Caius Valerius Catullus, Catul, 87-54 î.e.n., poet liric latin, autor de epigrame, poeme eroice de factură mitologică şi livrescă, cât şi de poezii de dragoste scrise în metri variaţi în care o cântă pe iubita sa, Lesbia, poeme care i-au adus gloria literară. Reprezentantul principal al poeziei neoterice. A trăit 33 de ani.

Printre cei mai mari poeți latini, Catullus este liderul reacției romane care dorea să lupte împotriva influenței grecești prin reînnoirea stilului și temelor lucrărilor. El întruchipează, așadar, un al doilea avânt în producția literară de la Roma, în ton cu nașterea Imperiului, fiind în același timp opus figurii lui Cezar. Inspirația lui rămâne foarte personală, ca în celebrele sale poezii de dragoste destinate logodnicei sale Lesbia.

Versurile sale, numite în mod colectiv Carmina („poezii lirice”), sunt în mare parte scurte și extrem de personale. Ele evocă deseori scene din miturile clasice. Cele adresate iubitei sale Lesbia (Clodia Metelli) sunt printre cele mai cunoscute.

Născut la Verona, fiul unei proeminente familii din provincie, Caius a plecat să studieze la Roma. Acolo, a participat la cel mai cunoscut cerc literar, numit peiorativ „neoteric” (greacă, neoterikoi; latină „poetae novi”) „poeți noi” format din iubitori ai poeziei grecești rafinate care căutau perfecțiunea concisă și formală.

S-a îndrăgostit, ca atâția tineri impulsivi, de o doamnă drăguță și libertină a societății romane, Clodia, numită Lesbia în poeziile sale. Relația lor a fost o succesiune îndelungată de acorduri și dezacorduri care l-au întristat pe tânărul poet.

Printre multe alte poezii, de obicei dedicate sau cu referire la Lesbia, Catullus a scris un cuplet (strofe cu două rânduri de versuri, de obicei în același metru și unite prin rimă, care formează o unitate, sau stanță) celebru. În acest mic poem, și-a exprimat cu măiestrie un sentiment de iubire-ură, aparent contradictoriu și atât de frecvent.

Odi et amo. Quare id faciam, fortasse requiris.

Nescio, sed fieri sentio et excrucior.

(Catul, Poezii, 85)

Urăsc și iubesc (sau doresc). De ce fac asta, probabil că întrebi.

Nu știu, dar simt că asta se întâmplă și sunt torturat.

Motivul “odi et amo” polarizează creaţia sa erotică. Acest motiv catulian pare impropriu tradus ca „Urăsc și iubesc”, pentru că în realitate, semnificația sa poate comporta o nuanță mai subtilă. Într-o serie de poezii (72, 75, 76, 85), Catullus explorează paradoxul că, pe de o parte, infidelitatea Lesbiei l-a determinat să o dorească mai mult fizic și, pe de altă parte, să simtă mai puțină afecțiune pentru ea. Verbele “odi și amo” rezumă acest paradox. Căci odi poate însemna „detestare” sau „ură” ; amo poate însemna „dorință” sau „poftă”, precum și „iubire”. Ceea ce oferă traducerea „O urăsc, o doresc”, un paradox mai subtil și mai interesant decât „Urăsc și iubesc”.

Motivul catulian „odi et amo”: „urăsc și iubesc”, sintagmă cu valoare de oximoron, figură de stil ce constă în asocierea ingenioasă, în aceeași sintagmă, a două cuvinte care exprimă noțiuni contradictorii (precum “dulce-amar”).

Catul a fost un promotor al curentului alexandrin, iar poezia nouă (neoterică) pe care o impune se distinge prin sinceritate, spontaneitate şi simplitatea expresiei. Din creaţia catuliană s-au păstrat 116 poezii.