Edward Young, cca. 3 iul. 1681 / 1683 – 5 apr. 1765, născut în Upham, Winchester, poet englez, cel mai bine cunoscut pentru poemul Night-Thoughts (Cugetări nocturne), o serie de scrieri filozofice în versuri albe, care reflectă starea sa de spirit după mai multe pierderi de persoane apropiate. A trăit 84 de ani.
Autor al unui lung poem al durerii: “Night-Thoughts”, “Cugetări nocturne despre viață, moarte și nemurire”, 1742 -1745, cunoscut și sub numele de “Nopțile lui Young”.
Pastor arivist, căutând să avanseze în ierarhie prin cuvinte măgulitoare, poet al curții regale (Judecata de Apoi, 1713; Elegie la moartea reginei Ana, 1714), Young și-a încercat talentul în genul dramatic prin tragedii. Young a primit darul preoției și a scris multe scrisori lingușitoare în dorința de a fi promovat, atrăgând acuzații de nesinceritate.
Din experiența sa politică, s-a inspirat pentru o satiră despre vanitate: Dragostea de glorie, pasiune universală (1715-1718).
Din 1742 până în 1745, a publicat Lamentarea sau Cugetări nocturne despre viață, moarte și nemurire (intitulată și Nopțile), care își va impune tonul melancolic și religios.
Lucrarea a reprezentat un reper în literatura europeană, unde a contribuit la adaptarea gustului pentru ruine și a sărbătoririi fascinate a morții pe care o vor dezvolta romanticii.
A fost una dintre cele mai populare poezii ale secolului, influențându-i pe Goethe și Edmund Burke, printre mulți alții, cu ilustrațiile sale notabile realizate de William Blake.
Sufletul său chinuit a lăsat posterității o operă personală și profundă, poemul său Gânduri nocturne despre viață, moarte și nemurire (1742-1745) a inaugurat romantismul englez într-un gen trist și melancolic.
Opere principale:
Judecata de Apoi, 1713; Elegie la moartea reginei Ana, 1714; Dragostea de glorie, pasiune universală, 1715-1718; Cugetări nocturne despre viață, moarte și nemurire sau “Nopțile lui Young”, 1742-1745 etc.