Ridică-ncet lăsatele perdele
Cu mâna ta ușor înfiorată
Și din misterul umbrei încadrată,
Răsari în spumă albă de dantele.
E-un cer albastru ca de peruzele
Și-n noaptea de luceferi presurată,
Mireasma fânului cosit îmbată
Ca un narcotic visurile mele.
De-ai ști ce tristă-i fără tine Luna,
Tu ai veni la geam întotdeauna
Să-ți scalde păru-n blondele ei raze…
Și-n ochii tăi, haotica pribeagă,
Cu străluciri de tainice topaze,
Ar îngropa comoara ei întreagă…
(Sonata lunii)
Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.
Ai fost creat perfect pentru a fi iubit şi cu siguranţă te-am iubit - în ideea de a fi cu tine - toată viaţa mea.
© CCC
In zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea sa, mai iute decat marea si valurile, ne urmareste pana la capatul lumii si oriunde am merge, ducem cu noi ceea ce ne ajuta sa traim.
Dragostea nu priveste cu ochii, ci cu mintea.
Orice dragoste e o încătuşare. Chiar dacă o dulce încătuşare.
... multe ti se vor ierta, pentru ca mult ai iubit!
Ah! Oamenii nu stiu sa iubeasca!
(Cel mai fericit dintre cei trei)
© CCC
Sufletele curate ajung cu greu sa creada in rautate, nerecunostinta, iar apoi, cand isi dau, in sfarsit, seama de toata stricaciunea omeneasca, se ridica la o ingaduinta care e ultima treapta de dispret.
Un barbat nu va fi nicidecum prietenul unei femei atata timp cat poate fi iubitul ei.
(Mici mizerii ale vietii conjugale)
© CCC
Constiinta noastra e un judecator ce nu da gres, atata timp cat n-am ucis-o inca.
Dragostea, sub toate formele ei, este drumul unic care duce spre puritatea morala.
Sufletul pereche este ceea ce aspiram noi si am vrea sa intelegem despre noi, este ceea ce consideram a fi perfectiune, puritate si nemarginire la propria noastra fiinta.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.