Cele mai strălucite minți ale lumii (3)

Genii creative, minți luminate

Sec. XX – Barbara McClintock  (SUA), 1902 – 1992

Wernher von Braun (Germania), 1912 – 1977

Noam (Avram) Chomsky (SUA), 1928

Stephen Hawking (Anglia), 1942 – 2018

Steve Jobs (SUA), 1955 – 2011

Barbara McClintock  (SUA), 16 iun. 1902 – 2 sept. 1992, om de știință, specialist în citogenetică

Barbara McClintock, în laboratorul de la Cold Spring Harbour, în 1947.

Este considerată unul dintre eminenții citogeneticieni ai secolului XX. A primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, în 1983, pentru descoperirea factorilor genetici mobili, numiți transpozoni, care arată natura mobilă a genomului, fiind purtători ai caracterului mobil al genomurilor. Transpozonii au fost descoperiți de către Barbara McClintock la porumb, realizare pentru care a primit Premiul Nobel.

McClintock este singura femeie care a obținut individual prestigiosul premiu în această categorie, iar după Marie Curie și Irène Joliot-Curie, este a treia femeie laureată Nobel în anul 1983.

[Genom, genomuri: totalitatea genelor prezente în cromozomii unui organism sau în setul haploid de cromozomi, care conține informația genetică necesară formării unui organism.

Transpozonii (jumping genes) sunt grupați în numeroase familii moleculare, însă pot fi împărțiți în două mari categorii: transpozoni de tipul I și transpozoni de tipul II. Principala deosebire constă în faptul că transpozonii de tipul I nu suferă o mobilizare propriu-zisă, ci sunt copiați, iar copiile sunt integrate în alte situsuri din genom (mobilizare de tip copy-paste); în timp ce transpozonii de tipul II sunt decupați din genom și reintegrați în alte poziții (mobilizare de tip cut and paste).]

Pe vremea în care genetica era încă considerată o știință agricolă, McClintock studia cromozomii, conținutul lor genetic și mijloacele lor de exprimare. Ca fondator al câmpului citogenetic, a dezvoltat tehnica de vizualizare a cromozomilor și a recombinării genetice.

Cercetările sale au fost inițial întâmpinate cu scepticism, considerându-se că nu au nicio aplicație practică. Ulterior, și-au găsit aplicație la speciile de porumb din America de Sud, în cadrul mecanismelor de reglare genetică. Descoperirile sale au contribuit la înțelegerea mecanismelor geneticii și au explicat (printre altele) cum bacteria poate dezvolta rezistență la antibiotice și cum speciile fac salturi evolutive și nu pași.

În 1927, a finalizat o teză de doctorat în botanică la Universitatea Cornell, unde a efectuat cercetări de vârf despre citogenetica porumbului, care, în plus, a rămas domeniul său de predilecție de-a lungul carierei. La sfârșitul anilor 1920, a studiat cromozomii și modificările acestora în timpul reproducerii la porumb.

Activitatea și rezultatele ei au fost uimitoare și foarte avansate față de epoca sa: a dezvoltat tehnici de observare a cromozomilor porumbului și a folosit analize microscopice pentru a demonstra o serie de teorii genetice fundamentale, inclusiv cea a schimbului de informații genetice prin intermediul cromozomilor în timpul meiozei.

McClintock a produs prima hartă genetică a porumbului, legând regiunile cromozomiale cu trăsăturile fizice și a demonstrat rolul telomerului și centromerului, două regiuni de cromozomi importanți în conservarea informațiilor genetice.

[Meioză: diviziune a celulei prin separarea de perechi de cromozomi din nucleu și formarea de gameți.]

A fost recunoscută drept una dintre cele mai bune specialiste din domeniul său, câștigând premii prestigioase pentru contribuția sa științifică, fiind aleasă membru ale Academiei Naționale de Științe în 1944. În 1971, i s-a decernat National Medal of Science de către președintele Richard Nixon.

 

Wernher von Braun (Germania), 23 mar. 1912 –16 iun. 1977, inginer, om de știință, pionier și vizionar al dezvoltării tehnologiei și zborurilor rachetelor, naturalizat cetățean american.

La începutul anului 1958, primul satelit artificial american Explorer 1, U.S. Explorer 1, a descoperit centura de radiații din jurul Pământului. Ținând un model de satelit sărbătorit după ce a orbitat cu succes, de la stânga la dreapta: William H. Pickering, fost director al JPL, care a construit și a operat satelitul; James A. van Allen, în mijloc, de la Universitatea de Stat din Iowa, a proiectat și a construit instrumentul amplasat pe Explorer care a detectat radiația care înconjoară Pământul; la dreapta, Wernher von Braun, liderul echipei Army’s Redstone Arsenal.

A jucat un rol important în toate ramurile construirii de rachete și explorării spațiale, întâi în Germania, apoi, după Al Doilea Război Mondial, în Statele Unite.

A fost liderul științific al echipei de specialiști din Germania Nazistă, care a proiectat și realizat racheta V-2, cea care a ucis peste 7.000 de oameni în Marea Britanie, în 1944 și 1945 (la care se adaugă un număr și mai mare de victime în anii de dezvoltare și testare în Germania a rachetei, la Peenemünde și în alte locuri).

Conducător al programului german de creare a rachetelor (racheta V-2), atât înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, cât și în timpul acestuia, a fost adus în Statele Unite, împreună cu o bună parte a echipei sale științifice de la Peenemünde, printr-o operațiune secretă numită Operațiunea Paperclip (Operațiunea Agrafa), fiind naturalizat cetățean al Statelor Unite. Astfel, Werner von Braun, expert german în domeniul rachetelor cu rază lungă de acțiune (teribilele V1 si V2 din Al Doilea Război Mondial) a fost luat prizonier voluntar de americani, în 1945, în cadrul Operațiunii Paperclip, înainte de a fi naturalizat pentru a lucra pentru SUA.

Denumită inițial Operaţiunea Overcast, Operaţiunea Paperclip a fost realizată la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial de către statul-major al Statelor Unite, fără cunoştinţa preşedintelui Roosevelt. Această operațiune a constat în recrutarea și transferarea, în secret, a cca. 1500 de oameni de ştiinţă germani pentru a lupta împotriva URSS-ului comunist şi pentru a prelua armele secrete ale celui de-al Treilea Reich. Acești oameni de ştiinţă au efectuat cercetări în diferite domenii, inclusiv în domeniul armelor chimice (Zyklon B), utilizării medicamentelor psihotrope în tortură, cuceririi spațiului, rachetelor balistice cu rază lungă de acțiune, Long Range (V1, V2).

De fapt, cele două operațiuni nu sunt sinonime, cum se crede astăzi, în mod eronat, ci au fost etape distincte ale proiectului. Operaţiunea Overcast a fost un proiect militar secret al SUA, din anul 1945, după înfrângerea Reich-ului german, de a recruta oameni de ştiinţă și tehnicieni germani, împreună cu tehnica lor militară, pentru a fi utilizați în scopuri proprii. Sub numele de cod Operaţiunea Paperclip, acest proiect a avut loc la scurt timp după Operațiunea Overcast de recrutare și transferare. Începand din 1946, proiectul Paperclip a constat în naturalizarea oamenilor de știință germani si continuarea primei etape, Operatiunea Overcast.

În general, considerat părintele programului spațial din SUA, von Braun a propulsat astronauți și sateliți, în spațiu, pe rachete gigantice. Dar contribuția sa cea mai semnificativă a fost viziunea pentru viitor. Visele sale despre stații spațiale și nave spațiale, în stilul avionului, au deschis calea pentru epoca spațială de astăzi.

A lucrat la programul militar american ICBM (Intercontinental ballistic missiles “rachete balistice intercontinentale”), apoi la NASA, ca director al Centrului Marshall pentru Zboruri Spațiale (Marshall Space Flight Center) și ca șef al proiectului rachetei Saturn V, superracheta anilor 1960, care a permis Statelor Unite să lanseze în spațiu nave din ce în ce mai performante, din seria programului spațial Apollo si care a culminat cu aselenizarea astronauților în misiunile spațiale Apollo 11, Apollo 12, Apollo 14, Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17.

 

Noam (Avram) Chomsky (SUA), 7 dec. 1928, lingvist, filozof și activist politic

Un portret al lui Noam Chomsky, realizat în 2004, în Vancouver, Canada.

Cunoscut drept „cel mai citat savant în viață”, fondatorul lingvisticii generative și un controversat activist politic de stânga (intelectual angajat cu o tendință socialistă, libertară și anarhistă).

Chomsky a fost un pionier în teoria gramaticii transformaționale care a revoluționat domeniul lingvisticii teoretice.  În lumea academică, Chomsky este cunoscut pentru teoria gramaticii generativ-transformaționale și pentru contribuțiile sale în domeniul lingvisticii teoretice (gramatica universală). El este cel care a revoluționat întreg sistemul lingvistic modern prin celebrele sale modele generative.

[Gramatica universală (GU) în lingvistica modernă, de obicei atribuită lui Noam Chomsky, este teoria componentei genetice a aptitudinii de limbaj. Postulatul de bază al GU este că un anumit set de reguli structurale sunt înnăscute pentru oameni, independent de experiența senzorială. Cu mai mulți stimuli lingvistici primiți în cursul dezvoltării psihologice, copiii adoptă reguli sintactice specifice care se conformează GU. Este uneori cunoscută sub numele de „gramatică mentală” și constrastează cu alte „gramatici”, de exemplu, prescriptive, descriptive și pedagogice. Susținătorii acestei teorii subliniază și se bazează parțial pe argumentul sărăciei stimulilor și pe existența unor proprietăți universale ale limbajelor umane naturale. Totuși, aceasta din urmă nu a fost ferm stabilită, întrucât unii lingviști au susținut că limbile sunt atât de diverse încât o astfel de universalitate este rară.]

Chomsky susține că obiectul de studiu corect al lingvisticii îl reprezintă gramaticile cu reprezentare mentală, ce constituie cunoștințele vorbitorului nativ despre limba sa, precum și facultățile lingvistice înnăscute sau „gramatica universală”, care permit copilului care învață limba, în procesul normal de dezvoltare, să construiască o gramatică a limbii la care este expus.

A obținut titlul de doctor la Universitatea Pennsylvania în 1955, an în care s-a alăturat Institutului pentru Tehnologie din Massachusetts, devenind profesor emerit de lingvistică la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

Chomsky a început să-și dezvolte teoria gramaticii generative și transformaționale în anii 1950, căutând să depășească atât abordarea structuralistă, distribuționalistă și comportamentistă în studiul limbajului natural.

Vizând să informeze despre structurile înnăscute ale „facultății limbajului”, această teorie este adesea descrisă ca fiind cea mai importantă contribuție în domeniul lingvisticii teoretice din secolul XX și uneori s-a vorbit chiar despre „revoluția chomskiană”. Ca răspuns la criticile dezvoltate în anii 1970, față de primul său model, Chomsky a propus la începutul anilor 1980 o nouă versiune a teoriei sale bazată pe o abordare modulară. Apoi a pus bazele, în anii 1990, a ceea ce a numit „programul minimalist”.

Cercetările lui Chomsky au jucat un rol crucial în ceea ce este cunoscut drept „revoluția cognitivă”. Critica sa asupra comportamentului verbal  (Verbal Behavior de Burrhus Frederic Skinner), în 1959, a contestat abordarea comportamentală a studiului minții și limbajului, care a dominat în anii 1950. Abordarea sa naturalistă a studiului limbajului a avut, de asemenea, o mare rezonanță în filozofia limbajului și a minții. De asemenea, a stabilit ierarhia Chomsky, un mijloc de clasificare a limbajelor formale în funcție de puterea lor generativă.

 

Stephen Hawking (Anglia), 8 ian. 1942 – 14 mar. 2018 fizician, cosmolog  și autor englez

Teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi ai epocii contemporane, profesor la catedra de matematică de la Universitatea Cambridge, deținută cândva de Isaac Newton.

 

Fostul astronaut Buzz Aldrin și astrofizicianul Stephen Hawking se alătură pentru a ajuta la promovarea viitorului umanității în spațiu.

Născut la 300 de ani de la moartea lui Galileo, Stephen Hawking a furnizat dovezi matematice, admițând că teoria generală a relativității este corectă pentru teoria Big Bang care explică originea universului. Aceasta presupune că timpul se va încheia cu găuri negre, ceea ce conduce la unificarea Relativității Generale și a Teoriei Cuantice. A lucrat la legile fundamentale ale universului: fără a respinge teoria relativității lui Einstein, i-a arătat limitele și necesitatea de a o raporta la fizica cuantică.

A studiat în special domeniul relativității generalizate și fizica găurilor negre. Este cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniile  cosmologiei și gravitației cuantice, în special în domeniul găurilor negre.

Fiul unui cercetător în biologie, Stephen Hawking a fost foarte rapid atras de matematică. Și-a făcut studiile la Universitatea Oxford, dar și-a luat doctoratul la Cambridge.

Dupa licența în științele naturii, a intrat la Cambridge, în 1962, la Institutul de Astronomie, unde a dezvoltat diverse teorii despre originea universului (Big-Bang) și gaurile negre. A obținut titlul de Doctor în Fizică la Trinity Hall din Cambridge, unde și-a început activitatea didactică și științifică.

În anul urmator, la vârsta de douăzeci de ani, resimte primele simptome ale unei boli incurabile degenerative, o formă rară – cu debut precoce și progres lent – a sclerozei laterale amiotrofice (ALS). Boala sa a progresat de-a lungul anilor până la punctul de a-l lăsa, aproape complet, paralizat. Pierzându-și mobilitatea membrelor , este forțat să se supună unei traheotomii în 1985.

Hotarât să supraviețuiască paraliziei, a devenit profesor de matematică, în 1973, la Cambridge, catedra ocupată în timp de Isaac Newton. A fost profesor de matematică la Universitatea Cambridge din 1980 până în 2009, membru al Colegiului Gonville și Caius și un distins cercetător al Institutului Perimetrul Fizicii Teoretice din Waterloo, Canada.

În 1971, a explicat că numeroasele corpuri formate după Bing Bang aveau masa de un miliard de tone fiecare, dar dimensiunea unui proton. Aceste găuri negre minuscule sunt unice, deoarece se supun legilor relativității, datorită masei și forței de atracție uriașe pe care le au, cât și legilor mecanicii cuantice, datorită dimensiunilor microscopice.

În 1974, a explicat că găurile negre se “evaporă”, fenomen cunoscut azi ca radiația Hawking.

Cercetările sale au dat un nou imbold teoriilor asupra caracteristicilor găurilor negre și au arătat conexiunile acestor trăsături cu legile termodinamicii clasice și cu cele ale mecanicii cuantice.

Cheia principalelor lucrări științifice ale lui Stephen Hawking se bazează, în colaborare cu Roger Penrose, pe dezvoltarea teoremelor asupra singularităților în cadrul relativității generale și pe prezicerea teoretică a faptului că găurile negre ar trebui să emită ceea ce este astăzi este cunoscut sub numele de radiația Hawking.

Dornic să-și popularizeze disciplina, a publicat A brief history of time, „Scurtă istorie a timpului, de la Big Bang la găurile negre” (2000) – bestseller vândut în 12 milioane de exemplare, “Universul într-o coajă de nucă” și o carte pentru  copii, “George și secretele universului”, în 2007.

Succesul său este legat și de cărțile de popularizare a științei în care discută despre teoriile sale și despre cosmologie. Cărțile și aparițiile sale publice au făcut din acest teoretician, de renume mondial, o celebritate.

 

Steve Jobs (SUA), 24 febr. 1955 – 5 oct. 2011, antreprenor și inventator, adesea calificat drept vizionar

Cofondator și CEO (director general) al firmei Apple Computer, CEO al firmei Pixar, până la achiziția acestui studio de animație de către compania Disney.  A fost cel mai mare acționar al companiei Disney  și membru în Consiliul Director al acesteia.

Figură majoră în domeniul electronicelor de consum, un pionier în apariția computerului personal, a playerului muzical digital, a smartphone-ului și a touchpad-ului, Steve Jobs este considerat unul dintre cele mai influente personaje din industria calculatoarelor și a industriei divertismentului.

Cariera în afaceri a lui Jobs a contribuit la formarea mitului întreprinzătorului inteligent și individualist din Silicon Valley care este preocupat de designul produsului și importanța crucială pe care o are aspectul estetic al produsului în cucerirea clienților. Munca sa de dezvoltare de produse, care sunt atât funcționale cât și elegante, i-au adus o reputație la care mulți admiratori fac referință.

A renunțat la cursurile colegiului Reed și s-a angajat la Atari Corp., o companie producătoare de jocuri video. În 1976, împreună cu inginerul american de origine poloneză, specialist în calculatoare, Stephen Wozniak, a fondat compania Apple Computer, Inc.

Primul computer Apple, produs când Jobs avea doar 21 de ani, a schimbat ideea publicului despre computere, acestea evoluând de la mașinăria uriașă, folosită de cercetători, la echipamentul electronic care putea fi folosit de oricine.

Computerul Macintosch produs de Apple, care a ieșit pe piață în 1984, avea interfață grafică pentru utilizator și mouse, accesorii devenite obligatorii pentru toate aplicațiile. În 1980, Apple a recurs la o majorare de capital și Jobs a devenit președintele companiei.

Conflictele l-au determinat să părăsească firma Apple în 1985 și să formeze NeXT Computer Inc., dar în 1996 a revenit la Apple, fiind numit președintele Consiliului de Administrație, în 1997. Noul computer iMac (1998) a adus o avere companiei.

Steve Jobs a schimbat modul în care oamenii foloseau calculatoarele, începând cu Apple II și continuând cu iPhone-urile de astăzi. Jobs nu a avut întotdeauna succes – a fost forțat să renunțe la compania pe care a creat-o în 1985 – dar s-a întors la Apple în 1996 și a transformat compania într-un furnizor de succes al gadgeturilor portabile, precum iPod, iPhone și iPad.

Jobs a fost cunoscut pentru personalitatea sa uneori sarcastică și abilitatea în vânzări care a inspirat conexiuni personale profunde între clienții Apple și produsele lor.

 © CCC

Cele mai stralucite minti ale lumii (1)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.