În ochii tăi mă vindec
Şi mă scald,
Ne ţinem, unul altuia,
De cald
Sau noaptea, poate,
Numai de urât...
Eu nu te-ntreb
De unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
Şi unde plec...
Şi, uite-aşa, trec zilele,
Cum trec,
Şi, uite-aşa, vin nopţile
Cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai ţin,
Din când în când, visând,
Pe braţul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul şi de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.
(Reflex)
Binele este tăcerea răului precum a răului, binele.
Încotro aş putea înţelege tăcerea Lui Dumnezeu când îl întreb de ce ne-a lăsat păcatul originar?
Tacerea este arma esentiala a puterii.
Într-o tăcere prea îndelungată există ceva amenințător.
(Antigona)
Nu există tăcere mai mare decât în iubirea care nu-şi poate striga neliniştea.
Tăcerea accentuează profilul unui cuvînt.
Cine nu aude tăcerea sfâşietoare a stelelor pe bolta inimii sale nu s-a născut pentru a iubi.
Tăcerea este modalitatea autentică a cuvântului.
Fiecare pas făcut în iubire oricât de mult ar striga tot în tăcere se va înveşmânta.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.