Disciplinele filosofiei

Disciplinele filosofiei, ca ramuri independente ale acesteia, in functie de modul particular de interogare si de domeniul cercetarii sunt:

antropologia, etica, estetica, metafizica si ontologia, logica, epistemologia si filosofia stiintei, filosofia limbajului, filosofia istoriei, filosofia religiei, filosofia naturii, filosofia dreptului, filosofia sociala si politica. 

1. Antropologia

Antropologia (in limba greaca, anthropos: om (in sens generic), logos: cuvânt, discurs, prin extensie, știință, studiu) – știință care se ocupă cu studiul originii, evoluției și variabilității biologice a omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale; ansamblul disciplinelor din stiintele umane care studiaza omul in general.

Antropologia studiaza fiintele umane in aspecte care variaza de la istoria biologica si a evolutiei lui Homo sapiens (aspecte fizice: anatomice, morfologice, fiziologice, evolutive etc.), pana la trasaturi ale societatii si culturii (aspecte socio-religioase, psihologice, geografice etc.) care diferentiaza in mod distinct indivizii umani de alte specii animale. Ea tinde să definească umanitatea realizand o sinteză a diferitelor științe naturale și umane.

Această disciplină vizează în special elementele specifice omului, comparativ cu animalele (elemente antropologice precum homo sau anthropos): limbaj articulat si  figurativ, ritualuri funerare, politice sau magice, arta, religii, vesminte, rudenie, habitate, tehnici corporale, instrumentale, de memorizare, de numărare, reprezentări spațiale și temporale etc. Ea se bazează pe studiul comparativ al diferitelor societăți și etnii descrise de etnologie și are în vedere unicitatea spiritului uman in diversitatea culturală. Este o disciplină holistică deoarece se ocupă de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile și tratează toate dimensiunile umanității.

Astfel, antropologii studiaza subiecte ce includ originea si evolutia lui Homo sapiens, organizarea relațiilor umane, sociale și culturale, trăsăturile fizice umane, comportamentul uman, variațiile între diferite grupuri de oameni, modul in care trecutul evolutiv al lui Homo sapiens a influențat organizarea socială și cultura și așa mai departe.

Problemele antropologiei au preocupat omenirea incepand din antichitate (Herodot, Hipocrat, Aristotel) si pana in epoca moderna (Carl Linné, Immanuel Kant, Charles Darwin, Ernst Haekel si Thomas Huxley).

Datorita  varietatii subiectelor, antropologia acopera o serie de domenii mult mai specializate:

Antropologia fizica (biologica): ramura a filosofiei care se axeaza pe aspectele biologice si de evolutie ale umanitatii. Scopurile majore ale acestei discipline constau in diferentele dintre omul modern si stramosii sai, umani sau nonumani si solutionarea din punct de vedere biologic a controversei legate de aparitia specie umane pe Pamant. Se bazeaza pe principiile geneticii si pe analiza unor trasaturi specifice, precum grupa sangvina, elemente care au eliminat idea de rasa ca o categorie stiintifica.

Antropologia sociala, antropologia culturala (etnologia), antropologia lingvistica si psihosociologia: ramuri care studiaza structurile sociale si culturale ale colectivitatilor umane (omul în ambianța socială, economică și culturală).

Antropologia sociala are ca obiect societatea in ansamblu ca produs al activitatii umane si ca mod de existenta a acesteia, precum si totalitatea produselor umane care formeaza un sistem structurat al socialului – cultura unei colectivitati.

Antropologia culturala se ocupa de studiul culturii, folosind metodele, conceptele si datele arheologiei, ale etnografiei, folclorului, lingvisticii. Acopera toate formele colectivitatii umane, de la comunitati rurale pana la culturile corporatiste si bandele urbane. Abordarea se face intr-o dubla perspectiva: holistica (societatea ca un intreg complex si interactiv) si relativist culturala.

Antropologia lingvistică studiază limba și limbajul în contextul lor socio-cultural, ca sistem simbolic și de comunicare culturală.

Antropologia filosofică: ramură a filosofiei care studiază natura umana, esența și perspectivele omului pe baza generalizarii rezultatelor disciplinelor speciale despre fiinta umana (antropologie, psihologie, etnografie, sociologie, lingvistica). Problemele principale aflate in dezbaterea acesteia sunt: statutul fiintelor umane in univers, scopul sau sensul vietii oamenilor.

Antropologia teologica: conceptie constituita pe baza datelor  hristologiei, a doctrinei despre creatie si a invataturii soteriologice, afirmand originea divina a omului.

Arheologia, ca metoda de investigare a culturilor preistorice, a fost parte integranta a antropologiei pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand a devenit o disciplina in sine.

Scopul antropologiei: recunoasterea naturii omului, determinarea a ceea ce este general uman, servind reflectiei de sine a omului, clarificarii pozitiei proprii in lume, in ideea realizarii de sine si formarii unei societati demne si umane

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.