Citate despre Constiinta

Tineretul e resortul insufletirii unui neam; termometrul spiritului de jertfa al societatii.

Avea cu dansul un aprig luptator: constiinta.

Amintirile, copii bastarzi ai clipelor moarte. Ratacesc in gol si bat noaptea la fereastra noastra. Asa mor visele pe rand…Si noi zambim si ne uitam departe…Si nu stie nimeni ca venim de la ingropaciune.

Omul isi gaseste forta in propria-i constiinta; cel care traieste in pace cu sine insusi se situeaza deasupra parerii celorlalti.

Nu exista pentru om decat o singura nenorocire adevarata, nenorocirea de a se gasi vinovat si de a avea ceva sa-si reproseze.

Nu exista nici un precept, chiar elementar, care sa nu fi prilejuit o indoiala si pretextul unei lupte ingrozitoare; insa biruinta finala a justitiei contra egoismului este fenomenul cel mai sigur si mai durabil al psihologiei, care demonstreaza izbanda constiintei si vadeste totodata puternica ei garantie.

Constiinta e o facla care lumineaza inima si un judecator neadormit pe care omul il poarta intotdeauna cu el.

De multe ori, arta e un sanatoriu in care se vindeca ranile pe care ni le-a dat viata…

Fereste-te de banalitate. Nu uita ca daca va fi sa te ineci - cel putin nu te ineca intr-un lighean cu apa - arunca-te in ocean...

Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.

Adevaratele poezii incep acolo unde se incheie pe hartie.

Sufletele care nu-si destainuie tainele niciodata… sunt ca odaile cu ferestrele inchise, care nu se aerisesc.

Avem fiecare in inima un Dumnezeu - constiinta noastra.

Constiinta este un instrument de precizie de o sensibilitate extrema. © CCC

Cei din jurul lui nu pot aprecia indeajuns pe artist. Ca sa vezi un varf de munte, se cere perspectiva departarii.

Constiinta e vocea sufletului, patimile sunt vocea trupului.

Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina, Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina.   Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul.   Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful șurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă.   De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. (Toamnă)

Orice fapta care poate fi luata ca o pilda rea nu place chiar aceluia care a facut-o. Cea dintai pedeapsa este ca omul, fiindu-si singur judecator, nu se iarta pe sine, chiar daca el a castigat de pe urma judecatorului necinstit care a dat sentinta.

Fiecare scrie, nu pentru ca vrea, ci pentru ca nu poate altfel.

Închideți-vă bibliotecile, dacă vreți, dar pe libertatea de conștiință, nu veți putea pune nici poartă, nici lacăt, nici zăvor. (O cameră proprie) © CCC