David O. Selznick

David O. Selznick, David Oliver Selznick, 10 mai 1902 – 22 iun. 1965, născut la Pittsburgh, Pennsylvania, producător de film american, scenarist și director executiv de studio de film. Este cunoscut mai ales pentru producția Gone with the Wind (1939) și Rebecca (1940), ambele oferindu-i un premiu Oscar pentru cea mai bună imagine.

A fost una dintre figurile emblematice ale epocii de aur a cinematografiei ca producător hollywoodian.

Este deosebit de cunoscut pentru producția filmului de succes Pe aripile vântului, Gone With The Wind pentru care a câștigat Oscarul pentru cea mai bună imagine. Acest film, unul dintre cele mai populare și de succes din istoria Hollywoodului, a câștigat și alte două premii Oscar și două premii speciale. Selznick a primit, de asemenea, Premiul Memorial Irving G. Thalberg în același an. De asemenea, a câștigat Oscarul pentru cea mai bună imagine în anul următor pentru Rebecca.

David Oliver Selznick s-a născut într-o familie de evrei. Era fiul producătorului și distribuitorului de film mut Lewis J. Selznick și al lui Florence A. (Sachs) Selznick.

A studiat la Universitatea Columbia și a lucrat ca ucenic în compania tatălui său producător și distribuitor de film mut din New York, până când acesta a dat faliment în 1923. În 1926, Selznick s-a mutat la Hollywood și, datorită legăturilor tatălui său, a primit un loc de muncă ca asistent la MGM.

A părăsit MGM pentru Paramount Pictures în 1928 și a lucrat acolo până în 1931, când s-a alăturat RKO ca „director de producții”. Anii săi la RKO au fost fructuoși, deoarece a produs câteva filme notabile, precum A Bill of Divorcement (O lege a divorțului), What Price Hollywood? (Ce preț are Hollywoodul?) și King Kong.

Selznick s-a căsătorit cu Irene Gladys Mayer, fiica patronului studioului Metro-Goldwyn-Mayer, Louis B. Mayer, în 1930. Au divorțat în 1948. Au avut doi fii, Daniel Selznick și Jeffrey Selznick.

În 1933, s-a întors la MGM. Printre filmele sale de succes se numără Dinner at Eight (Cina la opt), David Copperfield, Anna Karenina și A Tale of Two Cities (Poveste despre două orașe).

Dar Selznick dorea să devină producător independent și să-și înființeze propriul studio de film. În 1936 și-a atins obiectivul creând Selznick International Pictures și distribuindu-și filmele prin United Artists.

Succesul său a continuat cu filmele clasice precum The Garden of Allah (Grădina lui Allah), The Prisoner of Zenda (Prizonierul din Zenda), A Star is Born (S-a născut o stea), Nothing Sacred (Nimic sfânt), Intermezzo și, desigur, capodopera sa Gone with the Wind în regia lui Victor Fleming și pe muzica lui Max Steiner.

David O. Selznick a avut un rol-cheie în succesul filmului Pe aripile vântului, supraveghind întreaga producție și făcând însemnări detaliate ale fiecărui aspect al filmului, iar perfecționismul său îl determina să scrie note abundente pentru cei care lucrau la filmele sale.

Pe aripile vântului a fost primul film color de asemenea proporții, realizat prin folosirea procedeului Technicolor. Filmările au durat 140 de zile. Premiera a avut loc la 15 decembrie 1939. Filmul a avut cele mai mari încasări ale tuturor timpurilor.

“New York Herald Tribune” scria la vremea apariției filmului că este “Un spectacol cinematografic monumental”, iar “New York Times” că este “Cea mai mare înscenare cinematografică văzută până azi și cel mai ambițios film de acțiune din istoria spectaculoasă a Hollywoodului”.

A primit zece premii Oscar, un record deținut timp de douăzeci de ani, performanță surclasată în 1960 de filmul Ben-Hur, realizat în anul 1959 de către regizorul american William Wyler (a treia ecranizare după romanul lui Lew Wallace), care a câștigat unsprezece premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film (performanță egalată abia după mulți ani de filmul “Stăpânul Inelelor: Întoarcerea regelui”, 2003).

În lista Insitutului American de Film, 100 de ani…100 de filme (1998), Pe aripile vântului a fost ocupantul locului patru. În iunie 2008, AFI a publicat lista AFI 10 top 10 – o listă a celor mai bune zece filme din zece genuri. Pe aripile vântului a fost clasat al patrulea în categoria Epopei.

În 1940, a produs Rebecca, primul film de la Hollywood al regizorului Alfred Hitchcock, care a câștigat al doilea Oscar pentru cel mai bun film.

După Rebecca, Selznick a închis Selznick International Pictures și și-a luat ceva timp liber. Activitățile sale financiare includ împrumutul mai multor vedete talentate către alte studiouri, precum Alfred Hitchcock, Ingrid Bergman, Vivien Leigh și Joan Fontaine.

În 1944, a revenit la producție cu marele succes al albumului Since You Went Away (De la plecarea ta) pe care l-a scris el însuși. Au urmat apoi marile filme clasice, Spellbound (Fascinație) și The Portrait of Jenny (Portretul lui Jennie). În 1949, a coprodus opera memorabilă a lui Carol Reed, cu participarea excepțională a legendarului Orson Welles: The Third Man (Al treilea om).

După Gone with the Wind, Selznick și-a petrecut restul carierei încercând să producă filme care să egalizeze performanțele acestuia.

A devenit interesat de actrița Jennifer Jones, care atunci era căsătorită cu actorul Robert Hudson Walker și a convins-o să divorțeze de el. Aceștia s-au căsătorit în 1949. Au avut o singură fiică, Mary Jennifer Selznick, care s-a sinucis în 1975.

Unul dintre cele mai faimoase este, fără îndoială, Duel in the Sun (Duel în soare). Cu bugetul său masiv, filmul este cunoscut pentru distribuția sa de excepție compusă din staruri de cinema și efectele de filmare excepționale și pentru că a suscitat tot felul de indignări morale față de scenariul îndrăzneț al lui Selznick. Se pare că acest film este unul dintre primele pe care regizorul Martin Scorsese le-a văzut în viața sa și care l-a inspirat pentru viitoarea sa profesie.

Selznick a petrecut majoritatea anilor 1950 consolidând cariera celei de-a doua soții a sa Jennifer Jones. Ultimul său film, super-producția A Farewell to Arms (Adio arme), cu Jennifer Jones și Rock Hudson, nu a fost bine primit de public.

Pe de altă parte, în 1954, s-a aventurat victorios în producția de televiziune, producând Light’s Diamond Jubilee (Jubileul de Diamant al Luminii), care a intrat în istoria televiziunii prin difuzarea simultană pe toate canalele americane.

Selznick s-a stins din viață pe 22 iunie 1965 după mai multe atacuri de cord.

În plus față de filmografia sa prestigioasă, David O. Selznick avea un instinct entuziast de a descoperi noi talente și este apreciat pentru că a prezentat publicului american pe Fred Astaire, Katharine Hepburn, Ingrid Bergman, Vivien Leigh, Louis Jourdan și Alfred Hitchcock. David O. Selznick nu a încetat să aibă influență asupra Hollywoodului până la sfârșitul vieții sale.