Cele mai bune romane din toate timpurile
Criticii literari, istoricii, cititorii pasionați și chiar cititorii ocazionali au cu toții opinii diferite despre „cea mai bună carte scrisă vreodată”. Un roman cu un limbaj metaforic frumos, captivant sau unul de un realism crud? Un roman care a avut un impact social imens sau unul care a afectat mai subtil lumea?
Iată o listă cu 12 romane care, din diverse motive, au fost considerate unele dintre cele mai mari opere literare scrise vreodată.
Anna Karenina – Lev Tolstoi
Orice fan al poveștilor care implică subiecte suculente precum adulterul, jocurile de noroc, intrigi matrimoniale și, de ce nu, feudalismul rus, ar plasa imediat Anna Karenina în topul listei cu „cele mai mari romane”. Și exact acesta este clasamentul pe care publicații precum revista Time l-au dat romanului de când a fost publicat în întregime în 1878.
Publicat pentru prima dată în Franța în 1885, romanul Anna Karenina marchează intrarea triumfală a literaturii ruse în cultura europeană, fiind considerat o capodoperă a literaturii.
Autorul pune în contrast fericirea calmă a unui menaj cinstit format din Konstantin Levin și Kitty Șcerbațkaia, cu umilințele și eșecurile care însoțesc pasiunea vinovată a lui Alexis Vronski și Anna Karenina. Primele schițe erau, de altfel, intitulate Două căsătorii, două cupluri.
Scrisă de romancierul rus Lev Tolstoi, această lucrare de ficțiune în opt părți spune povestea a două personaje importante: o tragică soție dezamăgită, Anna, care fuge cu tânărul ei iubit și un proprietar de pământ, îndrăgostit, pe nume Konstantin Levin, sfâșiat între credință și filozofie.
Tolstoi modelează caractere prin aceștia discuții profunde despre dragoste, durere și familie în societatea rusă, cu o distribuție considerabilă de personaje recunoscute pentru umanitatea lor realistă.
Romanul a fost deosebit de revoluționar în tratarea femeilor, înfățișând prejudecățile și dificultățile sociale ale vremii cu o emoție vie.
Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee
Această copertă de carte este una dintre multele date acestei lucrări clasice a scriitoarei americane Harper Lee (To Kill a Mockingbird), 1960. Romanul a câștigat un premiu Pulitzer în 1961, iar în anul următor a fost transformat într-un film câștigător al Premiului Oscar.
Harper Lee, considerată a fi unul dintre cei mai influenți autori care au existat vreodată, a publicat doar un singur roman (până când controversata sa continuare a fost publicată în 2015, chiar înainte de sfârșitul vieții sale).
Să ucizi o pasăre cântătoare a fost publicat în 1960 și a devenit imediat un clasic al literaturii. Romanul examinează rasismul în sudul Statelor Unite ale Americii, prin ochii mari și inocenți ai unei fete istețe pe nume Jean Louise („Scout”) Finch.
Personajele sale emblematice, în special avocatul și tatăl simpatic și corect Atticus Finch, au servit drept modele și au schimbat perspectivele în Statele Unite într-o perioadă în care tensiunile legate de rasă erau mari.
To Kill a Mockingbird a câștigat Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 1961 și a fost transformat într-un film câștigător al Oscarului în 1962, dând poveștii și personajelor ei mai multă viață și influență asupra sferei sociale americane.
Marele Gatsby – F. Scott Fitzgerald
Marele Gatsby (The great Gatsby) al lui F. Scott Fitzgerald se remarcă drept unul dintre cele mai mari texte pentru introducerea elevilor în arta de a citi literatură în mod critic.
Romanul se derulează din perspectiva unui tânăr pe nume Nick Carraway, care s-a mutat recent în New York City și se împrietenește cu excentricul și bogatul său nou vecin cu origini misterioase, Jay Gatsby.
Marele Gatsby oferă o privire din interior asupra Epocii Jazzului din anii 1920 din istoria Statelor Unite, criticând în același timp ideea „Visului American”.
Poate cel mai faimos aspect al romanului este coperta sa – o față cu ochi pătrunzători proiectată pe cerul albastru închis al nopții și lumini dintr-un peisaj urban – o imagine care se regăsește și, într-o configurație puțin diferită, în textul însuși ca un simbol- cheie.
Celestial Eyes (Ochii cerești), cea mai faimoasă lucrare a pictorului și designerului grafic spaniol Francis Cugat, coperta originală din 1925 pentru romanul Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald.
Decodificarea copertei emblematice a romanului „Marele Gatsby”
Pictura iconică a lui Francis Cugat, reprezentând un chip fără trup plutind deasupra luminilor New York-ului, este probabil cea mai faimoasă și celebrată copertă de carte din întreaga literatură americană. Editorul lui F. Scott Fitzgerald, Maxwell Perkins, părea să fi înțeles semnificația imaginii chiar înainte de publicarea romanului, declarând-o „o capodoperă pentru această carte” într-o scrisoare către Fitzgerald.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor acestor lucruri, se știu relativ puține lucruri despre Cugat însuși – Marele Gatsby a fost singura copertă de carte pe care a pictat-o vreodată și nimeni nu este sigur cum a ajuns în atenția editorului lui Fitzgerald – iar originile imaginii „Ochii cerești” rămân, de asemenea, incerte.
În descrierea lui Daisy de către Fitzgerald aceasta apare ca fiind „fata al cărei chip fără trup plutea de-a lungul cornișelor întunecate și a semnelor orbitoare”. Totuși, este foarte posibil ca, în loc ca Cugat să fie inspirat de imaginile lui Fitzgerald, să fie invers, deoarece Fitzgerald a declarat că „a scris-o [coperta] în carte”.
Un veac de singuratate – Gabriel García Márquez
Regretatul autor columbian Gabriel García Márquez și-a publicat cea mai faimoasă lucrarea sa, Un veac de singurătate (One hundred years of solitude), în 1967.
Romanul este povestea a șapte generații ale familiei Buendía și urmărește înființarea orașului lor Macondo până la distrugerea acestuia, împreună cu ultimii descendenți ai familiei.
În formă fantastică, romanul explorează genul realismului magic subliniind natura extraordinară a lucrurilor banale, în timp ce lucrurile mistice se dovedesc a fi comune. Márquez subliniază prevalența și puterea mitului și a basmului popular în relatarea istoriei și a culturii latino-americane.
Romanul i-a adus numeroase premii lui Márquez, conducând la onorarea sa cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1982 pentru întreaga operă, Un veac de singuratate fiind adesea considerat capodopera sa.
O călătorie în India – E. M. Forster
Edward Morgan Forster și-a scris romanul O călătorie în India (A passage to India) după mai multe călătorii în țară de-a lungul tinereții sale. Cartea a fost publicată în 1924 și urmărește un medic musulman indian pe nume Aziz și relațiile sale cu un profesor de engleză, Cyril Fielding, și cu o profesoară de engleză, vizitatoare, pe nume Adela Quested.
Când Adela crede că Aziz a agresat-o în timpul unei excursii la peșterile Marabar din apropierea orașului fictiv Chandrapore, unde se desfășoară povestea, tensiunile între comunitatea indiană și comunitatea colonială britanică cresc.
Posibilitatea de prietenie și conexiune între englezi și indieni, în ciuda diferențelor lor culturale și a tensiunilor imperiale, este explorată în conflict. Descrierile colorate ale naturii, peisajul Indiei și forța metaforică pe care o oferă textul romanului îl consacră drept o mare operă de ficțiune.
Omul invizibil – Ralph Ellison
Adesea confundat cu nuvela științifico-fantastică a lui H.G. Wells cu aproape același nume (mai puțin articolul hotărât „The” al titlului, Invisible man), Omul invizibil al lui Ralph Ellison este un roman revoluționar în expresia identității pentru bărbatul afro-american.
Naratorul romanului, un bărbat care nu este numit niciodată, dar care crede că este „invizibil” pentru ceilalți din punct de vedere social, spune povestea trecerii sale din sud la facultate și apoi în New York. În fiecare loc, el se confruntă cu adversități extreme și discriminare, intrând în și în afara slujbei, în relații și mișcări sociale îndoielnice, într-o mentalitate captivantă și eterică.
Romanul este renumit pentru stilul său suprarealist și experimental de scriere care explorează simbolismul din jurul identității și culturii afro-americane. Invisible Man a câștigat Premiul Național de Carte din SUA pentru ficțiune în 1953.
Don Quijote – Miguel de Cervantes
Don Quijote (dreapta) și servitorul său Sancho Panza într-o ilustrație din cartea Don Quijote, de Miguel de Cervantes. Ilustrația a apărut într-o ediție a cărții care a fost publicată în anii 1800.
Romanul Don Quijote a lui Miguel de Cervantes, poate cea mai influentă și mai cunoscută operă din literatura spaniolă, a fost publicat pentru prima dată integral în 1615.
Romanul, care este considerat, de obicei, una dintre cele mai bune opere literare din toate timpurile, spune povestea un bărbat care își ia numele „Don Quijote de la Mancha” și pornește, într-un acces obsesiv pentru romanele romantice despre cavalerism, pentru a reînvia obiceiul și a deveni el însuși un erou.
Personajul lui Don Quijote a devenit un idol și oarecum un personaj arhetipal, influențând, de la publicarea romanului, multe opere importante din artă, muzică și literatură.
Textul a fost atât de influent încât a fost creat cuvântul, donchihotic, bazat pe personajul Don Quijote, pentru a descrie pe cineva care este „prostește de nepractic, mai ales în urmărirea idealurilor, marcat de idei romantice imprudente sau înalte sau acțiuni extravagant de cavalerești.”
Preaiubita – Toni Morrison
Romanul spiritual și obsedant al lui Toni Morrison din 1987, Preaiubita (Beloved), spune povestea unui sclave evadate pe nume Sethe, care a fugit în Cincinnati, Ohio, în anul 1873.
Romanul investighează trauma sclaviei chiar și după ce libertatea a fost câștigată, înfățișând vinovăția și durerea emoțională a lui Sethe după ce și-a ucis propria copilă, pe care a numit-o Preaiubita, pentru a nu fi destinată să trăiască o viață de sclavă.
O figură spectrală apare în viața personajelor și poartă același nume ca și copilul, întruchipând angoasa și suferințele familiei și făcând sentimentele și trecutul lor inevitabile.
Romanul a fost lăudat pentru că abordează efectele psihologice ale sclaviei și importanța familiei și a comunității în procesul de vindecare. Beloved a primit Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 1988.
Doamna Dalloway – Virginia Woolf
Poatel cel mai particular roman din această listă, Doamna Dalloway (Mrs. Dalloway) al Virginiei Woolf descrie exact o zi din viața unei femei mondene britanice pe nume Clarissa Dalloway.
Folosind o combinație între o narațiune la persoana a treia și gândurile diferitelor personaje, romanul folosește tehnica fluxului conștiinței pe tot parcursul său.
Rezultatul acestui stil este o privire profund personală și revelatoare în mintea personajelor, romanul bazându-se mai degrabă pe personaj decât pe o intrigă pentru a-și spune povestea.
Gândurile personajelor includ regrete constante și gânduri din trecut, luptele lor cu bolile mintale, stresul post-traumatic după Primul Război Mondial și efectul presiunilor sociale. Stilul, subiectul și timpul unic al romanului îl fac una dintre cele mai respectate și apreciate lucrări din toate timpurile.
O lume se destramă – Chinua Achebe
Canonul occidental al „marii literaturi” se concentrează adesea pe scriitorii care vin din America de Nord sau Europa și adesea ignoră scriitorii de succes și operele uimitoare ale literaturii din alte părți ale lumii.
O lume se destramă (Things Fall Apart) de Chinua Achebe, publicată în 1958, este o astfel de lucrare a literaturii africane care a trebuit să depășească prejudecățile unor cercuri literare și care a reușit să câștige recunoaștere în întreaga lume, în ciuda acestora.
Romanul urmărește un bărbat Igbo (poporul Igbo, din sudul Nigeriei) pe nume Okonkwo, care descrie familia lui, satul din Nigeria în care trăiește și efectele colonialismului britanic asupra țării sale natale.
Romanul este un exemplu de literatură postcolonială africană, un gen care a crescut în dimensiune și recunoaștere de la mijlocul anilor 1900, deoarece oamenii africani au putut să-și împărtășească poveștile adesea neauzite despre imperialism din perspectiva colonizaților. Romanul este frecvent recomandat pentru lectură în cursuri de literatură mondială și studii africane.
Jane Eyre – Charlotte Brontë
Jane Eyre al lui Charlotte Brontë, un alt roman deseori destinat lecturii școlare, a fost publicat inițial în 1847 sub pseudonimul Currer Bell pentru a ascunde faptul că scriitorul era o femeie. Din fericire, multe s-au schimbat din 1847 în ceea ce privește femeile în literatură, iar Brontë primește acum meritul cuvenit pentru unul dintre cele mai inovatoare romane despre femei din istorie.
Într-o perioadă în care autoarea s-a simțit obligată să-și ascundă adevărata identitate, Jane Eyre a oferit o poveste despre individualism pentru femei. Personajul omonim al romanului devine dintr-o orfană săracă o femeie independentă și de succes.
Lucrarea combină atât teme din literatura gotică, cât și din literatura victoriană, revoluționând arta romanului și concentrându-se pe creșterea sensibilității lui Jane prin acțiuni și scriere interiorizată.
Culoarea purpurie – Alice Walker
Deși romanul epistolar (sub formă de scrisori scrise de unul sau mai multe personaje) a fost cel mai popular înainte de secolul al XIX-lea, Alice Walker a devenit o campioană a stilului cu romanul ei The Color Purple, câștigător al Premiului Pulitzer și al Premiului Național de Carte în 1982.
Amplasat în sudul american de după Războiul Civil, romanul urmărește o tânără afro-americană pe nume Celie, care ajunge la maturitate, în scrisorile pe care le scrie lui Dumnezeu și surorii ei Nettie.
Celie se confruntă cu abuzuri din partea tatălui ei și în cele din urmă ale soțului ei, relatând propria suferință și evoluție, precum și pe cea a prietenilor și familiei sale.
Romanul explorează temele sexismului, rasismului, genului și dizabilității prin grupul de personaje defavorizate și afectate care, în timp, evoluează pentru a-și modela propria viață.
Povestea a fost adaptată pentru marele ecran, filmul fiind nominalizat la Oscar în 1985, dar, în ciuda aprecierilor pe scară largă, a fost respins la toate cele 11 premii pentru care a fost nominalizat.
© CCC