De ce nu putem construi niciodată mașina timpului
Bannerul afișat la „petrecerea pentru călătorii în timp”, organizată în 2009 de Stephen Hawking… arătând că această călătorie nu este posibilă… pentru că nimeni nu a apărut cu o mașină a timpului – gaură de vierme sau cu un TARDIS, prin Vortexul timpului, ca în filmul Doctor Who.
Invitațiile nu au fost trimise decât după petrecere, călătorii în timp trebuind să se întoarcă în trecut pentru a participa.
Este un vis îndelungat și neîmplinit al omenirii de a obține controlul asupra trecerii timpului. Nu se poate să nu ai fantezii despre parcurgerea timpului în sens invers, întreruperea fluxului său etern și eschivarea de la moartea inevitabilă, dacă este posibil din punct de vedere tehnologic.
În mod cert, timpul este un fenomen captivant. De aceea, o temă comună în toate filmele SF este călătoria în timp. Cu toate acestea, construirea mașinii timpului este atât de banală precum este descrisă în filme, ca de exemplu în cel intitulat Înapoi în viitor? Este permisă atât teoretic cât și practic?
Ceea ce se înțelege despre călătoria în timp din ficțiune este că fie se întoarce la o epocă trecută, fie se îndreaptă în viitor. Călătoria în timp nu este o călătorie în spațiu, care are trei dimensiuni, ci este o călătorie în cea de-a patra dimensiune, a timpului, cea pe care nu o înțelegem pe deplin.
Teoria relativității
În fizica non-relativistă, timpul era absolut, independent de observator și același în tot universul. Acest lucru a fost propus de omul de știință britanic Sir Isaac Newton când credea că timpul se scurge într-un ritm constant pentru toată lumea de pretutindeni.
Dar în teoria relativității, așa cum a teoretizat fizicianul german Albert Einstein, timpul nu mai este un concept absolut.
În primul rând, timpul este tratat ca o dimensiune suplimentară la dimensiunile spațiale: lungime, lățime și înălțime. Cu alte cuvinte, timpul este un nou coridor prin care trebuie să treci.
În al doilea rând, timpul nu este același pentru toată lumea de pretutindeni, așa cum a presupus Newton. De exemplu, timpul încetinește pe măsură ce călătorești mai repede și deci trece mai greu.
De fapt, atunci când particulele subatomice sunt accelerate aproape de viteza luminii, durata lor de viață se extinde dramatic. De obicei, ele se descompun mai repede, dar atunci când se deplasează cu viteză relativistă (viteză apropiată de cea a luminii în vid) în interiorul acceleratorului de particule, experimentează timpul mai lent (față de alte particule) și trăiesc mai mult.
În plus, din teoria relativității generale, o versiune îmbunătățită a relativității speciale (numită anterior de Einstein teoria relativității restrânse), se știe că timpul trece mai lent pentru obiectele aflate în câmpuri gravitaționale puternice, decât pentru acele obiecte care stau departe de astfel de câmpuri. Cu cât este mai puternic câmpul gravitațional, cu atât este mai lentă trecerea timpului.
Prin urmare, dacă ar exista doi frați gemeni și unul dintre gemeni ar orbita o gaură neagră (al cărei câmp gravitațional este foarte puternic), în timp ce celălalt ar orbita în jurul pământului, care dintre gemeni ar fi mai în vârstă?
Revenind la întrebarea: Călătoria în timp, așa cum este prezentată în filme precum Looper sau Back to the future (Înapoi în viitor), este posibilă practic? Mulți oameni de știință sunt de acord că ideea călătoriei în timp prin apăsarea unui buton nu este posibilă, deoarece ar încălca legea cauzalității, principiu potrivit căruia orice fenomen are o cauză, deci trebuie să existe un antecedent, un fapt anterior care produce efectul.
Paradoxul
Curgerea timpului este ca un râu, deoarece accelerează, șerpuiește și încetinește. Timpul poate avea și vârtejuri și se bifurcă în două sau mai multe râuri, spune fizicianul și futuristul american Michio Kaku.
De îndată ce butonul mașinii timpului este apăsat, este posibil ca cineva să meargă înapoi în timp într-o lume paralelă? Prin urmare, lipsit de posibilitatea de a schimba întorsătura evenimentelor în realitatea din care a venit. O nouă realitate s-ar construi de la zero, evitând Paradoxul bunicului sau Paradoxul temporal.
Această idee de călătorie în timp a fost propusă de fizicianul britanic David Deutsch (n. 1953), care a folosit terminologia universurilor multiple pentru a rezolva paradoxul bunicului, larg dezbătut.
Paradoxul vine din ideea că, dacă o persoană călătorește într-o perioadă înainte ca bunicul ei să aibă copii și l-ar ucide, aceasta ar face imposibilă propria naștere.
Călătoria în timp a lui Deutsch rezolvă paradoxul doar teoretic. Călătorul în timp apare într-un univers alternativ, dar foarte asemănător cu al său. Pot astfel de universuri să apară și să iasă din existență doar după capriciul călătorului în timp? Ideea sună bine pe hârtie, dar posibilitatea ei practică este foarte îndoielnică.
Ce este posibil
Conform celor mai mulți oameni de știință și ingineri, călătoria în timp este imposibilă, așa cum este văzută în filme. Regretatul astrofizician britanic Stephen Hawking a glumit odată: „Am dovezi experimentale că nu este posibilă călătoria în timp”. Hawking a găzduit o petrecere pentru călătorii în timp în 2009, dar nu a venit nimeni.
Cu toate acestea, știind că timpul încetinește și nu merge întotdeauna în același ritm peste tot, poate ajuta la călătoria în viitor, cel puțin, în raport cu altul. După cum se arată în filme realiste precum Interstellar (2014).
De asemenea, atunci când observăm universul, ne uităm înapoi în timp. Lumina propriului nostru Soare, de exemplu, durează aproximativ 8 minute pentru a ajunge pe pământ. Vedem Soarele așa cum era acum 8 minute. Deci dacă Soarele ar dispărea în acest moment, nu am ști.
Veți fi surprinși să aflați că telescopul James Webb, un telescop spațial dezvoltat de NASA, poate studia lumina care a fost emisă de cele mai vechi galaxii acum 10 miliarde de ani. Aceasta înseamnă că ne putem uita la nașterea universului, mai mult sau mai puțin, dacă proiectăm un telescop și mai mare, mai bun.
Rezumând
Călătoria în timp prin apăsarea unui buton este exclusă. A construi o astfel de mașină încalcă nu numai legile fizicii, ci și bunul-simț. Este precum construirea unei mașini cu mișcare perpetuă, o mașină ipotetică care poate lucra la infinit fără o sursă externă de energie.
În cele din urmă, călătoria în timp este mult mai imposibilă din punct de vedere tehnic decât teoretic. Pot exista domenii ale fizicii încă nedescoperite care permit construirea unei mașini a timpului. Ar putea fi posibil, dar ar implica cantități mari de energie și de bani.
Omul de știință Stephen Hawking a organizat în 2009, la Universitatea Cambridge, o petrecere pentru călătorii în timp – dar nimeni nu a apărut. Profesorul Hawking a spus că a fost un experiment pentru a demonstra că nu este posibilă călătoria în timp. După ce a găzduit petrecerea a declarat: „Am dovezi experimentale că nu este posibilă călătoria în timp. „Am dat o petrecere pentru călătorii în timp, dar nu am trimis invitațiile decât după petrecere.
„Sper că unele copii ale invitației vor supraviețui multe mii de ani într-o formă sau alta”, a spus profesorul. „Poate că într-o zi cineva din viitor va găsi informațiile și va folosi o mașină a timpului – gaură de vierme pentru a se întoarce la petrecerea mea, demonstrând că va fi posibilă într-o zi călătoria în timp.”
© CCC