Dumitru Radu Popescu, 19 aug. 1935 – 2 ian. 2023, născut în satul Păușa, Nojorid, județul Bihor, romancier, poet, dramaturg, eseist, nuvelist și scenarist român. A fost membru corespondent al Academiei Române și, între 1980 și 1990, Președinte al Uniunii Scriitorilor din România. A fost membru supleant în CC al PCR din 1968 și deputat în Marea Adunare Națională începând din 1975. A trăit 87 de ani.
A început Medicina, pe care a părăsit-o spre a absolvi Filologia la Cluj. Astfel, a urmat Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj, dar a abandonat studiile în anul al III-lea. Ulterior, a studiat la Facultatea de Filosofie a Universității Victor Babeș din Cluj.
A lucrat ca redactor la revista literară Steaua, din 1956 până în 1969, și a ocupat funcția de redactor-șef al revistei Tribuna din 1969 până în 1982. Din 1982 a fost redactor-șef al revistei Contemporanul.
A fost redactor-şef al Editurii Viitorul românesc și al Editurii Academiei.
Între 1969 – 1989, a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR)
A fost președinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România în perioada 1982 – 1990, iar între 2006 – 2023, director general al Editurii Academiei Române și vicepreședinte al Consiliului științific editorial.
Romanele sale au fost comparate cu cele din cadrul curentului numit realism magic latino-american, prezentând similitudini, până la un punct, cu romanele lui Italo Calvino.
A fost unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați. Capodoperele sale dramaturgice sunt Pasărea Shakespeare, Acești îngeri triști și Piticul din grădina de vară.
Romanul său din 1973, Vînatoarea Regală, a fost tradus în engleză în 1988. Lucrările sale au fost descrise drept „realism magic” și comparate cu cele ale lui Italo Calvino.
Popescu a primit în cinci rânduri Premiul Uniunii Scriitorilor din România (în 1964, 1969, 1974, 1977 și 1980) și Premiul Academiei Române în 1970.
Pe lângă activitățile sale literare, începând din 1968, a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român și a fost ales în Marea Adunare Națională în 1975. Din 1979 până în 1989, a fost membru titular al comitetului.
În 1983, una dintre cărțile sale se afla în mijlocul unei dispute literare între revista România Literară și revista rusă, Literaturnaya Gazeta. Pentru ruși, cartea lui despre viața de după război era prea sumbră.
Opere principale:
Volume de proză: Fuga, 1958; Fata de la miazăzi, 1964; Somnul pământului, 1965; Dor (povestiri), 1966; Umbrela de soare, 1967; Prea mic pentru un război așa de mare, 1969; Duios Anastasia trecea, 1967; Ploaia albă, 1971; Căruța cu mere, 1974; Leul albastru, 1981; Galaxia Grama, 1984; Truman Capote și Nicolae Țic, 1995; Complexul Ofeliei (eseuri), 1998; Actori la curtea prințului Hamlet (publicistică), 1999; Dudul lui Shakespeare (publicistică), 2000; Pușca lui Caragiale, 2003; Săptămâna cu 1001 de nopți, 2004; Ștefan cel Mare, 2005; Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen, 2007; Diavolul aproximativ sau ora de metafizică, 2008; Epistola către englezi, 2009; Opere, I, 2010;
Romane: Zilele săptămânii, 1959;Vara oltenilor, 1964; F, 1969; Vânătoarea regală, 1973; Cei doi din dreptul Țebei, 1973; O bere pentru calul meu, 1974; Ploile de dincolo de vreme, 1976; Împăratul norilor, 1976; Viața și opera lui Tiron B. I. Iepurele șchiop, 1980; Viața și opera lui Tiron B. II. Podul de gheață, 1982; Orașul îngerilor, 1985; Dumnezeu în bucătărie, 1994; Paolo și Francesca și al treisprezecelea apostol, 1998; Săptămâna de miere, 1999; Falca lui Cain, 2001; Cucul de fier sau grădarea raiului, 2004; Nopțile săptămânii, 2005; Întoarcerea tatălui risipitor, 2008; Pastorul sașilor, 2010;
Piese de teatru: Mama (debut ca damaturg), 1960; Vara imposibilei iubiri, 1966; Vis, 1968; Cezar, măscăriciul piraților, 1968; Acești îngeri triști, 1969; Pisica în noaptea Anului Nou, 1971; Pasărea Shakespeare, 1973; Muntele, 1977; Studiu osteologic asupra scheletului unui cal dintr-un mormânt avar din Transilvania, 1979; Rezervația de pelicani, 1983; Paznicul de la depozitul de nisip, 1984; Piticul din grădina de vară, 1973; Moara de pulbere, 1988; Dalbul pribeag; Mormântul călărețului avar; Moara de pulbere; Mireasa cu gene false; O batistă în Dunăre; Rugăciune pentru un disk-jockey; Domnul Fluture și doamna Fluture sau Paradisul, 2006;
Scenarii de film: Un surîs în plină vară (1964); La porțile pămîntului (1966); Balul de sîmbătă seara (1968) – în colaborare cu Geo Saizescu; Prea mic pentru un război atît de mare (1970); Păcală (1974) – în colaborare cu Geo Saizescu; Duios Anastasia trecea (1980); Mireasa din tren (1980); Căruța cu mere (1983); Fructe de pădure (1983); Nelu (1988); Rochia albă de dantelă (1989); Triunghiul morții (1999) – dialoguri, în colaborare cu Sergiu Nicolaescu; Turnul din Pisa (2002); „15” (2005);
Poeme: Câinele de fosfor, 1981;
Eseuri: Virgule, 1978.