Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate de Serghei Esenin

Pentru ce te zbuciumi şi amar zâmbeşti?
Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi eşti.

Ştii prea bine însăţi, ştii prea bine tot –
N-am venit la tine, să te văd nu pot.

N-am avut ce face, când pe-aici treceam,
Şi mi-a dat prin minte să mă uit pe geam.

(Pentru ce te zbuciumi)

(Traducere George Lesnea)

Seri, ah, seri albastre, nopți cu lună beată,
Mândru-am fost și tânăr și frumos, odată…
Pentru totdeauna, fără rost și parte,
Toate pe alături au zburat, departe…
Inima-i rănită, ochii stau s-apună….
Fericiri albastre! Nopți, ah, nopți cu lună!

(Seri, ah, seri albastre, 1925)

(Traducere George Lesnea – ”Poezii” 1957)

Tu tot mai trăieşti, bătrână mamă?

Ţie cu supunere mă-nchin!

Mica-ţi casă, seara de aramă,

Lumineze-o paşnic şi senin.

 

Mi se scrie că eşti tulburată,

Că ţi-i dor de mine ne-ncetat,

Că ades baţi drumul, supărată,

În paltonul vechi şi demodat.

 

În albastre seri ţi se năzare –

Gând pustiu, ce lacrimei dă val –

Că la crîşmă, într-o-ncăierare,

Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.

 

Mamă, nu-i nimic! Delirul fură

Gândul tău, ducându-l spre prăpăd;

Nu-s beţiv chiar în aşa măsură,

Ca pierind, să nu te mai revăd.

 

Ca-n trecut mi-i inima duioasă,

Am un vis, un vis pe care-l storc:

Să mă smulg din dorul ce m-apasă

Şi la noi acasă să mă-ntorc.

 

Eu voi reveni pe când răsfaţă,

Pomii-n floare, satul meu tăcut.

Dar să nu mă scoli de dimineaţă,

Cum opt ani în urmă ai făcut.

 

Nu trezi deşertăciunea crudă,

Nici regretul că mă risipesc.

Prea devreme, pierdere şi trudă,

Mi-a fost dat trăind să pătimesc.

 

Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe!

Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.

Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,

Numai tu dai vieţii mele rost.

 

Fie-ţi deci neliniştea uitată,

Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,

Nu mai bate drumul, supărată,

În paltonul vechi şi demodat.

(Scrisoare mamei)

(Traducere George Lesnea)

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum,
Inimă răcită prea devreme.
S-o pornesc din nou desculţ la drum
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii.
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fagii frunzele deşarte…
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

(Nu regret, nu mă jelesc, nu strig)

(Traducere George Lesnea)

Mi-aşa de bine,

Mi-aşa de bine-atunci să-mi amintesc

Lacul verde şi foşnetul plopului,

Că undeva trăiesc ai mei, tata şi mama.

(Spovedania unui huligan)

Toamna desfrunzită a sufletelor voastre

îmi place s-o luminez în amurguri.

(Spovedania unui huligan)

Lor puţin le pasă de poemele mele.

Lor le sînt drag ca apa şi cîmpul,

Ca ploaia care primăvara creşte verdeaţa.

(Spovedania unui huligan)

Iubesc ținutul acela,

Iubesc mult de tot patria aceea,

Deşi stăruie în ea rugina sălcie a tristeții.

(Spovedania unui huligan)

Sînt bolnav de amintirea copilăriei.

Visez pîcla umedă a serilor de Aprilie,

Şi ulmul aşezat pe vine să se încălzească

La focul zorilor.

(Spovedania unui huligan)

Eu am rămas acelaşi,

Cu inima, eu am rămas acelaşi.

Ca albăstrelele în orz înfloresc pe faţa mea

ochii.

Ţesînd din poeme pînze de aur,

Aş vrea să vă spun ceva duios.

(Spovedania unui huligan)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.