Ce a fost el, pentru mine, în ultima etapă a vieţii noastre? Preşedintele (Uniunii Scriitorilor). Un preşedinte bun pentru obşte şi care pentru mine n-a existat în nici un fel şi eu n-am existat pentru el. […] Cine a fost acest om extraordinar, bestial, uman, laş pînă la ultima degradare, puternic, gîlgîitor, de o vitalitate ce părea veşnică, acest bărbat pe care l-am iubit cu patimă şi cu dorinţa de a muri la despărţire, şi cu dorinţa chinuitoare de a avea un copil de la el, un bărbat pe care l-am purtat în sînge toată tinereţea mea, cînd am fost şi cînd n-am fost cu el, pe care l-am urît, pe care l-am dispreţuit, admirat… (Însemnările mele, 1974) Anul 1932 este anul în care, în Însemnări, apare pasiunea poetei pentru cunoscutul gazetar şi scriitor de stînga Zaharia Stancu. Tînăra de 18 ani, care colabora la revista Azi, editată de Zaharia Stancu, este prinsă în jocurile dragostei cu un bărbat mult mai experimentat, cu 12 ani mai în vîrstă, pentru care, probabil, episodul era încă o aventură. Deşi autoarea nu este naivă şi notează, pe 20 septembrie 1932: „Ce-o să se întîmple între mine şi S.? […] Prietenia noastră, ca să-i spunem aşa, nu poate duce la nimic. Nu numai atît. Presimt că ruptura o să vină curînd şi violent“, raporturile cu Stancu vor evolua furtunos, pe durata mai multor ani, într-un amestec de zbucium dramatic şi dorinţă de răzbunare.

Dragostea… misca soarele si celelalte stele.

Dragostea mea nu-i ratacire, nici zigzag de incantare suprema si disperare fara fund. Iubesc cum respir: egal, iremediabil si pentru totdeauna.

Orice dragoste e o încătuşare. Chiar dacă o dulce încătuşare.

Iubirea este floarea vieţii, înfloreşte neaşteptat şi fără nici o lege şi trebuie adunată acolo unde este găsită, bucurându-te de ora scurtă a duratei sale.

Dragostea construieşte frumuseţea, dar, ca orice frumuseţe, ea moare curând. (Poeme sacre și profane) © CCC

Sa darui totul, sa sacrifici totul fara speranta de rasplata, asta inseamna iubire.

Nu vei atinge un fluture fără să-i scuturi pulberea care îi colorează aripile; nu vei analiza iubirea fără să faci să-i dispară farmecul. (Ore de filozofie) © CCC

In dragoste, cuvintele fac minuni: nici o inima nu rezista farmecului lor.

Dragostea fuzională, care este adesea singura pe care o cunosc cuplurile, este mai plină de satisfacții, mai reconfortantă. Ea spune: Tu exişti în relaţie cu mine şi eu exist în relaţie cu tine şi este minunat! Prietenia eliberatoare dă replica din partea ei: Tu exişti independent de mine şi eu exist în afara ta, asta e minunat! Nu mă tem că te pierd, nu te temi că voi evada, pentru că ne vedem, ne iubim în deplină libertate. (A iubi din prietenie) © CCC

Demoni și minuni, Vânturi și maree, În depărtare, marea deja s-a retras, Și tu, Ca o algă ușor mângâiată de vânt, În nisipurile așternutului, te unduiești visând, Demoni și minuni, Vânturi și maree, În depărtare, marea deja s-a retras, Dar în ochii tăi întredeschiși, Două valuri mici au rămas, Demoni și minuni, Vânturi și maree, Două valuri mici pentru a mă îneca. (Nisipuri mișcătoare) © CCC   Démons et Merveilles Démons et merveilles, vents et marées, au loin déjà la mer s'est retirée, et toi comme une algue, doucement caressée par le vent, dans les sables du lit, tu remues en rêvant. Démons et merveilles, vents et marées, au loin déjà la mer s'est retirée, mais dans tes yeux entr'ouverts, deux petites vagues sont restées. Démons et merveilles, vents et marées, deux petites vagues pour me noyer.

Cele mai frumoase flori cresc discret în umbră… „Sub Umbra Floreo” sau „Înfloresc în umbră” este deviza națională a unui stat mic al Americii Centrale, Belize. © CCC

Si te iubesc cu un fior atat de delicios de pur, incat de fiecare data cand imi imaginez zambetul tau, vocea ta, privirea ta tandra si glumeata mi se pare, chiar daca trebuie sa nu te mai revad, ca imaginea ta draga, aflata in mintea mea, ma va insoti mereu de acum inainte. (Scrisori catre Lou) Scrisori adresate Louisei de Coligny-Châtillon (aflata printre primii aviatori francezi), obiectul iubirii pasionale a lui Guillaume Apollinaire (pe care pictorita Marie Laurencin o respinsese) și care i-a inspirat Poemele pentru Lou. © CCC

...iubirea mea nu prea mai poate fi de folos nimănui, dar atâta cât a mai rămas, îţi aparţine în întregime. (Agentul secret)

Mandria nu e un motiv de lauda cand e vorba de dragoste: ea se naste aproape ori de cate ori amorul propriu e mai tare decat dragostea.

Purtăm fiecare o dragoste-n noi, dar eu pentru tine şi tu... pentru alta. şi focul ne mistuie crunt, pe-amândoi, eu ard pentru tine, tu arzi... pentru alta.   Aştept un cuvânt, aştepţi un cuvânt, dar eu de la tine şi tu de la alta, şi braţul în vis ţi-l văd mângâind, dar tu, în visare, nu vezi decât pe alta...   Şi ce ne rămâne atunci de făcut, când soarta nu ştie decât să dezbine? Trăim amândoi, trăim doar iubind, deşi eu pe tine, tu totuşi pe alta. (Delir)

Te iubesc si te voi iubi toata viata, iar daca si dupa moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna.

Aşadar, ea îmi spuse că ieşise în ziua aceea din casă, cu flori galbene în braţe, ca eu, în sfârşit, s-o găsesc, şi că, dacă nu ne-am fi întâlnit, s-ar fi otrăvit, pentru că viaţa-i era pustie. Da, dragostea ne lovise fulgerător, am înţeles acest lucru chiar în aceeaşi zi, chiar peste un ceas, când ne-am pomenit, fără să ne dăm seama, lângă zidul Kremlinului, pe chei. Stăteam de vorbă, ca şi cum nu ne-am fi despărţit decât ieri, parcă ne cunoşteam de ani şi ani. (Maestrul și Margareta)

Au ce mi-a fost din tine mai aproape? Umbritu-ți păr, sau fruntea grea de nor, sau mâna ta, în care, la izvor, mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape ?   Sau glasu-nvăluindu-mă ușor, sau ochii tăi în cari o lume-ncape, ce deodată mi-o deschizi subt pleoape – sau drumul laolaltă, suitor ?   Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme și părul n-a putut de ierni să scape, în ochii tăi privind – o, nu te teme ! – și azi mai regăsesc același dor, pe care anii au știut să-l sape în limpezimea primului fior. (Ție)

Cuvintele inimilor îndrăgostite au parfum de flori. (La Siao Hio sau Morala tinereții de Zhu Xi) Proverb chinez Zhu Xi sau Chu Hsi, 18 oct. 1130 - 23 apr. 1200, cărturar confucianist din Dinastia Song ce a devenit figura de bază a Școlii Principiilor și cel mai influent neo-confucianist din China. © CCC