Citate de Orson Welles

In Italia, timp de 30 de ani, sub tutela familiei Borgia, s-au inregistrat razboaie, o teroare de nedescris, crime si varsare de sange, dar italienii au reusit sa ni-i dea pe Michelangelo, Leonardo da Vinci si Renasterea in sine. In Elvetia, a existat mereu o dragoste frateasca; au avut 500 de ani de democratie si pace si ce ne-au oferit? Ceasul cu cuc.

Te urci pe scenă, te arăţi în spatele unui personaj, al unui text şi capeţi forţă. Birlic! În viaţă era trist, n-avea haz, n-avea replică, stătea închis în cojiţa lui, dacă îl întâlneai la o petrecere nici nu-l vedeai, era absent. Aşa era şi Timică. George Constantin era un timid. Inaccesibili în viaţă, ciufuţi, morocănoşi, şterşi. Şi pe scenă…

Eu fac piese si sotia mea, scene. © CCC

Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Menirea teatrului este una civilizatoare, formatoare. Teatrul pune întotdeauna probleme de rezolvat, cum ar fi laşitatea, minciuna, trădarea, lipsa de nobleţe, mila, înţelegerea, dărnicia. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez, am trăit intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna.

Uneori, adevarul replicilor pe care le spun ma sperie. Dar trebuie ca aceasta frica sa nu transpara niciodată. Aceasta este minunata disciplina a teatrului. Iubesc teatrul pentru aceasta disciplina, pentru ca, in afara lui, eu nu sunt disciplinata. Sunt impulsiva. © CCC

A nu merge la teatru este ca şi cum ţi-ai face toaleta fără oglindă. (Aforisme)

Mie, oricum, scena mi-a dat posibilitatea să exist în toată puterea mea. Scena m-a transformat într-un fel de… ca să mă exprim foarte la îndemână, burlan, un instrument prin are circulă un şuvoi de energie, care altfel nu ştiu pe unde ar fi scăpat. Pentru că în momentul în care nu mai curge nimic prin el, rămâne gol, gol, gol. Şi fiecare premieră eşti aşa: gol.

Teatrul este viață. Mai puțin momentele ei de plictiseală. © CCC

Odată am plâns la sfârşitul vacanţei de iarnă şi am spus că eu nu mai vreau la şcoală, vreau la teatru. Iar tata m-a înţeles şi cu înţelepciunea sa caracteristică mi-a spus: „Da’ tată, dar e ruşine să te duci la teatru dacă tu nu termini şcoala. Aşa că hai să terminăm şcoala cu bine şi pe urmă te duci la teatru!“. M-a convins şi aşa a fost. Pentru că mi-aţi amintit de acea perioadă vă spun sincer că mi-aş dori să văd din nou în jurul meu eleganţă, bun-gust, politeţe, respect faţă de ceilalţi şi decenţă.

Regizorul care imi place cel mai mult este Griffith. Cred că este cel mai bun regizor din istorie. Cel mai bun, mult mai bun decat Eisenstein. Cu toate acestea, il admir mai mult pe Eisenstein. © CCC [David Wark Griffith (22 ianuarie 1875 - 23 iulie 1948), regizor american, unul dintre cei mai importanți regizori din istoria cinematografiei și cel care a transformat primul film în artă. Din filmografia sa, cele mai cunoscute rămân: "Nașterea unei națiuni" (1915) și "Intoleranță" (1916). Serghei Mihailovici Eisenstein (23 ianuarie 1898 - 11 februarie 1948), cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin (1925) este cel mai cunoscut. Din filmografia sa: Alexandru Nevski (1938), Ivan cel Groaznic, seria I-a (1944), Ivan cel Groaznic, seria a II-a (1958).]

Cel mai bun film al meu este Falstaff, apoi Ambersonii. Falstaff este completarea, patruzeci de ani mai târziu, a filmului Cetăţeanul Kane pe care l-am turnat la începutul vieţii mele. © CCC

Am putut să fac asta, am avut puterea să mă identific cu atâtea alte multe caractere fie bune, fie rele. Am reuşit acest proces de detaşare a fiinţei mele de viaţa mea şi de a păşi cu curaj şi adevăr în alte vieţi şi de a le trăi convingător zeci de ani pe scenă în teatrul meu Naţional.

Ceea ce oamenii doresc cu adevărat în teatru este implicarea fanteziei și nu a realității. © CCC

Un film este ceva foarte personal, mai mult decat teatrul, pentru că filmul în sine este ceva mort. Filmul nu se hraneste cu reacţia publicului. Un film nu prinde viaţă, pentru că este proiectat într-o sala. In definitiv, şi pentru totdeauna, un film este la fel de mort ca si o carte. Si, potential, veşnic viu. © CCC

Sir Laurence Olivier este cel mai mare actor pe care l-am cunoscut vreodata. © CCC

Nu obişnuiesc să regret personaje, nici jucate, nici nejucate. Cred că scenariile cele mai solid construite sunt cele care încap pe mana unui talent regizoral solid construit. Şi invers.

Regizorii pe care ii admir cel mai mult sunt cei care au recurs cel mai putin la tehnica. Cei care s-au eliberat de ceea ce mă acuză cu înverşunare. Cu alte cuvinte, filmele care îmi plac cel mai mult sunt cele care seamana cel mai puţin cu cele de care sunt acuzat a le face. © CCC

Pusa in scena, Coliba Unchiului Tom a facut sa planga multi proprietari de sclavi, care s-au induiosat atata timp cat a durat reprezentatia si care dupa spectacol si-au pastrat moravurile, obiceiurile si ideile proprii asupra negrilor.

E mai usor sa construiesti un teatru decat sa gasesti actori buni.

Ca actor, Charlie Chaplin este foarte bun, senzaţional. Dar în filmul de comedie, îl prefer pe Buster Keaton. El este un excelent actor, un excelent regizor, ceea ce Chaplin nu este. Şi Keaton are întotdeauna idei fabuloase. © CCC