În urmă cu 70 de ani, pe 6 februarie 1952, Elizabeth Alexandra Mary Windsor a devenit regina Angliei la moartea tatălui său. Pe 8 septembrie 2015, a doborât recordul de longevitate al reginei-împărătese Victoria, aflată la putere între 1837 și 1901 și de atunci se apropie de cel al lui Ludovic al XIV-lea cu 72 de ani de domnie. În imagini, călătoria vieții Elisabetei a II-a, o femeie extraordinară, pregătită de la vârsta de 10 ani să devină suverană.

Născută în 1926

Elizabeth Alexandra Mary Windsor s-a născut pe 21 aprilie 1926 la Londra. Este fiica cea mare a lui Albert, Duce de York și a lui Lady Elizabeth Bowes-Lyon. Albert va deveni rege 10 ani mai târziu, sub numele de George al VI-lea. Parcursul său a fost povestit în filmul „Discursul unui rege” (The King’s Speech, 2010).

Elisabeta a II-a, copil

Elizabeth în 1930. Se știu puține lucruri despre copilăria viitoarei regine înainte de război. Trebuie spus că până în 1936 și la moartea lui George al V-lea, ea nu a fost cunoscută ca moștenitoare a coroanei britanice. Tatăl său a devenit rege doar datorită abdicării fratelui său mai mare, Edward al VIII-lea, căsătorit cu o o femeie divorțată, Wallis Simpson.

Sora ei, Prințesa Margareta

Elisabeta a avut o singură soră mai mică, Prințesa Margareta, Contesa de Snowdon, născută pe 21 august 1930. Aici cele două surori sunt fotografiate în 1933. După mai multe scandaluri și un divorț, Margareta a murit în februarie 2002.

Tânăra prințesă Elisabeta era supranumită Lilibet de către familia ei. Verișoara ei Margaret Rhodes a spus că era „o fetiță veselă, dar fundamental sensibilă și manierată”.

Campioană la echitație

Elisabeta a II-a, fotografiată aici în anii ei mai tineri, a fost crescută în cea mai pură tradiție a familiei regale engleze. În adolescență, ar fi fost deosebit de bună la echitație.

Plimbare în familie

Fotografie nedatată a Prințesei Elisabeta cu părinții ei, Regele George al VI-lea și Regina Elisabeta, și sora ei, Margaret, la o plimbare. Se spune că viitoarea regină a fost crescută în spiritul simplității.

Al Doilea Război Mondial

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Prințesa Elisabeta a fost pentru prima dată adăpostită, departe de Londra. Dar foarte repede, a vrut să-și asume responsabilitățile regale, a participat la propaganda aliată, ajutând în felul ei la ridicarea moralului public. În ultimul an de război, Elisabeta a îmbrăcat o uniformă, petrecând trei săptămâni cu un grup de recruți, ales cu grijă, învățând mecanica auto de bază și cum să conducă un camion. A devenit șofer și mecanic de ambulanță. Aici schimba anvelopa unui vehicul militar în 1940.

O voce recunoscută

În timp ce Germania nazistă a lovit capitala Angliei, Elisabeta și-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Windsor. Familia regală trebuia să se refugieze în străinătate, dar regele și regina nici nu au vrut să audă. Copiii au fost plasați la Castelul Windsor. În 1940, prințesa Elisabeta, în vârstă de 14 ani, a vorbit într-o emisiune radio numită Children’s Hour (Ora copiilor). Ea le-a transmis cele mai bune urări copiilor care au părăsit Marea Britanie spre America, Canada. Aici transmitea un mesaj către BBC, alături de sora ei, în sprijinul copiilor evacuați din cauza războiului. Aceasta a fost prima înregistrare a viitoarei regine în arhivele BBC.

Dragostea și căsătoria la Westminster Abbey

La sfârșitul războiului, Elisabeta s-a îndrăgostit de Prințul Filip al Greciei și Danemarcei, membru al unei mari familii regale europene și vărul ei de gradul trei. Se va căsători cu el pe 20 noiembrie 1947. De atunci, el și-a luat cetățenia britanică și și-a abandonat titlurile.

Un cuplu de top

Prințesa Elisabeta și Philippe Mountbatten, fotografiați în luna lor de miere. Perioada îi permitea Elisabetei să-și impună personalitatea peste ocean. Cu puțin timp înainte de nuntă, ea a ținut un discurs în Africa de Sud, membră a Commonwealth-ului, pentru majoratul ei (21 de ani) care va rămâne memorabil.

Elisabeta și Winston Churchill

Prințesa Elisabeta îl întâmpină pe Winston Churchill la o recepție la Londra în 1950. Viitoarea regină avea să devină foarte apropiată de eroul celui de-al Doilea Război Mondial, care avea să fie primul ei șef de guvern (1951-1955) și era uneori descris ca un „tată surogat”.

Între dramă și încoronare

În noaptea de 5 spre 6 februarie 1952, Elisabeta, în vârstă de 25 de ani, călătorea în Kenya când tatăl ei, regele George al VI-lea, a murit. Elisabeta îl înlocuia atunci pe suveran, care suferea de o boală pulmonară, pentru un tur al Commonwealth-ului. Aici, Elisabeta a II-a, îmbrăcată în ținută de doliu, coboară din avionul care o aduce înapoi la Londra pe 8 februarie. Devenise deja regina Elisabeta a II-a.

Încoronarea Elisabetei a II-a

Încoronarea Elisabetei a II-a a avut loc în anul următor, pe 2 iunie 1953. Aici, Regina și Prințul Philip fac salută mulțimea după ceremonia de la Westminster Abbey. Avea atunci puțin peste 25 de ani. Evenimentul a fost unul dintre primele televizate la nivel mondial.

Charles și Anne, copii

Elisabeta și Filip locuiau împreună cu copiii lor în Clarence House, Londra. Când a urcat pe tron, Elisabeta a II-a era deja mamă a doi copii, Charles (dreapta) și Anne (stânga). Unul s-a născut în 1948 și celălalt în 1950. Andrew i-a urmat în 1960 și Edward în 1964. Foarte repede, familia regală provenind din Casa Windsor va concentra atenția lumii. O poveste lungă tocmai începea.

O familie unită

Anul 1960. Familia regală crește odată cu nașterea lui Andrew. Aici, Elisabeta a II-a și Prințul Philip pozează cu cei trei copii ai lor în fața Castelului Balmoral, una dintre reședințele regale. În același an, un drapel personal a fost confecționat în India pentru regină.

Edward, ultimul dintre frați

Ultimul dintre frații princiari, Edward s-a născut în 1964. Aici, copil mic, pozează cu mama sa pentru un portret inedit la Londra. Edward va deveni primul conte de Wessex. Un titlu inedit câtă vreme copiii reginei primeau de obicei titlul de duce.

Regina Elisabeta a II-a, Ducele de Edinburgh, Prințul Charles, Prințesa Ana, Prințul Edward și Prințul Andrew, în cărucior, în grădina de la Frogmore House, Windsor, Berkshire, când sărbătoreau 39 de ani de la nașterea reginei. Același cărucior a fost folosit pentru a-și transporta strănepoata, Prințesa Charlotte, la botezul ei din iulie 2015.

La Camera Lorzilor

Camera Lorzilor în timpul deschiderii Parlamentului cu ocazia împlinirii a 40 de ani ai reginei. Ea a ratat doar două dintre ceremoniile din timpul domniei sale – în 1959 când era însărcinată cu Prințul Andrew și în 1963 când aștepta nașterea Prințului Edward.

Prima regină populară?

Fotografie cu Johnny Hallyday și soția sa, Sylvie Vartan, discutând cu Regina Elisabeta a II-a la Londra, în noiembrie 1965. Deși adesea subiect de dezbatere, domnia Elisabetei a II-a este considerată de mulți drept o domnie de modernizare a monarhiei, în special datorită legăturilor sale cu lumea spectacolului.

Învestitura prințului de Wales

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii ține mâinile fiului ei în vârstă de 20 de ani, Charles, în timpul ceremoniei de învestitură care l-a făcut prinț de Wales, pe 21 iulie 1969, la Castelul Caernarfon, Țara Galilor. Toți prinții de Wales au locuit în acest castel.

Regina Elisabeta a II-a l-a învestit oficial pe fiul ei, Prințul Charles, cu coroana Prințului de Wales, în timpul unei ceremonii la Castelul Caernarfon. De fapt, a primit titlul când avea nouă ani, dar Regina a insistat că ceremonia va avea loc atunci când Prințul își va înțelege pe deplin rolul.

Cei trei frați și… corgii

O fotografie a Reginei Elisabeta și a Prințului Philip, înconjurați de fiii lor la cea de-a 32-a aniversare a nunții, 20 noiembrie 1979. De la stânga la dreapta, Edward, Charles și Andrew. În fotografie sunt și corgii reginei, câinii ei preferați.

Apariția Dianei

1981 a fost un punct de cotitură pentru familia regală. Diana Spencer, alias Lady Diana, își face apariția în portretele de familie. După câțiva ani în care și-a înmulțit legăturile, prințul Charles ar fi primit de fapt ordin să se căsătorească, de la mama sa, îngrijorată de zvonuri. O căsătorie aranjată prea repede?

O nuntă răsunătoare

Nunta Prințului Charles și a Dianei Spencer a avut loc pe 29 iulie 1981, la Catedrala Sf. Paul din Londra. Acesta va reuni 35.000 de invitați și aproape 1 miliard de telespectatori din întreaga lume. Dacă povestea de dragoste cu prințul se va dovedi rapid artificială, va începe o poveste de dragoste cu englezii.

Mitterrand, socialistul

Anii 1980 și 1990 au fost marcați de o cooperare fără precedent între Franța și Regatul Unit. Cea dintre François Mitterrand și Elisabeta a II-a, un președinte socialist și unul dintre ultimii reprezentanți ai monarhiei din lume. Această cooperare va da naștere Tunelului Canalului Mânecii. Cei doi vor tăia panglica pentru noul terminal pentru Tunelul Mânecii din Coquelles, Franța. Aici, în timpul unei vizite de stat la Paris în 1992.

1992, annus horribilis

Elisabeta a II-a a luat în mână o armă în timpul unei întâlniri militare din 1992, anul pe care ea însăși l-a descris drept „annus horribilis”. În timp ce imaginea ei, considerată prea severă, se deteriora, regina era afectată de problemele maritale ale fiicei sale Anne, care divorța. În plus, va vedea Castelul Windsor parțial distrus de incendiu.

Aici, regina, împreună cu instructorul-șef, locotenent-colonelul George Harvey, trăgând ultima lovitură cu o pușcă uriașă SA 80 la Centenarul Asociației Pușcașilor la Bisley.

O familie în criză

Prințul William, înconjurat de bunica sa Elisabeta a II-a și de tatăl său, Prințul Charles, în timpul unei ceremonii din anii 1990. Familia era deja în criză. În 1992, prințul și prințesa de Wales s-au despărțit după mai multe aventuri extraconjugale. Presa s-a făcut repede ecoul unui scandal care va dura.

1997, anul răsturnărilor

Regina Angliei și Ducele de Edinburgh au intrat în Camera Lorzilor, în timpul tradiționalei deschideri a Parlamentului britanic, în mai 1997. Această ceremonie anuală a avut atunci un gust aparte, deoarece Tony Blair, liderul Partidului Laburist, tocmai fusese numit premier.

Dezaprobarea

Pe 31 august 1997, Lady Diana a murit într-un accident de mașină la Paris, la un an după divorțul de Prințul Charles. Reacția tardivă și rece a reginei i-a șocat pe englezi care se îndrăgostiseră de prințesa rebelă. În fața miilor de buchete de flori aranjate la Buckingham și Kensington, cuplul regal părea copleșit de emoția populară.

Regina Elisabeta se adresează națiunii la câteva zile după moartea Prințesei Diana în 1997

În timpul domniei sale de zeci de ani, regina Elisabeta s-a adresat națiunii, în mod oficial, doar de câteva ori.

Unul dintre cele mai memorabile discursuri a fost și cel mai tragic, Majestatea Sa apărând pentru o adresare televizată la doar câteva zile după moartea Dianei, Prințesa de Wales.

„Prințesa Poporului” murise într-un tragic accident de mașină la Paris, pe 31 august 1997, lăsându-și fiii fără mamă și națiunea fără unul dintre cei mai iubiți membri ai familiei regale.

Îmbrăcată în negru și purtând un colier de perle, Majestatea Sa a vorbit oamenilor din Marea Britanie și din străinătate din Sala de mese chinezească din Palatul Buckingham pe 5 septembrie 1997.

În spatele ei, o fereastră stătea deschisă, dezvăluind mulțimile care se adunaseră în afara palatului pentru a-i aduce un omagiu Dianei și a lăsa mii de flori.

Discursul Majestății Sale a fost scris de câțiva consilieri regali și apoi transmis Reginei pentru aprobare, ea și Prințul Philip alegând să facă mai multe amendamente pentru a-i îmbunătăți tonul.

Se înțelege că a vrut ca discursul să pară mai puțin ca o declarație oficială a unui monarh și a fost adăugată expresia emblematică „vorbind ca o bunică”.

“Toți am simțit acele emoții în ultimele zile. Așa că ceea ce vă spun acum, ca regină și ca bunică, vă spun din suflet”, a spus Majestatea Sa în deschiderea discursului ei.

“În primul rând, vreau să-i aduc eu însumi un omagiu Dianei. A fost o ființă umană excepțională și înzestrată. În vremuri bune și rele, nu și-a pierdut niciodată capacitatea de a zâmbi și de a râde, nici de a inspira pe alții cu căldura și bunătatea ei.”

Inițial, discursul urma să fie preînregistrat și difuzat ulterior, dar guvernul i-a îndemnat pe oficialii regali ca regina să-l rostească în direct.

Astfel, au căzut de acord, iar în seara zilei de 5 septembrie, Majestatea Sa s-a așezat și a vorbit cu o națiune îndurerată nu ca monarh, ci „ca bunică”.

A fost un moment emoționant care a venit după zile de frustrare printre mulți dintre cei mai mari admiratori ai Dianei.

Monarhia fusese tăcută în zilele imediate decesului ei și unii critici au susținut că regina și familia regală ignorau tragedia pierderii ei.

Majestății Sale, care fusese la Balmoral când a venit vestea morții Dianei, i-a luat „prea mult” timp să se întoarcă la Londra în ochii publicului.

Este adevărat, Diana a avut o relație dificilă cu familia regală după divorțul ei de Prințul Charles cu un an înainte. De când a părăsit monarhia, a renunțat singură la ea și a continuat să fie extrem de populară în rândul publicului pentru activitatea ei caritabilă și eforturile umanitare.

Cu toate acestea, o scrisoare reapărută, trimisă în urma morții Dianei, a dezvăluit adevărata durere din sufletul Reginei din cauza decesului ei.

„A fost într-adevăr îngrozitor de trist și este o pierdere uriașă pentru țară”, a scris Majestatea Sa, pentru The Express.

Dar reacția publicului la moartea ei și la slujba din catedrală pare să fi unit oamenii din întreaga lume într-un mod destul de inspirator. Într-adevăr, frustrarea publică a dispărut când Regina s-a adresat națiunii și i-a adus un omagiu Dianei.

„Am admirat-o și am respectat-o pentru energia și angajamentul ei față de ceilalți, și mai ales pentru devotamentul ei față de cei doi băieți ai săi”, a spus Regina.

„Nimeni dintre cei care au cunoscut-o pe Diana nu o va uita vreodată. Milioane de oameni care nu au cunoscut-o niciodată, dar au simțit că o cunosc, își vor aminti de ea.

„Eu cred că există lecții de desprins din viața ei și din reacția extraordinară și emoționantă la moartea ei. Îmi împărtășesc hotărârea ta de a-i prețui memoria.”

A fost a doua oară în timpul domniei reginei când s-a adresat națiunii, iar discursul ei a avut un impact masiv asupra publicului, iar atitudinile față de monarhie s-au schimbat rapid.

A fost un moment rar pentru Regină, care a păstrat întotdeauna un aer de formalitate și datorie la evenimentele oficiale.

Cu toate acestea, în timpul discursului și la înmormântarea care a urmat, le-a oferit supușilor săi o imagine rară a bunicii din spatele titlului de „Regină”.

Moartea Reginei Mamă

Pe 1 aprilie 2002, Regina Mamă a murit la vârsta de 101 de ani. Mama Elisabetei a II-a a fost, de asemenea, una dintre cele mai iubite personalități ale regatului. Curajul său în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a devenit legentară peste ocean. Încă o dată, în fața camerelor, Elisabeta a II-a nu lasă nimic să transpară în afară.

Regina a fost apropiată de mama ei, pe care o numea „Mommy”, și împărtășeau o pasiune comună pentru tot ce era legat de echitație.

Afecțiunea pe care mulți britanici o au încă față de Regina Mamă (Elizabeth Bowes-Lyon), care a murit în 2002, este în mare măsură legată de decizia ei și a soțului său, regele George al VI-lea, de a nu părăsi Londra în timpul „Blitzului”, bombardamentele germane asupra Londrei din vara anului 1940.

Jubileul de 50 de ani

2002 a fost și anul jubileului Reginei Angliei. Elisabeta a II-a și-a sărbătorit cei 50 de ani de domnie în timpul unei mari sărbători în tot regatul. Cu această ocazie, cuplul regal va începe un turneu de câteva luni în toate țările Commonwealth-ului.

Camilla Parker Bowles

Pe 9 aprilie 2005, Prințul Charles s-a căsătorit cu Camilla Parker Bowles. Confidenta și iubirea lui dintotdeauna. Strâns legată de eșecul căsătoriei cu Lady Di, Camilla va avea nevoie de timp pentru a fi acceptată de regină și de opinia britanică. Uniunea a însemnat un nou punct de cotitură în familia regală. Se spune că regina era furioasă și „nici măcar nu a vorbit cu Camilla la propria ei nuntă cu Charles”. Atât regina, cât și regina mamă erau împotriva fostei amante a Prințului și considerau că perechea nu ar trebui să se căsătorească niciodată.

Aici, prințul de Wales părăsește Capela St. George din Windsor după căsătoria sa cu Camilla Parker-Bowles, făcând-o Ducesă de Cornwall. Regina Elisabeta a II-a a participat la binecuvântarea lor religioasă, dar nu a participat la ceremonia civilă. Monarhul le-a spus invitaților într-un discurs la recepția de nuntă că fiul său este „în casă cu femeia pe care o iubește”.

Reconcilierea

În mai 2011, vizită istorică în Irlanda. Prima călătorie a unui monarh britanic la Dublin de la proclamarea independenței în 1922, această călătorie a fost un semn de reconciliere de neconceput pentru cea mai mare parte a domniei sale.

George, Charlotte și Louis: următoarea generație

Odată cu nașterea lui George în 2013, a Charlottei în 2015 și a lui Louis în 2018, strănepoții ei, regina a văzut venirea succesiunii familiei regale. Aici, cu Kate Middleton, la botezul Prințesei Charlotte. Cu acest cărucior, revenit acum strănepoților, regina Elisabeta l-a plimbat și pe prințul Edward.

Povestea salutului nazist

2015 va fi și anul poveștii salutului nazist. The Sun a dezgropat fotografii de familie în care o vedem pe Elisabeta a II-a, în copilărie, făcând acest gest. Dacă au fost deja semnalate simpatii ale anumitor membri ai familiei regale cu regimul nazist, acest atac nu a afectat niciodată calmul locatarei de la Buckingham.

Regina este interesată de lumea spectacolului

Actrița Angelina Jolie a fost decorată cu Insigna de Comandor Onorific al Ordinului Sf. Mihail și Sf. Gheorghe de către Regina Elisabeta a II-a în Sala 1844 de la Palatul Buckingham, Londra.

O popularitate solidă

Una dintre ultimele fotografii ale cuplului regal, în 2015, în Scoția. În ciuda scandalurilor, Elisabeta a II-a se bucură de o popularitate solidă peste ocean. Dacă moartea Dianei i-ar fi putut afecta imaginea, povestea salutului nazist nu pare să fi atenuat entuziasmul britanicilor pentru familia regală și pentru monarhul acesteia.

Record de longevitate

Statuia de ceară a Elisabetei a II-a, al cărei aspect a fost modificat pentru a marca domnia ei de 63 de ani, în septembrie 2015. Pe 8 septembrie 2015, regina a doborât recordul de longevitate al reginei-împărătese Victoria, care a domnit între 1837 și 1901: 63 de ani, 7 luni și 2 zile.

Poetul laureat Simon Armitage a onorat-o pe Regina Elisabeta a II-a cu o nouă lucrare, Omagiu floral, numele regretatului monarh apărând sub formă de dublu acrostih, literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuind de două ori cuvântul ELIZABETH, un omagiu adus pentru „o promisiune făcută și ținută pe viață”.

Floral Tribute

Evening will come, however determined the late afternoon,

Limes and oaks in their last green flush, pearled in September mist.

I have conjured a lily to light these hours, a token of thanks,

Zones and auras of soft glare framing the brilliant globes.

A promise made and kept for life – that was your gift –

Because of which, here is a gift in return, glovewort to some,

Each shining bonnet guarded by stern lance-like leaves.

The country loaded its whole self into your slender hands,

Hands that can rest, now, relieved of a century’s weight.

Evening has come. Rain on the black lochs and dark Munros.

Lily of the Valley, a namesake almost, a favourite flower

Interlaced with your famous bouquets, the restrained

Zeal and forceful grace of its lanterns, each inflorescence

A silent bell disguising a singular voice. A blurred new day

Breaks uncrowned on remote peaks and public parks, and

Everything turns on these luminous petals and deep roots,

This lily that thrives between spire and tree, whose brightness

Holds and glows beyond the life and border of its bloom.

Simon Armitage
Poet laureate