E. E. Cummings

E. E. Cummings, Edward Estlin Cummings, 14 oct. 1894 – 3 sept. 1962, poet, dramaturg, eseist și pictor american care a atras atenția, pentru prima dată, într-o epocă de experimentare literară, asupra punctuației și frazării sale neconvenționale. A trăit 68 de ani.

Scrierile sale exprimă revolta antisocială a individului, protestul împotriva războiului și cultivă expresia șocant-cinică, inovațiile sintactice și bizareriile de aranjament tipografic.

Împreună cu sora lui mai mică, Edward Estlin Cummings a crescut într-o familie liberală și s-a simțit foarte apropiat de tatăl său, profesor de sociologie și științe politice la Harvard.

Tatăl și fiul erau apropiați, iar Edward-tatăl a fost unul dintre cei mai puternici susținători ai lui Cummings și ai operei sale. Crescut într-o familie cu un nivel ridicat de educație, a început să scrie poezie de la vârsta de 10 ani.

A urmat liceul la Cambridge Latin High School. Primele sale poezii au fost publicate în Cambridge Review, revista școlii.

Din 1911 până în 1916, a studiat la Universitatea Harvard unde a obținut licența în arte în 1915. În ultimul său an la Harvard, Cummings a fost influențat de scriitori precum Gertrude Stein și Ezra Pound. A urmat un master în engleză și studii clasice în 1916. A obținut o mențiune “magna cum laude” în 1916, prezentând controversata sa lucrare intitulată The New Art.

Tot în perioada studiilor la Harvard, s-a împrietenit cu viitorul dramaturg, poet și jurnalist John Dos Passos.

În 1917, a fost încorporat într-o unitate de ambulanță și a plecat la Paris în așteptarea misiunilor ce urmau să-i fie încredințate.

Suspectat în mod fals de trădare, din cauza prieteniei sale cu un american care scrisese acasă scrisori pe care cenzorii francezi le-au considerat critice față de efortul de război. a fost trimis în lagărul de detenție La Ferté Mace din Normandia, de unde a fost eliberat după trei luni, datorită eforturilor tatălui său.

Revenit în Statele Unite, a început să picteze și să scrie „Camera imensă” (The Enormous Room, 1922), care relatează experiența sa în lagăr.

În anii 1920, a rămas la Paris, unde i-a cunoscut pe Ezra Pound și Picasso.

În 1923 a fost publicată colecția sa de poezii „Lalele și hornuri” (Tulips and Chimneys), urmată de „& și XLI Poems” (1925), „Is 5” (1926) și piesa de teatru „Him” (1927).

Călătoria sa în Rusia, în 1931, i-a inspirat lucrarea ‘Eimi’ (1933).

Deși este adesea sub formă de sonet cu rime complicate, poezia lui Cummings se caracterizează prin inovații ortografice și tipografice și prin inovații în sintaxă aranjând cuvinte și fragmente de propoziții în moduri inedite pentru a realiza senzația. Pe de altă parte, conținutul rămâne destul de clasic, în jurul temelor romantice ale iubirii, naturii și relației individului cu masele.

E. E. Cummings a lansat, de asemenea, patru piese de teatru și un balet intitulat „Tom: A Ballet”.

Opere principale:

Camera imensă (The Enormous Room), 1922; Lalele și hornuri (Tulips and Chimneys), 1923; Nu, mulțumesc (No Thanks), 1923; 41 de poezii (XLI Poems), 1925; Este 5 (Is 5), 1926; Lui (Him), 1927; EL, 1927; VV, 1931; Eimi, 1933; Poezii (Poems), 1940; Moș Crăciun (Santa Claus), 1946; 50 de poezii (50 Poems), 1940; 1 × 1, 1944; XAIPE: șaptezeci și unu de poezii (XAIPE: Seventy-One Poems, 1950; i – șase non-lecturi (i – six nonlectures), 1953; Poezii, 1923-1954, 1954; 95 Poems, 1958; Colecție de poezii, 1960; 73 Poems, 1963, postum; Basme (Fairy Tales), 1965, postum.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.