Cei 46 de președinți americani, de la George Washington la Joe Biden (2)
Fațada sudică a Casei Albe
Abraham Lincoln, președintele care a abolit sclavia
Mandat: 1861-1865
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): Comitatul Hardin, Kentucky
Candidat al tânărului Partid Republican și primul exponent al acestuia care a accesat Casa Albă, alegerea lui Abraham Lincoln a constituit elementul declanșator al Războiului de Secesiune. Nerecunoscând alegerea lui Lincoln, în special pentru convingerile sale antisclavagiste, statele sudice au decis să se separe prin formarea Statelor Confederate ale Americii.
Deși acest război civil de patru ani (între 1961 și 1965) a fost cel mai sângeros din istoria Americii, majoritatea deciziilor luate de Lincoln au contribuit în mare măsură la limitarea pierderilor. Dorind mai mult decât orice să reintegreze teritoriile secesioniste în Uniune și să garanteze unitatea națională, a fost asasinat cu un glonț în cap pe 15 aprilie 1865 de către John Wilkes Booth. Abia fusese reales pentru un al doilea mandat și războiul se terminase cu doar câteva zile în urmă. Pe 6 decembrie 1865, problema sclaviei a fost rezolvată prin promulgarea celui de-al 13-lea amendament la Constituție, amendament care a desființat definitiv sclavia în Nord, ca și în Sud. Abraham Lincoln este considerat de istorici și de marea majoritate a americanilor drept unul dintre cei mai buni președinți pe care i-a avut vreodată Statele Unite.
Andrew Johnson, primul președinte care a fost victima procedurilor de demitere
Mandat: 1865-1869
Partid: Democrat
Locul nașterii (stat): Raleigh, Carolina de Nord
Vicepreședinte al lui Abraham Lincoln, Andrew Johnson a avut sarcina dificilă de a prelua locul acestuia din urmă după asasinarea sa și de a reconstrui o țară devastată de patru ani de război civil.
Fost senator din Tennessee la izbucnirea Războiului Civil, a fost unul dintre rarii politicieni care și-a dorit o apropiere de Uniune, deși depindea de un stat sudic favorabil sclaviei.
Președinția sa a fost marcată de promulgarea unor legi restrictive față de negrii eliberați din bunăvoința Statelor: Codurile Negre (Black Codes), un set de legi americane, adoptate de state sau la nivel local, care urmăreau limitarea drepturilor fundamentale și a drepturilor civile ale oamenilor de culoare.
Tensiunile dintre Johnson și Congres, în special din cauza numeroaselor legi eșuate din cauza dreptului de veto al președintelui, au condus în 1868 la prima procedură de demitere din istoria Americii. Această încercare a eșuat și Andrew Johnson și-a încheiat singurul mandat prezidențial un an mai târziu.
Ulysses S. Grant, eroul Războiului de Secesiune
Mandat: 1869-1877
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): Point Pleasant, Ohio
Soldat de carieră, Ulysses S. Grant a ajuns la vârful comandamentului militar în timpul Războiului de Secesiune. Numit general șef al armatelor Uniunii de Lincoln în 1863 datorită numeroaselor victorii ale sale, este renumit pentru calitățile sale de lider și pentru violența strategiilor sale de luptă.
Oponent, în mai multe rânduri, al trupelor confederate ale generalului Robert E. Lee, a reușit să obțină capitularea acestuia din urmă în timpul Bătăliei de la Appomattox.
Primul mandat al lui Ulysses Grant în fruntea țării a fost o oportunitate de a întări legile favorabile includerii afro-americanilor eliberați în societate. De exemplu, se poate cita adoptarea celui de-al 15-lea amendament la Constituție, permițându-le să aibă acces la dreptul de vot. Sau Legile de aplicare
(The Enforcement Acts) promulgate între 1840 și 1841, care au întărit protecția drepturilor civile acordate negrilor. Cu toate acestea, contextul social era încă tensionat pentru oamenii de culoare, iar Grant a fost nevoit să trimită armata pentru a fi respectată legislația. Neîncrederea în autoritatea federală din statele sudice sau ascensiunea organizațiilor precum Ku Klux Klan nu au făcut decât să agraveze rasismul și au cauzat numeroase victime.
Al doilea mandat al lui Grant a fost pătat de mai multe scandaluri de corupție din administrația sa. Panica financiară din 18 septembrie 1873 a avut și consecințe grave asupra economiei americane. Consecințele acestora din urmă vor duce ulterior la o perioadă de încetinire economică la scară globală până la sfârșitul secolului al XIX-lea și anume la Marea Deflație.
Rutherford B. Hayes, președintele reconcilierii dintre Nord și Sud
Mandat: 1877-1881
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): Delaware, Ohio
Fost guvernator al statului Ohio, Rutherford Birchard Hayes a luptat de partea Uniunii în timpul războiului, dar nu a dobândit aceeași reputație ca predecesorul său Ulysses Grant. Alegerea sa este una dintre cele mai controversate din istoria președinților americani, în condițiile în care a fost ales cu 285 de voturi electorale, față de 254 pentru oponentul său Samuel Jones Tilden, dar acesta din urmă a obținut 51% din voturi. Statele democrate din Sud au fost de acord să-i recunoască victoria în schimbul opririi expedițiilor militare a căror misiune era să aplice legile care îi protejează pe afro-americani.
În singurul său mandat, a finalizat politica de Reconstrucție întreprinsă de la sfârșitul Războiului Civil, încurajând în special industrializarea teritoriilor sudice ale țării. De asemenea, cu Rutherford Birchard Hayes, relațiile dintre statele de nord și de sud s-au îmbunătățit drastic. Dorind mai multă egalitate de șanse și meritocrație în cadrul afacerilor și administrațiilor, educația pentru toți era una dintre ambițiile care i-a fost cel mai aproape de suflet. Reformele sale sociale și economice nu au obținut, însă, aprobarea unanimă, inclusiv în cadrul propriului său partid. În special, prin dorința sa de a menține etalonul-aur al dolarului, acesta din urmă fiind desemnat parțial responsabil pentru criza financiară din 1873. Această măsură a fost o sursă de divergențe cu Senatul în timpul votului asupra Legii Bland-Allison*, care a avut ca rezultat o revenire parțială la o conversie a banilor în dolari.
*Legea Bland-Allison este o lege federală adoptată de Congresul Statelor Unite în 1878, în ciuda opoziției președintelui Rutherford B. Hayes, în încercarea de a relansa economia americană, deprimată de cinci ani de recesiune care urmase după prăbușirea din 1873. Legea revine în special la prevederile Legii monedei (Coinage Act ) din 1873, numită „crima din 1873” de către adversarii săi, în temeiul căreia Statele Unite trecuseră de la bimetalism la un sistem mai apropiat de etalonul-aur. Legea a intrat în vigoare la 23 februarie 1878, după ce Congresul a depășit vetoul președintelui.
James A. Garfield, președintele asasinat
Mandat: 1881
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): Orange, Ohio
După ce a servit timp de aproape 18 ani în Camera Reprezentanților, James Abram Garfield a câștigat alegerile prezidențiale din 1880, după una dintre cele mai strânse confruntări electorale cu o diferență de doar 2000 de voturi față de candidatul democrat Winfield Scott Hancock.
Consolidarea câștigurilor sociale ale afro-americanilor a fost unul dintre principalele obiective ale campaniei lui Garfield, în special cu propunerea unui sistem educațional deschis tuturor, inspirată de predecesorul său Rutherford B. Hayes. Această perioadă a constituit un punct de cotitură, din moment ce oameni de culoare eliberați precum Frederick Douglass sau Blanche Bruce au accesat pentru prima dată funcții de responsabilitate. Garfield a fost împușcat și rănit grav în timpul unui discurs din 2 iulie 1881 de Charles J. Guiteau. A murit la 19 septembrie 1881 din cauza rănilor sale, probabil din cauza unei infecții cauzate de încercările medicilor de a scoate glonțul.
Chester Alan Arthur, președintele care a reformat serviciul public
Mandat: 1881-1885
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): Fairfield, Vermont
Vicepreședinte al defunctului James A. Garfield, Chester Alan Arthur a devenit la președinție când acesta din urmă a murit din cauza rănilor sale la câteva săptămâni după tentativa de asasinat.
Oponent aprig al corupției prezente în administrațiile publice, și-a afirmat intenția de a reforma sistemul în profunzime propunând Legea Pendleton (Pendleton Act ) în 1883. Legea Pendleton prevedea ca locurile de muncă din guvernul federal să fie acordate pe baza meritului și ca angajații guvernamentali să fie selectați prin examene competitive. Legea a făcut, de asemenea, ilegală concedierea sau retrogradarea din motive politice a angajaților care erau acoperiți de lege.
În ciuda opoziției sale, Senatul a adoptat mai multe legi pentru a limita drepturile civile ale negrilor și pentru a restrânge imigrația. Cea mai importantă a fost Legea de excludere a Chinei, care interzicea noilor lucrători imigranți din China să intre în Statele Unite timp de zece ani. Aceștia din urmă, considerați de companii drept o forță de muncă mai puțin costisitoare, erau acuzați că au o influență dăunătoare asupra veniturilor lucrătorilor din cauza așteptărilor lor salariale mai mici. De asemenea, Chester Arthur a încercat să reducă barierele tarifare pentru a compensa veniturile excesive obținute de stat și pentru a realiza o politică bugetară mai echilibrată.
Grover Cleveland, președintele care a servit două mandate neconsecutive
Mandat: 1885-1889, apoi 1893-1897
Partid: Democrat
Locul nașterii (stat): Caldwell, New Jersey
Fost guvernator al statului New York, Grover Cleveland are particularitatea de a fi fost ales în două alegeri prezidențiale neconsecutive. A fost, astfel, al 22-lea președinte al Statelor Unite între 1885 și 1889, apoi al 24-lea din 1893 până în 1897, performanță pe care este singurul care a realizat-o.
A fost, de asemenea, primul candidat al Partidului Democrat care a ajuns la Casa Albă prin alegeri după James Buchanan în 1857 și Războiul de Secesiune.
Cleveland a fost unul dintre președinții care și-au folosit cel mai mult dreptul de veto, în special din cauza majorității covârșitoare a republicanilor din Congres, pentru a propune legile. Este cunoscut pentru faptul că a luat poziții ferme și a făcut puține concesii. În timpul grevei masive a angajaților companiei feroviare Pullman Company, a trimis armata federală să pună capăt revendicărilor sindicatelor.
Învins de candidatul republican Benjamin Harrison la alegerile din 1888, Grover Cleveland a reușit să-l împiedice să candideze pentru un al doilea mandat în 1892 și s-a întors la Casa Albă. Din păcate, incapacitatea sa de a rezolva dificultățile economice care au lovit țara în această perioadă l-a descurajat să mai candideze din nou.
Benjamin Harrison, președintele în favoarea creării unei piețe libere
Mandat: 1889-1893
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): Comitatul Hamilton, Ohio
Fost soldat și senator al statului Indiana, Benjamin Harrison a câștigat alegerile prezidențiale din 1888 împotriva președintelui în funcție Grover Cleveland. Nativul din Comitatul Hamilton a călcat pe urmele bunicului său William Henry Harrison, președintele Statelor Unite, care a murit din cauză că era bolnav, la o lună de la învestirea ca președinte.
Mandatul lui Benjamin Harrison a fost turbulent. Șase noi teritorii s-au alăturat Uniunii, și anume Dakota de Nord, Dakota de Sud, Montana, statul Washington, Wyoming și în sfârșit Idaho, un record pentru un singur mandat.
Cea mai importantă acțiune întreprinsă sub administrația Harrison a fost proclamarea Legii Antitrust Sherman (Sherman Antitrust Act) în 1890. Această lege a interzis acordurile ilicite între organizații sau companii (sinonim cu crearea de monopoluri private) și a încurajat crearea unei piețe americane sănătoase, bazate pe libera concurență.
Se mai poate aminti contextul geopolitic și relațiile tensionate dintre Statele Unite și alte țări de pe continentul american în timpul mandatului lui Harrison. De exemplu, problema pescuitului lângă Alaska cu Canada, care și-a câștigat independența din 1867, sau când refugiații chilieni au fost primiți pe pământul american în timp ce războiul civil se declanșa în țara lor natală.
William McKinley, președintele care a marcat începutul imperialismului american
Mandat: 1897-1901
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): Niles, Ohio
Fost guvernator al statului Ohio, care a servit în Camera Reprezentanților, William McKinley a fost la originea creșterii taxelor vamale prin adoptarea Tarifului McKinley în 1890.
Devenind președinte al Statelor Unite șapte ani mai târziu, începutul mandatului său a fost marcat de războiul hispano-american din 1898. Consecințele sale au fost independența Insulei Cuba și trecerea fostelor teritorii spaniole de peste mări sub control american, precum teritoriul Puerto Rico. În aceeași perioadă a fost asimilat și arhipelagul hawaian, deși nu a devenit un stat în sine decât după aproape șaizeci de ani.
Toate aceste noi posesiuni relevă dorința Statelor Unite de a-și extinde influența asupra teritoriilor de peste mări, cam în maniera imperiilor coloniale ale marilor puteri europene.
Tranziția definitivă la etalonul-aur privind rata dolarului a fost inițiată grație Legii Etalonului-Aur (Gold Standard Act) din 1900. Această lege a fost rezultatul unei dezbateri politice asupra politicii monetare din Statele Unite. Ea reflectă o dezbatere veche despre chestiunii dacă aurul sau argintul ar trebui să controleze măsurile monetare. Legea stabilea valoarea aurului la 20,67 USD per uncie.
Începând al doilea mandat după victoria sa la alegerile prezidențiale din 1900, McKinley a fost victima unei tentative de asasinat câteva luni mai târziu de către un anarhist, Leon Czolgosz. A murit câteva zile mai târziu din cauza rănilor provocate de două gloanțe în stomac.
Theodore Roosevelt, președintele ecologist cu „ciomagul”
Mandat: 1901-1909
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): New York (New York)
Locotenent-colonel de cavalerie în timpul războiului hispano-american din 1898, Theodore „Teddy” Roosevelt a fost numit vicepreședinte de William McKinley în timpul mandatului său final. După moartea acestuia din urmă, a fost desemnat în cele din urmă succesorul său la Casa Albă.
A fost cel mai tânăr președinte din istoria Statelor Unite și primul vicepreședinte care a fost ales președinte pentru un al doilea mandat, o dovadă a marii sale popularități. Fața lui a fost cioplită în stânca Muntelui Rushmore alături de cele ale lui Washington, Jefferson și Lincoln, semn că este considerat un președinte important în istoria Americii.
Sculptura colosală în stânca de granit a Muntelui Rushmore din lanțul muntos Black Hills, lângă orașul Keystone, Dakota de Sud, SUA, prezintă capetele a patru președinți ai Statelor Unite: George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosevelt și Abraham Lincoln, aleși pentru a reprezenta nașterea, creșterea, dezvoltarea și respectiv conservarea națiunii
Partizan al intervenționismului puternic pentru a proteja interesele țării sale, politica lui Roosevelt în străinătate este cunoscută astăzi sub numele de Big Stick. Sintagma a fost popularizată în urma unui discurs în care a explicat că este mai bine să „vorbești cu blândețe și să ții în mână un ciomag”: “Viața poate fi înțeleasă numai privind înapoi, dar vorbind cu blândețe, și ținând în mână un ciomag, veți ajunge departe.“
În același timp, a continuat să pună în aplicare măsuri protecționiste, în special în ceea ce privește imigrația, cu două legi în 1902 și respectiv 1907 care interziceau intrarea muncitorilor chinezi și japonezi pe teritoriul american.
Pentru neutralitatea sa și pozițiile sale față de războiul ruso-japonez (1904-1905), Roosevelt a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1906. Pasionat de zoologie și vânătoare, a implementat un anumit număr de măsuri de mediu, în special prin încurajarea creării de parcuri naturale și arii protejate pentru animale.
William Howard Taft, președintele „politicii dolarului”
Mandat: 1909-1913
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): Cincinnati, Ohio
Secretar al Departamentului de Război, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Theodore Roosevelt, William Howard Taft a preferat întotdeauna practica dreptului decât a politicii.
Ales președinte la alegerile din 1908, una dintre principalele măsuri luate în singurul său mandat a vizat stabilirea impozitului pe venit prin cel de-al 16-lea amendament la Constituție.
Politica sa externă a fost o continuare a predecesorului său, concentrându-se totuși mai mult pe investițiile economice și pe dezvoltarea Statelor Unite pe scena internațională. Aceasta era supranumită „politica dolarului”.
Popularitatea scăzută a lui Taft în cadrul Partidului Republican a dus la înființarea Partidului Progresist în 1912, care a reușit să-l determine pe Roosevelt să concureze la alegerile prezidențiale din 1912. Împărțirea voturilor între cele două entități a avantajat foarte mult accederea candidatului democrat Woodrow Wilson la casa Alba.
William Howard Taft are particularitatea de a fi singurul șef de stat american care a ocupat și funcția de președinte al Curții Supreme, funcție pe care a deținut-o între 1921 și 1930.
Woodrow Wilson, președintele Primului Război Mondial
Mandat: 1913-1921
Partid: Democrat
Locul nașterii (stat): Staunton, Virginia
Fost guvernator al statului New Jersey, Woodrow Wilson a devenit președinte al Statelor Unite într-un context internațional tensionat. Pacifist convins, care aspira la o lume lipsită de conflicte, și-a concentrat atenția încă de la începutul mandatului asupra Mexicului, subminat din interior de revoltele militare din deceniul 1910-1920.
Dorind inițial să evite implicarea țării sale în Primul Război Mondial, trupele americane au intervenit pe continentul european începând din aprilie 1917. Această decizie dificilă a lui Wilson a fost parțial rezultatul propunerii de alianță a Imperiului German cu Mexic, în schimbul posibilității de a recupera teritoriile pierdute în timpul războiului americano-mexican.
Odată terminat războiul, președintele democrat a propus un plan de redresare pentru a reconstrui Europa, cunoscut astăzi drept „Cele paisprezece puncte ale lui Wilson”. Wilson a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 1919.
Legea Volstead (Volstead Act), promulgată în același an, a interzis vânzarea și producerea de alcool pe întreg teritoriul Statelor Unite: a fost începutul perioadei de prohibiție. În sfârșit, la finalul președinției sale, mai precis în 1920, femeile americane au obținut dreptul de vot.
Warren G. Harding, președintele care a murit în circumstanțe ciudate
Mandat: 1921-1923
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): Comitatul Morrow, Ohio
Senatorul statului Ohio din 1915 până la alegerea sa ca președinte, Warren Gamaliel Harding s-a distanțat brusc de politicile progresiste ale înaintașilor săi. Primii săi ani la conducerea țării au marcat revenirea unor legi stricte împotriva imigrației și creșterea taxelor vamale.
Harding părea să nu fie interesat de funcția prezidențială și să nu-i acorde o mare importanță, preferând să se dedice pasiunilor sale precum golful sau poker-ul. Au fost dezvăluite numeroase cazuri de corupție care au pătat reputația câtorva dintre prietenii săi apropiați (supranumiți de presă „gașca Ohio”), prieteni pe care el însuși îi numise și uneori chiar în funcții importante.
Dorind să-și întărească popularitatea printre americani, a început o călătorie prin Statele Unite în vara lui 1923. Primul rezident al Casei Albe care a pus piciorul în Alaska, tocmai în urma acestei călătorii a murit, îmbolnăvindu-se de pneumonie severă după doar doi ani de mandat. Moartea sa, care a avut loc în circumstanțe tulburi, încă alimentează suspiciunile unei posibile tentative de asasinat.
Calvin Coolidge, președintele Anilor ’20 (The Roaring Twenties*)
Mandat: 1923-1929
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): Plymouth, Vermont
Ca vicepreședinte al lui Warren G. Harding, Calvin Coolidge i-a succedat după moartea sa pentru a-i finaliza mandatul până la alegerile prezidențiale din 1924. Chiar dacă acestea din urmă au fost câștigate de Coolidge, moartea fiului său a avut consecințe profunde și repercusiuni asupra caracterului politicianului.
Coolidge a încredințat problemele economice lui Herbert Hoover, secretarul Comerțului și viitorul său succesor la Casa Albă. Consecințele au depășit toate așteptările și creșterea țării a luat amploare: a fost începutul Anilor ’20, “Deceniul furtunos”.
Dar politica „laissez-faire”** susținută de Coolidge nu a avut doar repercusiuni pozitive, mai ales atunci când a apărut problema industrializării agriculturii. Mulți specialiști susțin că, parțial, din cauza deciziilor republicanului s-a produs prăbușirea bursei din 1929, anunțând perioada Marii Depresiuni.
De asemenea, sub mandatul său, nativii americani (amerindienii) au obținut cetățenia americană, în special datorită serviciilor prestate în timpul Primului Război Mondial. Legea privind cetățenia indiană (Indian Citizenship Act) a fost adoptată în 1924.
*The Roaring Twenties: perioadă supranumită Anii ’20, Deceniul furtunos, Anii nebuni sau La Belle Epoque, se referă la deceniul anilor 1920 în muzică și modă, așa cum s-a petrecut în societatea și cultura occidentală. A fost o perioadă de prosperitate economică, cu un avantaj cultural caracteristic în Statele Unite și Europa, în special în orașe mari precum Berlin, Buenos Aires, Chicago, Londra, Los Angeles, Mexico City, New York, Paris și Sydney. În Franța, deceniul a fost cunoscut sub numele de années folles („anii nebuni”), subliniind dinamismul social, artistic și cultural al epocii. Jazz-ul a înflorit, flappers (generația tinerelor occidentale din anii 1920, care purtau fuste scurte până la genunchi, își tundeau părul „bob”, ascultau muzică jazz și își etalau disprețul pentru ceea ce atunci era considerat un comportament rezonabil, modest), a redefinit aspectul modern pentru femeile britanice și americane, iar curentul Art Deco a atins apogeul.
** Laissez-faire (sau laisser-faire) este un concept de economie politică care pune în valoare neintervenția statului în sistemul economic. Laissez-faire se opunea inițial doctrinei mercantiliste și astăzi, în sens mai larg, intervenționismului public. Doctrina laissez-faire urmărește să impună puterii politice să lase agenții economici cât mai liberi posibil.
Herbert Hoover, președintele considerat responsabil pentru Marea Depresiune
Mandat: 1929-1933
Partid: Republican
Locul nașterii (stat): West Branch, Iowa
Secretar al Comerțului în Statele Unite în timpul președinției lui Clavin Coolidge, Herbert Hoover și-a preluat noua funcție într-un an în care sănătatea economică a țării era la cel mai scăzut punct din ultimii zece ani.
La sfârșitul lunii octombrie 1929, criza (crahul bursier) și explozia bulei speculative (fenomen economic ciclic, care apare atunci când prețul unui produs crește vertiginos peste valoarea lui reală) au anunțat Marea Depresiune. În ciuda numeroaselor măsuri luate, Hoover nu a reușit să țină sub control efectele crizei financiare, care a avut consecințe grave asupra șomajului și a sărăciei.
Aceste efecte au fost resimțite de cealaltă parte a Atlanticului, în special în Germania, unde partidul nazist al lui Adolf Hitler era propulsat în prim-plan.
Popularitatea lui Herbert Hoover a fost foarte afectată de Marea Depresiune, iar relațiile cordiale dintre Statele Unite și puterile europene de la sfârșitul războiului s-au deteriorat considerabil. Un eșec și o ofensă pentru un stat care a fost considerat anterior unul dintre marii arhitecți ai prosperității economice a anilor 1920.
© CCC
Cei 46 de președinți americani, de la George Washington la Joe Biden (1)
Cei 46 de președinți americani, de la George Washington la Joe Biden (3)