Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica)
Baruch Spinoza
“Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.”
Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște.
Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect.
Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă.
Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.
A-i cere unui om care spune povești să țină cont de verosimilitate, mi se pare la fel de ridicol ca și a-i cere unui pictor figurativ să reprezinte lucrurile cu acuratețe.
(Hitchcock-Truffaut)
© CCC
Adevarul este cea mai buna minciuna.
Adevarul e pentru intelepti si frumusetea e pentru o inima ce simte.
Nu ocoli niciodată adevărul, ci ai bărbăţia de a-l cuprinde în întregime, oricît de aspru ţi s-ar părea.
(Cugetări)
Nu crede ca adevarul tau ar putea fi gasit de vreun altul.
Numai dupa ce au trecut prin mii de greseli in lucrurile cele mai insemnate pentru viata si libertate, numai dupa ce s-au saturat de a mai indura suferintele, ajunse la culme, oamenii se hotarasc sa inlature relele care ii apasa si sa remarce cele mai vadite adevaruri.
Deseori, cand un adevar este cel mai neplacut de auzit, este cel mai folositor de a-l spune.
Exista anumite adevaruri pe care nu e destul sa le impui, ci mai trebuie sa le faci si simtite.
Soapta adevarului, simpla, sfanta adevarului soapta. Ce putini o aud... Si tu, care alergi toata viata pe cai ce nu sunt ale tale, si tu ai putea s-o auzi, caci e in toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul pasilor tai.
Sa iubim adevarul care ne dojeneste si sa nu ne incredem in acela care ne maguleste.
(Predici)
© CCC
Nu-ti imbogatesti sufletul cu adevaruri marunte; cine si-ar face avere adunand praful de aur imprastiat pe pamant?
Orice adevar trebuie mai inainte de orice difuzat, oamenii trebuie sa fie eliberati intr-o masura cat mai mare ... Libertatea e un bun de care inveti sa te servesti incetul cu incetul si numai daca o folosesti fara nici un fel de limita... pentru cine nu poate sa stapaneasca adevarul, e important sa fie reperate macar zonele in care acest adevar se gaseste.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.