Cella Serghi

Cella Serghi, 4 nov. 1907 –  19 sept. 1992, scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A trăit 84 de ani.

Până în 1916 a locuit la Constanța, orașul său natal, apoi s-a mutat împreună cu familia, întâi la Brăila și apoi la București. Clasele primare începute la Constanța sunt continuate în orașele în care familia se stabilește. Urmează la București Facultatea de Drept, luându-și licența în 1931.

În 1937, apare în “Revista fundațiilor” primul fragment din romanul “Pînza de păianjen”, intitulat “Cele dintâi nedumeriri”. Debutul este remarcabil, lucrarea fiind apreciată de Camil Petrescu și Alexandru Rosetti. De fapt, Camil Petrescu o și determinase să scrie, după cum mărturisește scriitoarea. Romanul în manuscris fusese citit în 1936 de Mihail Sebastian, care l-a recomandat lui Liviu Rebreanu. Se poate spune că talentul Cellei Serghi s-a afirmat odată cu apariția acestui roman.

Așa se face că prima lucrare a autoarei a fost recomandată publicului de trei mari scriitori: Camil Petrescu, Liviu Rebreanu și Mihail Sebastian. Romanul a apărut cu o banderolă pe care scria: „Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Mihail Sebastian au recomandat Editurii acest roman”. Despre întâlnirea cu autorul lui “Ion” și clipa când punându-i mâna pe umăr i-a spus cu toată gravitatea “ești un scriitor”, Cella Serghi își amintește întotdeauna cu emoție. De acum înainte, scriitoarea își trasează hotărât drumul spre cariera ei literară.

Romanele sale – toate bine primite de cititori, au cunoscut câte trei și patru ediții. Retipăririle confirmă, odată în plus, popularitatea de care se bucură scriitoarea. Interpretă deosebită a sufletului feminin, personajele sale au găsit o largă audiență în rândul publicului. Mai toate eroinele au un destin tulburător și captivant, sunt firi complexe, parcurg drumuri deosebite în afirmarea lor socială. După cum apreciază critica literară, “ceea ce conferă originalitate scrisului Cellei Serghi este viziunea realistă a cărților sale”.

Opere principale:

Pânza de păianjen, roman revizuit de autoare în trei ediții succesive (în 1938, 1946 și 1971);

Cad zidurile, 1950, roman refăcut în 1965 sub titlul Cartea Mironei și în 1972 sub titlul Mirona;

Cântecul uzinei, 1950; S-a dumirit și Moș Ilie, 1950; Surorile, nuvelă, 1951; Cantemiriștii, 1954;

Fetele lui Barotă, 1958, redenumit, în ediția din 1974, Iubiri paralele; Cartea Mironei, 1967;

Gențiane, 1970; Pe firul de păianjen al memoriei, 1977; În căutarea somnului uriaș, povestire, 1980;

Această dulce povară, tinerețea, 1983, cu o ediție a doua revăzută, apărută postum în 1993;

Interviuri, cu douăsprezece scrisori inedite către Ilie Rad

Traduceri: Vă place Brahms? de Françoise Sagan, 1971; Casa de hârtie de Françoise Mallet-Joris, 1972;

Celălalt de Andrée Chedid, 1977.

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.