Cinci curiozități ale planetei noastre
1. Și dacă Pământul a fost cândva violet?
Planeta noastră este de culoare albastru-verde datorită clorofilei și a mărilor și oceanelor, dar ar fi putut fi altfel. Primele organisme au dezvoltat într-adevăr un alt mijloc de captare a energiei solare, altul decât clorofila, care ar fi produs o culoare foarte apropiată de violet. Impresionant!
Ipoteza Pământului violet este o teorie a exobiologiei care propune faptul că atunci când viața a apărut pentru prima dată pe Pământ, formele de viață fotosintetice au folosit mai degrabă retinalul decât clorofila ca pigment de asimilare, transformând oceanele nu în verde, ci mai degrabă în violet (roșu-violaceu). Pigmenții retinali ai halobacteriilor sunt mai simpli în comparație cu pigmenții clorofilieni mai complecși. Halobacteriile sunt arhee (organisme unicelulare, anucleate și care nu au organite despărțite de membrane) fotosintetice actuale care folosesc retinalul ca pigment.
Retinalul (denumit și retinaldehidă) este un compus organic, una dintre cele trei forme de vitamina A, o aldehidă polinesaturată capabilă să absoarbă lumina și care are o culoare portocalie. Este de fapt derivatul aldehidic al retinolului (forma dietară a vitaminei A, o vitamină solubilă în grăsimi, antioxidantă, importantă în vedere și creșterea oaselor). Retinalul se leagă de proteine, opsine, și formează baza moleculară a vederii.
Clorofila (în limba greacă, cloros însemnând verde) este un pigment de culoare verde, esențial în procesul de fotosinteză, prin intermediul acesteia având loc transformarea energiei luminoase în energie chimică.
[Exobiologie: ramură a biologiei care studiază prezența și particularitățile formelor de viață în spațiul cosmic, pe planetele sistemului solar.]
2. Pietre care se mișcă singure?
În Valea Morții din California, orice este posibil. Potrivit științei, acest fenomen particular se datorează acțiunii vântului care face ca pietrele să alunece pe distanțe lungi.
3. E frumoasă Luna, nu-i așa?
Potrivit științei, au fost două inițial. De fapt, a existat un alt satelit, mai mic, care orbita în jurul Pământului: acest satelit s-a ciocnit cu Luna și s-a contopit parțial cu ea. Fragmentele rezultate s-au dezintegrat și au căzut pe planeta noastră.
4. Nimic nu e static, totul este în mișcare!
Dacă stai pe loc și te gândești că stai nemișcat chiar în acel moment, te înșeli foarte mult. Da, pentru că viteza de rotație a Pământului în jurul axei sale este de 1.600 km/h și în același timp se rotește în jurul Soarelui cu o viteză de 108.000 km/h.
5. Suntem bombardați de roci cosmice în fiecare zi!
Peste 100 de tone de fragmente de roci cosmice cad pe planeta noastră în fiecare zi, fără să ne dăm seama. Acest lucru se întâmplă deoarece aceste fragmente de fier și rocă, desprinse din corpuri cosmice, se dezintegrează atunci când intră în atmosferă, devenind granule de nisip. Acești asteroizi, de dimensiuni destul de mari, ajung la sol înainte de a arde în întregime pe timpul frecării cu aerul atmosferei terestre și formează cratere în urma impactului cu suprafața terestră. Ploile de meteoriți care ard în atmosferă se întâmplă doar în filme!
Ploile de meteori (așa-zisele “stele căzătoare”) sunt denumite, uneori, impropriu, “ploi de meteoriți”. Se poate vorbi totuși de o ploaie de meteoriți când un meteorit explodează și se desprind din el mai multe bucăți ce cad în locuri diferite, ceea ce este altceva.
Meteorii – care generează ploile de meteori (“stele căzătoare”) – sunt asteroizi de mici dimensiuni sau corpuscule cosmice ce intră în atmosfera Pământului ca niște puncte luminoase ce se deplasează cu mare viteză și ard complet în urma frecării cu atmosfera terestră. Meteorii lasă dâre luminoase pe cerul nopții și se consumă complet în urma frecării cu aerul din atmosferă nemaiajungând la sol.
© CCC