca prietenului sau despre primejdiile la care se expune, atunci cand incearca sa-si faca datoria.
Cu cat vei fi obligat sa platesti un pret mai mare, cu atat mai mult vei aprecia ceea ce ai obtinut.
Curajul este de mai multe feluri. Dar cel mai primejdios dintre toate este indrazneala oamenilor care nu au nimic de pierdut.
Cel mai prost mijloc de a restabili bunele relatii cu un prieten pe care l-ai jignit este sa te duci la el si sa-i ceri iertare… ; chiar in imprejurarile cele mai favorabile cum ar fi cazul cu un prieten, injositoarea situatie in care te gasesti, cand te crezi obligat sa-i ceri iertare poate duce la o concluzie tocmai contrarie celei la care te astepti. Daca prietenul interesat pretinde sa-i ceri iertare, aceasta totusi nu-l va putea multumi si prietenia lui nu merita sa te straduiesti ca s-o pastrezi.
Daca vrei sa fii multumit, va trebui mai intai sa faci pe altii sa se simta multumiti.