La baza oricarei dorinte de pace exista urmatorul postulat: credinta in progresul moral al omului.
Te apuca groaza cand cantaresti la rece tot ceea ce sta in calea pacificarii oamenilor. Cate veacuri vor mai trebui sa treaca pana cand evolutia morala va eradica din omenire intoleranta instinctiva, respectul innascut pentru forta brutala, placerea asta fanatica a animalului de a triumfa prin violenta, de a-si impune prin violenta felul lui de a simti, de a trai, celor mai slabi, care nu simt, care nu traiesc ca el?
Daca va ganditi ca violenta nu poate sa insemne justitia, daca va ganditi ca viata umana este sfanta, daca va ganditi ca nu exista doua principii morale, unul care sa condamne uciderea in timp de pace si altul care sa o admita in timp de razboi, refuzati razboiul.
Cand vorbesti despre tine, orice ai face, nu spui niciodata intregul adevar.
Inteligenta nu are o adevarata valoare decat daca tinde spre un scop exterior ei, daca se sileste sa capete o aplicatie practica. Inteligenta trebuie sa insufleteasca actiunea; fara actiune ramane zadarnica…fara actiune cat de sterila e inteligenta! E ca o lumina care arde alaturi de un far, consumandu-se fara rost…sa preferi actiunea, filosofiei…sa-ti cultivi inteligenta; e mai mult decat un drept, e o datorie. Dar fa asta in vederea obtinerii unui rezultat pe plan uman…Numai in actiune, in daruirea de sine, in abnegatie si devotament poti gasi adevarata rasplata, sanatatea fizica si morala, fericirea adevarata…singurul lucru valabil e sa simti ca faci cateva fapte bune.
A fi, a gandi, a crede, asta nu inseamna nimic. Nimic, atata timp cat nu-ti transformi viata, gandul, convingerea in act.
Actiune. Am avut pentru actiune un cult fanatic, copilaresc…Ceea ce stiu, am invatat din actiune, din lupta piept la piept cu realitatile.
Morala nu cunoaste dogme. Legea morala nu e decat un intreg de conveniente sociale, si, prin natura sa, acest intreg e provizoriu, deoarece trebuie sa evolueze o data cu societatea, daca vrea sa-si pastreze valoarea practica.
Morala. Viata morala. Fiecare sa-si descopere datoria, sa-i prescrie caracterul, limitele. Sa-si aleaga atitudinea, dupa cum judeca el in cursul unei experiente niciodata intrerupte a unei vesnice cautari. Disciplina, rabdare. Sa navighezi intre relativ si absolut, intre posibil si dorit, fara a pierde din vedere realul, ascultand glasul adancii intelepciuni ce salasuieste in noi. Sa-ti ocrotesti fiinta. Sa nu te temi ca te inseli. Sa nu te temi sa te renegi mereu. Sa-ti vezi greselile, pentru a merge tot mai adanc in lamurirea propriei tale fiinte si in descoperirea propriilor tale indatoriri.